„23 august 1944: Istoria furată”. Mareșalul Antonescu și granițele României

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 20 aprilie

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

General, apoi mareşal al Armatei române, preşedinte al Consiliului de miniştri, „conducător” al statului. Ion Antonescu rămâne una dintre cele mai controversate personalităţi din istoria României.

„Un actor, interpret al istoriei, pus într-o situaţie destul de dificilă, prins între un patriotism de tip tradiţional, într-o contradicţie istorică, căreia i-a căzut victimă în cele din urmă. Nu vreau nici să-l legitimez, a fost pionul acestei etape istorice în care ţara a fost prinsă în reţeaua hegemoniei, în hegemonia celui de-al treilea Reich”, spune istoricul Şerban Papacostea.

În contextul pierderilor teritoriale din vara anului 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea, Ion Antonescu preia conducerea statului, formează un guvern alături de Mişcarea Legionară şi alătură România Puterilor Axei.

„A dobândit o simpatie din partea populaţiei româneşti în momentul în care a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice pentru recuperarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord”, spune istoricul Dinu Zamfirescu.

„În statul antonescian nu există partide politice, niciun fel de opozitie politică admisă. În continuare, regimul lui Antonescu nu este un regim fascist clasic, pentru că nu există un partid unic. Ion Antonescu a scos în afara legii unicul partid care a existat în timpul primelor luni ale domniei sale, Mişcarea Legionară. A guvernat militar ţara, neînţelegând să se sprijine pe un partid politic”, spune politologul Ioan Stanomir.

Mareşalul conduce Armata departe de graniţele fireşti ale ţării, la Odessa şi Stalingrad, deşi Regele Mihai şi liderii partidelor istorice nu erau de acord cu continuarea războiului dincolo de Nistru.

„Se purtau discuţii cu Antonescu, de către Maniu şi Brătianu, oamenii aceştia care nu se înţelegeau deloc. Ei au cerut ca armata română să se oprească la Nistru, adică acolo, la frontiera naturală a României dintotdeauna. Şi Antonescu a mers mai departe. Acuma sunt mai multe teorii, nu te opreşti în mijlocul bătăliei, mergi pînă înfrângi inamicul. Ori nu şi-a dat seama, aici cred că a fost o greşeală de-a lui, deşi se pare că era un foarte bun strateg militar”, spune istoricul Dinu Zamfirescu.

Singurul conducător de stat care îndrăznea să țipe la Hitler

„Ceea ce trebuie marcat şi spus apăsat este că Ion Antonescu, deşi nu a avut orientare politică de tip naţional-socialist, a participat la procesul naţional socialist de exterminare a populaţiei evreieşti”, amintește Ioan Stanomir.

„Este important să se înţeleagă ce este un conducător al statului în viziunea lui Ion Antonescu, este un om care deţine plenitudinea puterilor legislative şi executive, cel care prezidează Consiliul de Miniştri şi poate adopta decrete cu putere de lege. A guvernat militar ţara ”, adaugă politologul.

„A crezut în forța Reichului, da. Sunt mărturiile interpretului lui Hitler: singurul conducător de stat care îndrăznea când ţipa Hitler, ţipa şi el. Şi în problemele economice cu nimic nu a cedat, pentru că noi livram petrol şi alimente germanilor, dar le cerea în schimb o parte din aurul pe care l-a avut România”, spune Şerban Papacostea.

Odată cu schimbarea cursului războiului în favoarea Aliaţilor, România riscă să fie ocupată de sovietici. Negocierile paralele pentru ieşirea din război nu au adus niciun rezultat concret. Antonescu nu a dorit să încheie un armistiţiu defavorabil pentru România, ceea ce ar fi însemnat capitularea necondiţionată. În ziua de 23 august 1944, regele Mihai l-a demis, l-a arestat şi l-a predat sovieticilor. Procesul lui Ion Antonescu s-a ţinut în plină campanie electorală, în mai 1946.

„Verdictul de criminal de război aplicat lui Ion Antonescu a fost un verdict aplicat de orice curte dintr-o ţară democratică. Nu am nicio îndoială că dacă Ion Antonescu ar fi fost judecat de un tribunal militar internaţional, de tipul celui de la Nurnberg, verdictul ar fi fost similar”, spune politologul Ioan Stanomir.

Ion Antonescu a fost condamnat la moarte pentru crime de război şi executat în ziua de 1 iunie 1946. Înainte de execuţie, mareşalul a ridicat mâna dreaptă şi a strigat: ]Trăiască România”.

_____________

Timp de o săptămână, între 19 si 23 august, într-o campanie jurnalistică unică în peisajul media românesc, Digi24 analizează filmul unui moment controversat din istoria naţională. Campania „23 august 1944: Istoria furată” dezvăluie adevărul din spatele unei zile care a marcat România.