BRADUL CU POVEŞTI. Neonatologul care a salvat copii cu mâinile goale: „Medicină poţi să faci şi într-un vârf de deal dacă doreşti s-o faci”
O doctoriţă din Iaşi este îngerul păzitor pentru mii de copii pe care i-a salvat când nimeni nu le mai dădea nicio şansă. Maria Stamatin este medic neonatolog şi a reuşit să ţină în viaţă bebeluşi care nu cântăreau mai mult de câteva sute de grame la naştere. Ea a înfiinţat cea mai modernă secţie de neonatologie din ţară, la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi.
De sărbători, telefonul Mariei Stamatin sună necontenit. De peste tot din ţară, copii care acum trăiesc datorită ei sau părinţii lor îi transmit doctoriţei toată recunoştinţa lor.
Medicul Maria Stamatin duce o permanentă luptă pentru salvarea copiilor care vin pe lume înainte de termen. A pus pe picioare copii care cântareau cât o pâine. Când nu este printre incubatoare, medicul este în biroul său de la etajul 6 al maternităţii. Acolo are un „Panou de onoare”, unde a adunat câteva poze cu cei care au de ce să-i mulţumească. Sărbătorile sunt însă momentul în care telefonul medicului sună necontenit. Pe de o parte, părinţii care îi rămân veşnic recunoscători pentru că le-a salvat micuţii, pe de altă parte - chiar copiii pe care i-a pus pe picioare ţin să îi mulţumească.
Într-o zi obişnuită din viaţa Mariei Stamatin, medic de peste 25 de ani, ea îşi petrece timpul printre incubatoarele în care stau bebeluşi firavi, pe care îi veghează şi încearcă să îi pună pe picioare. A ştiut mereu că vrea să ajute copiii şi este convinsă că neonatologia a ales-o pe ea şi nu invers. Şi-a început cariera undeva la ţară, iar din 1988 lucrează la secţia de Nou-născuţi a Maternităţii Cuza Vodă din Iaşi.
Maria Stamatin a învăţat de una singură, pentru că la acea vreme disciplina Neonatologie nu exista. De multe ori, a fost nevoită să lupte să salveze copii de doar 500 de grame aproape cu mâinile goale. „Lipseau toate de fapt. Erau nişte incubatoare vechi în care îngrijeam prematurii şi trebuia să fim foarte atenţi cum monitorizăm temperatura acelor nou-născuţi, erau nişte surse de oxigen, nişte surse de aspiraţie şi cam asta. Atât era în maternitatea Cuza Vodă. La început a fost extrem de greu, am plâns de foarte multe ori”, îşi aminteşte medicul.
Dornică să se perfecţioneze, a mers la multe specializări în Statele Unite. De atunci, visează ca spitalele de la noi să arate ca cele din America: „Am intrat în acea secţie şi mă gândeam: Doamne, voi avea eu vreodată aşa ceva? Şi îi povesteam profesorului de acolo, Dan: crezi că va fi posibil ca în România să existe aşa ceva? Sigur, va fi posibil, ai răbdare. În 2004, când deja secţia era realizată, s-a reîntors americanul şi a văzut secţia. A spus: uite, a fost posibil mai repede decât ai crezut tu.”
Lupta medicului pentru viaţa copiilor a devenit şi mai îndârjită de atunci. Au fost însă şi copii pentru care nu s-a mai putut face nimic: „Pe lângă profesionalism, un neonatolog are nevoie de foarte mult suflet, are nevoie de puterea de a da, de a da mai mult decât acele opt ore sau şapte ore cât scrie pe acea hârtie. Dacă nu ai această dragoste de oameni, nu vei face niciodată neonatologie performantă. Eu le spun mereu fetelor: priviţi acel copil din incubator ca şi cum ar fi copilul vostru, neamul vostru, şi atunci lucrurile o să vi se pară mai uşoare”, spune Maria Stamatin.
Anastasia şi Vladimir, gemenii familiei Cantemir, sunt doi dintre copiii pe care medicul Maria Stamatin i-a salvat. Aveau doar 800 de grame când au fost aduşi pe lume, iar riscurile şi complicaţiile pe care bebeluşii le puteau dezvolta erau nenumărate.
„Erau micuţi, cât o sticlă de jumătate de litru de apă, atât”, îşi aminteşte mama, Cătălina Cantemir. „Capul era exact cât o minge de tenis de câmp, iar sistemul sanguin se vedea integral pe pielea lor foarte fină, ca şi cum era pictat cu stiloul roşu. Erau plini de fire, erau conectaţi la tot felul de aparate...”
Mamă spirituală le-a devenit chiar medicul Maria Stamatin, cea care a stat 24 de ore din 24 de ore lângă ei. „La un moment dat chiar ne gândeam că s-a căsătorit cu spitalul, era dimineaţa la 7, era la 12, era la 4, era la 8 seara, era în gardă continuu. Trebuia să ştie despre fiecare caz în parte ce se întâmplă. Dacă visul dumneaei este să facă 100 de copii sănătoşi pe zi, o să realizeze 101 copii sănătoşi pe zi. Are o voinţă ieşită din comun, uneori în detrimentul ei”, crede Cătălina Cantemir.
Acum, acei copii de 800 de grame au crescut; au şapte ani şi sunt în clasa I. Iar părinţii lor nu au cuvinte îndeajuns pentru a-i mulţumi Mariei Stamatin. „E o persoană puternică care ne-a salvat copiii. avem nevoie de oameni care sunt direcţi, oameni puternici ca dumneaei”, spune şi tatăl celor doi micuţi, Liviu Cantemir.
Vladimir este pasionat de muzicăşi este toboşarul familiei, iar Anastasia are talent la pictură. Amândoi sunt foarte ataşaţi de doctoriţa care a fost îngerul lor păzitor.
Sunt mii de familii în toată ţara care datorează totul medicului Stamatin, iar faptul că a putut să ajute atâţia oameni reprezintă cea mai mare mulţumire a doctoriţei. Are un singur regret: „Mi-am sacrificat familia, este foarte adevărat. Am stat foarte puţin pe acasă, soţul meu a decedat în urmă cu şapte ani. Mi-am sacrificat familia, mi-am sacrificat fetiţa care avea şi ea serbări, avea şi ea banchete, şi eu totdeauna eram aici. Le spun colaboratorilor mei să încerce să nu fie ca mine. Aş încerca să stau poate mai mult un pic în familie”, admite doctorul.
Anul acesta, spre deosebire de ceilalţi, medicul îşi va petrece sărbătorile alături de fiica şi de mama sa. „Medicină poţi să faci şi într-un vârf de deal dacă doreşti s-o faci”, conchide Maria Stamatin, un motto pe care îl transmite mai departe generaţiei următoare de medici.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
