Spiru Haret, un ministru legendar. Reformele gândite de el au dublat numărul ştiutorilor de carte

Performanţa României Mari a fost posibilă datorită unor politici publice începute mult înainte de 1918. Unirea s-a putut face nu numai datorită efortului din vremea primului-război. Înainte ca Unirea să fie posibilă, Vechiul Regat atrăgea populaţie din toate cele trei provincii istorice din afara teritoriului său. La Bucureşti veneau nu numai români, ci şi germani sau evrei, la Iaşi ruşi sau ucrainieni din Basarabia. România era un stat sigur, unde deciziile politice erau cântărite îndelung. Educaţia, considerată la fel de importantă ca Armata şi Transporturile, a avut parte, între altele, de un ministru legendar: Spiru Haret.

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Praful saharian sufocă România

Accident grav în București

Două românce primesc 100.000 de euro despăgubiri după ce sora lor a murit în Italia

Generaţia care a făcut Marea Unire este generaţia educată în vremea regelui Carol I. În 1866, la venirea în România a principelui de Hohenzollern, mai mult de 90% din populaţie era analfabetă. Generalizarea învăţământului primar, legiferată de Cuza, era încă departe. Lipsa de învăţători, de şcoli şi de manuale, dar şi reticenţa ţăranilor de a-şi trimite copiii la şcoală erau principalele obstacole. Carol I şi regina Elisabeta au încurajat permanent învăţământul şi meritele academice prin donaţii către şcoli, universităţi, Academie şi prin finanţarea de burse.

Armeanul Spiru Haret | 3 mandate neconsecutive

Dar abia după Independenţă, investiţiile în educaţie s-au multiplicat. Matematicianul Spiru Haret, ministru liberal al Educaţiunii şi Cultelor, vreme de trei mandate, s-a bucurat şi de susţinerea fermă a partidului său, şi de sprijinul regelui Carol I. Rezultatele au fost uimitoare.

 Matematician, sociolog, ministru liberal

Născut la Iaşi, într-o familie de judecători, liberalul Spiru Haret a studiat matematica şi fizica la Paris datorită unei burse. O bursă pentru studii matematice creată de politicianul conservator Titu Maiorescu. Susţinută în ianuarie 1978, la Sorbonna, teza sa de doctorat - Mecanica socială - a devenit una din primele lucrări de referinţă în sociologia matematică. Întors în ţară, armeanul Spiru Haret devine profesor la Universitatea Bucureşti şi intră în politică. În 1897 devine pentru prima dată ministru. Reformele gândite de el în 12 ani aproape au dublat numărul ştiutorilor de carte, de la 22% la 39%. Mandatele Spiru Haret nu au fost consecutive, dar succesorii săi la minister nu i-au răsturnat deciziile.

Dublarea ştiutorilor de carte

Dincolo de autoritatea regelui Carol I care garanta politici durabile, reformele lui Spiru Haret erau temeinic justificate. Se bazau pe studii îndelungate şi dezbateri intense conduse de un ministru erudit, el însuşi profesor universitar şi academician.

Prof. Carol Căpiţă, expert în politici ale educaţiei: „O bună parte a reuşitei reformei sale, reformelor că e un şir, se datorează înţelepciunii de a alege tineri bine pregătiţi. I-a trimis în Occident să noteze tot ce se întâmplă. Şi s-au întors cu o expertiză acumulată în multe ţări din Europa Occidentală şi au putut constitui un corp de consilieri aproape imbatabil la standardele epocii. El a introdus ideea aceasta a unei conduceri aproape colegiale pentru problemele de educaţie.”

Circa 2.000 de școli în trei ani

Între 1897 - 1901, adică în 4 ani, în Regat s-au ridicat 2.343 de şcoli. În trei dintre aceşti patru ani, ministru al Educaţiunii a fost Spiru Haret.

Prof. Carol Căpiţă, expert în politici ale educaţiei: „Spiru Haret nu era un om confortabil, avea opiniile sale foarte ferme, dar avea disponibilitatea de negociere. Faptul că a avut întotdeauna, a încercat întotdeauna să aibă contact cu, de pildă, directorii de liceu. Deci nu erau mulţi pe vremea lui, dar încerca să dea şi o tentă foarte personală stilului său de a face, de a încerca să introducă schimbarea. Nu se lucra numai pe bază de directive.”

Continuitatea în politicile Educaţiei venea nu numai din profesionalismul şi dorinţa miniştrilor de a înţelege cu adevărat ce se întâmplă în ţară, ci ţinea şi de standardele impuse vieţii publice de şefii marilor partide. Şi liderii liberali Ion C. Brătianu sau Dimitrie Sturza şi liderii consevatori, Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu sau Petre Carp erau oameni cu o excelentă educaţie. Întreaga elită politică şi academică a ţării considera că învăţământul este esenţial drept care miniştrii Educaţiunii Publice erau deseori personalităţi de prim-rang în partidul lor.