Sari la conținut

Cum au primit românii primul imn comunist

În perioada comunistă, România a avut mai multe imnuri. În 1948, acesta părea o traducere a Internaţionalei Socialiste. După moartea lui Iosif Stalin, melodia şi versurile au fost schimbate, dar mesajul a rămas acelaşi: vorbea despre înfrăţirea dintre popoarele român şi sovietic.

Primul imn al Republicii Populare Române a fost publicat în săptămânalul Flacăra la 4 ianuarie 1948. O casetă a redacţiei avertizează cititorii că imnul şi poeziile care îl însoţesc au fost transmise publicaţiei în primele 24 de ore de la Proclamarea Republicii. Faptul este puţin probabil. Rapiditatea cu care a publicat Republicii Populare Române arată premeditarea loviturii de stat de la 30 decembrie 1947.

Nicolae Gheorghiţă, pro-rector Conservator: Nici eu nu cred că a fost o iniţiativă atât de veselă încât lumea să producă şi literatură, şi o singură piesă muzicală. Mă gândesc şi la problemele tehnice, şi scrisul notelor, se scriau cu rotringul.

Muzica primelor două imnuri din vremea comunismului sunt creaţia compozitorului Matei Socor.

Valentina Sandu, profesor Conservator: El s-a şcolit în interbelic la Viena. A fost unul din foarte puţinii compozitori români interesaţi de avangarda vieneză. Revenit în România, a fost unul din protejaţii lui Mihail Jora şi George Enescu, cei doi aflaţi la cârma Uniunii Compozitorilor, atunci era Societatea Compozitorilor. Şi atunci când Socor, activa într-un soi de ilegalitate pentru că era comunist, este trimis cu domiciliu forţat la Craiova, Jora şi Enescu scriu o scrisoare, o adresă, o scrisoare oficială în care susţin cu căldură ca tânărul compozitor să fie lăsat să creeze în libertate.

După instalarea guvernului Groza, George Enescu, ajutat atât de mult la începuturile carierei de regina Elisabeta, a reuşit să rămână la Paris. Mihail Jora a fost exclus şi din Uniunea Compozitorilor, condusă din 1949 chiar de Matei Socor, şi din rândul profesorilor de la Conservator. Epurările politice afectau întreaga societate.

Germina Nagâţ, cercetător, şef Investigaţii CNSAS: În proaspăta Republică Populară Română nu prea mai exista diferenţa între libertate şi închisoare. Oamenii ştiau că riscă închisoarea pentru cel mai mic gest care ar fi putut fi interpretat ca fiind împotriva regimului.

Fost comunist ilegalist, Matei Socor devine în 1949 şi preşedinte al Radiodifuziunii Române. În această calitate, devine un promotor al realismului socialist inclusiv în muzică.

Valentina Sandu, profesor Conservator: Venit atunci la conducerea Uniunii, Matei Socor înfierează tot ce era burghez, decandent îşi face autocritica, mulţi muzicieni au de suferit din pricina dosarului de cadre ş.a.

Nicolae Gheorghiţă, pro-rector Conservator: În momentul în care asculţi cele două lucrări ale lui Matei Socor, îţi dai seama că practic că ele trebuie şi asta s-a întâmplat, să reprezinte direcţia estetică a noii orientări ideologice.

Valentina Sandu, profesor Conservator: Eu m-am uitat pe acest imn şi pe cel pe care tot el l-a scris în 1953, şi din punct de vedere muzical, sunt bine scrise.

Cum a apreciat publicul Internaţionala Românească, primul imn comunist?

Germina Nagâţ, cercetător, şef Investigaţii CNSAS: Nu aveau nici o legătură cu noul imn. Ei cântau Imnul Regal, cântau Deşteaptă-te, române. Nu erau nici atât de speriaţi încât să nu reacţioneze şi nu li se făcuse încă lehamite.

În timp ce statul acaparat de comunism făcea imense eforturi de propagandă, România normală se mutase la închisoare...

Imnul Regal, colindele şi vechile cântece ale românilor nu erau singura formă de supravieţuire. În şoaptă şi cu riscul de a fi bătuţi sau înfometaţi, deţinuţii ţineau cursuri de limbi străine, vorbeau liber despre subiecte altfel cenzurate.

Germina Nagâţ, cercetător, şef Investigaţii CNSAS: Mai multe scrisori scrise pe cearșaf, pe bucăţi de zeghe, una dintre ele adresată Naţiunilor Unite, nişte deţinuţi politic care îşi puneau nădejdea doar în acest for internaţional. Îşi cereau dreptul la demnitate şi la viaţă practic. Se ţin conferinţe despre Regele Mihai, despre Regina Mamă, despre cum trebuie să ne păstrăm spiritul de luptă.

În URSS, moartea lui Stalin a dus la deschiderea Gulagului şi eliberarea a milioane de oameni; în România închisorile staliniste s-au golit cu întârziere de peste un deceniu, abia în 1963-1964. Între timp, propaganda s-a înteţit.

Al doilea imn al Republicii Populare Române a intrat în vigoare la 23 august 1953. În martie murise Stalin şi în întreaga Europă de Est, ocupată de trupele sovietice, aveau loc schimbări: în conducerile partidelor comuniste sau simbolice. Or, în România, Gheorghe Gheorghiu Dej îşi eliminase deja competitorii la vârful puterii.

Este o explicaţie plauzibilă având în vedere că mesajul noului imn are acelaşi mesaj cu cel din 1948. Este menţionată expres înfrăţirea cu poporul sovietic.

Nicolae Gheorghiţă, pro-rector Conservator: Linia melodică este mai complicată decât i se reproşase pentru primul imn. Dacă îl asculţi, vezi că nu e scris totuşi pentru mase, este totuşi scris pentru voci cultivate. Şi aceasta este o mare problemă, imnurile pentru a avea priză la public trebuie să aibă o linie melodică foarte clară.

Îngrijorat de schimbările impuse de Nikita Hruşciov la Moscova, Gheorghe Gheorghiu Dej a virat în aprilie 1964 spre naţional comunism.

Undeva între sfârşitul lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi august 1968, când Nicolae Ceauşescu a clamat independenţa faţă de Kremlin, imnul de stat a început să fie intonat fără versuri. Înfrăţirea cu Uniunea Sovietică afecta patriotismul contrafăcut al "Epocii de Aur".