Ce se întâmpla în luna august acum 100 de ani
Anul acesta sărbătorim cea mai mare victorie din istoria modernă a ţării: o sută de ani de la Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. 1918 a fost însă un an teribil. Din cauza deciziei lui Lenin de a scoate Rusia din război, românii rămaşi singuri pe frontul de Est au semnat o pace separată cu Germania şi Austro-Ungaria. Condiţiile draconice au dus la înfometarea populaţiei şi concesionarea petrolului. Din fericire, victoriile anglo-francezilor ajutaţi de americani în Vest au readus românilor speranţa.
În august 1918, Ferdinand şi Maria se aflau în continuare în Moldova. Deşi guvernul Marghiloman semnase în mai pacea cu Puterile Centrale, regele refuza să o ratifice. Presiunile premierului au fost inutile. Pe de altă parte, premierul Marghiloman avea de înfruntat un Parlament plin de oportunişti şi populişti. La alegerile din mai, ţinute sub ocupaţia germană, liberalii refuzaseră să participe, iar conservatorii de calibru se abţinuseră să legitimeze ocupaţia. România, cu două feluri de conduceri, cu populaţia suferind de boli şi de foame din cauza rechiziţiilor şi a lipsei de braţe de muncă, părea în pragul colapsului.
Veştile bune de la frontul francez dominau însă cu totul atmosfera politică şi mizeria provocată de război. În ciuda cenzurii, ştirile despre "a doua bătălie de pe râul Marna", unde la final de iulie, francezii generalului Ferdinand Foch înaintaseră categoric, aduceau speranţă. La 4 august, victoriile anglo-franceze din Vest, sunt confirmate chiar de şeful suprem al cartierului general german, Erich Ludendorff: „De data aceasta planul nostru strategic nu a reuşit”.
8 august 1918. Începe marea bătălie de la Amiens
La 8 august, serviciul secret german raporta la Berlin că „recenta ofensivă franceză a înflăcarat poporul român”. În aceeaşi zi începe celebra bătălie de la Amiens. Trupe canadiene, australiene şi englezeşti, sprijinite de 600 de tancuri şi 2000 de avioane de luptă, au copleşit armata germană. La 11 august, kaiserul Wilhelm al II-lea, a înţeles că armata germană este depăşită tehnic şi numeric. Statele Unite, care sprijineau îi sprijineau atât pe francezi, cât şi pe italieni, nu puteau fi înfrânte.
Bătălia de la Amiens a marcat ofensiva anglo-franco-americană care se va termina prin capitularea Berlinului, la 11 noiembrie 1918. În acelaşi timp, raiduri britanice atacă Turcia. Prezenţa germană în Marea Neagră este ameninţată. Austriecii, după eşecul operaţiunilor de pe Piave, pierd din ce în ce mai mult teren în Italia.
Presiuni reînnoite asupra suveranilor. Germania cerea înlăturarea dinastiei „de România”
Astfel de veşti ajungeau şi la Bicaz, unde se retrăseseră Ferdinand şi Maria. Aici erau des vizitaţi de premierul Alexandru Marghiloman cu listele sale de legi umilitoare pe care îi cerea regelui să îşi pună semnătura, în virtutea păcii separate de la Buftea. Între acestea şi legea privind amnistia pentru filo-germani. Ferdinand tergiversa în fel şi chip, sprijinit de regina Maria şi de sfătuitorul lor, prinţul Barbu Ştirbey. Dar rezistenţa suveranilor a sporit presiunea germană pentru înlăturarea dinastiei „de România”. Propaganda Puterilor Centrale răspândea calomnii dezgustătoare mai ales la adresa Reginei Maria, născută în Anglia; unele dintre ele vor fi preluate ca aşa-zis „informaţii din epocă” de propaganda comunistă de mai târziu. Ferdinand era prezentat drept un om slab, influenţat de nevastă, manipulat.
La 31 august, regele exprimă indignarea sa premierului şi îşi apără soţia: regina nu exercită o astfel de influenţă politică, nu regina este autoarea intrării în război. Dar aşa cum bănuia regele, miza calomniilor era alta. Primul-ministru spune că Germania se temea că România, în frunte cu suveranii ei, va lupta din nou de partea Antantei. Ceea ce ... era adevărat.
Ferdinand știa că se poate baza pe armată
Încurajaţi de atitudinea suveranilor, responsabilii militari români întârziau procedurile, trimiteau la vatră numai soldaţii mai puţin experimentaţi şi transmiteau nemţilor numai armamentul de proastă calitate. Statul Major ţinea de fapt o dublă contabilitate a trupelor, iar şeful armatei era în continuare regele, nu premierul filo-german de la Bucureşti. În august 1918, serviciile de informaţii germane estimau că Ferdinand are la dispoziţie 175 de mii de oameni şi că poate strânge rapid până la 350 de mii.
Planul Fangstoss de anihilare a României
Şefii de la Berlin aveau deci motive de furie contra regelui şi reginei. La 14 august, la cartierul general german ia fiinţă operaţiunea Fangstoss - „şocul colţilor”. În septembrie, trupele austriece şi germane ar fi atacat bucata de Românie liberă, Moldova, prin Bucovina; alte trupe austriece ar fi lovit din Ucraina, prin Basarabia, iar trupele lui August von Mackensen dinspre sud. Din fericire, din cauza unor complicate jocuri politice dintr-o Vienă paralizată de perspectiva înfrângerii, kaizerul Carol va refuza asaltul.
Replica Berlinului a fost profetică: Austria va suporta singură viitoarele complicaţii cu România. Armata Română şi-a păstrat forţa pentru apărarea Unirii cu Transilvania. În trei luni avea să fie 1 Decembrie 1918.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
