Sari la conținut
News Alert

Cristian Tudor Popescu, despre motivul pentru care România nu are filme nominalizate la Premiile OSCAR®

Scriitorul și jurnalistul Cristian Tudor Popescu a fost invitat la emisiunea „În fața ta”, înainte de decernarea Premiilor OSCAR, unde a vorbit despre principalii favoriți ai competiției, despre motivele pentru care filmele românești nu au reușit, deocamdată, să intre în cursă, la categoria „Film Străin”, dar și despre controversele stârnite de filmul Adinei Pintilie, „Nu mă atinge-mă”, premiat cu Ursul de Aur, la Berlinala 2018.

Premiile OSCAR 2018 LIVE pe Digi24 și Digi Film și LIVETEXT pe Digi24.ro

CTP, cuvinte dure pentru filmul premiat cu Oscar

Cristian Tudor Popescu: Nu e România pe măsura Oscarurilor. Nu am avut niciun un film românesc mai departe de ultimii nouă la film străin.

Ați scris despre un film străin. Cum vi se pare selecția?

Cristian Tudor Popescu: Este vorba de cinci filme. „The Square”, un film suedez, foarte interesant, din care am preodsus o scenă pe care toți telespectatorii trebuie să o vadă, în care personajul principal intră să mănânce ceva în restaurant, la poartă e o cerșetoare. N-are bani să-i dea, iese. E un tip milostiv. Cerșetoarea vorbește românește, îl injură. Iar când ăla îi zice că nu are bani, ți-aș cumpăra ceva, n-apucă să termine, că aia zice „ciabatta chicken”. Ăla cumpăra stupefiat, aia „fără ceapă”.

„The Square”, un film despre societatea contemporană, artă, foarte interesant. Apoi „Loveless”, un regizor celebru, un film în stilul noului cinema românesc. De după 2001, după „Marfa și banii”, foarte auster. Ăsta e și stilul. Fără vreun fel de ajutoare nondiegetice, o muzică de susținere, niște imagini înfrumusețate artificial, din aparat, un hiperrealism, un joc minimalist, o temă grea. Fără iubire. E vorba despre un copil ai cărui părinți se despart și nu știe unde se duc.

„On body and soul”, o unguroaică, extraordinar filmul, despre doi oameni care visează același vis. Interesant e că bărbatul e ciung, femeia suferă de comportament autistic. Am făcut o cercetare să văd tema predilectă în filmele selectate: la On body and soul, am spus: personajele. Apoi „Call my your name”. Amor homosexual, adult și adolescent. Tema delicată. Filmul e deosebit de prost, e un soi de pliant turistic. Sunt filme de aventuri, de dragoste și filme degeaba. Și are și 2 ore. Dar e vorba de homosexualitate, un adult, un tânăr.

„Get out”, un horror. Amor un negru cu o albă. „Lady bird” - fata se îndrăgostește de un băiat, până îl surprinde pupându-se cu alt băiat. Încearcă să-l scoată din condiția de bisexual. E un termen american: „the comming out”

Iar cireașa de pe tort?

Cristian Tudor Popescu: Mai sunt cireșe, tortul ăsta e plin de cireșe. „The Big Sick” - film interesant, nu e nominalizat. Un pakistanez are o relație cu o albă, complicații rasiale și religioase. La categoria cu filme în limba străină, avem „Una Mujer Fantástica”. E vorba de un transsexual, care are o relație cu un bărbat normal. Și „Mudbound”, unde e vorba de rasismul din anii '50, filmul e foarte bun. Are un scenariu foarte consistent despre anii ăia negri ai Americii. Chiar și „Shape of Water”, marele favorit. E vorba de o mută și o negresă, personaje pozitive. Negativ e un alb rasist, crud, violent.

Fiecare ediție reflectă evenimente sociale trecute. Care este cel de acum?

Cristian Tudor Popescu: O parte am spus-o. E asta, a minorităților, marginalilor, aflați de obicei în situații dificile în raport cu normalitatea, ce e definit ca normal, asta e tema recurentă. A doua e reconstituirea istorică. „Churchill” nu a fost selectat, tot britanic, și care are în rol principal pe Brian Cox. Eu îndrăznesc să vă spun că e mai bun decât „Darkest Hour”, care a fost selectat în categoria Cel mai bun film. Interpretarea lui Gary Oldman are șanse foarte mari să ia premiul pentru Cel mai bun actor.

Gary Oldman e un actor foarte bun, dar aici cred că direcția de recreere a personajului lui Churchill e greșită. S-a concentrat pe ticuri, aspecte fizice ale lui Churchill, a încercat să îl refacă cu un machiaj performant, s-a chinuit să ne aducă ceva foarte asemănător cu Churchill, în vreme ce Brian Cox s-a concentrat pe spiritul lui Churchill. Sigur că amândoi au trabuc, amândoi beau tot ce întâlnesc în cale, astea nu puteau să lipsească. Dar și scenariul e mai interesant, pentru ca în „Churchill” îl vedem cu greșelile lui, unele chiar grave. A fost împotriva debarcării din Normandia, până în ultimul moment, până când l-a luat Eisenhower deoparte.

E foarte interesant cum greșea din punct de vedere militar din pricina amintirilor lui, a măcelului de la Gallipoli. Ajungând să se roage, într-o secvență ficțională, să vină ploaia ca să nu fie debarcarea. Și în „Darkest Hour” există o scenă ficțională, în care vorbește cu poporul, în metrou. Își ia înțelepciunea de la popor. O selecție așezată cu mana în metoru. Era un eșantion reprezentativ, aproape bun pentru un sondaj.

Cel mai bun film?

Cristian Tudor Popescu: Ştiți ca aici sunt două categorii: cine cred că va câștiga și cine aș vrea sa câștige.

Cine cred că va câștiga?

Cristian Tudor Popescu: Şansele cele mai mari le are  Shape of Water, care e cel mai slab film al lui Guillermo Del Toro. Guillermo Del Toro, autorul, unul din cei trei mari mexicani. Adică Iñárritu, Alfonso Cuaron și Guillermo Del Toro, autorul unei capodopere a cinematografului din toate timpurile, Labirintul lui Pan. Un film absolut minunat. 

- Au fost acuzaţii de plagiat.

Cristian Tudor Popescu: Da. Del Toro spune aceste vorbe care m-au exoftalmiat: Eu am inventat amfibienii, oamenii-amfibie în cinema. "Pe bune?", îmi venea să-i zic unui regizor pe care îl respect, remarcabil. Cum să spui așa ceva? Motivul omului-amfibie în literatura SF dateaza din 1927, de la romanul lui Aleksandr Romanovici Beleaev, care se numeşte chiar aşa: "Chelovek-Amfibiya", care a fost ecranizat după aceea de nenumărate ori şi de ruşi, şi de alţii. În filmul ăla ecranizat în '61 de ruși avem până și secvența dansului, celebra secvenţă care e pe toate posterele. Dansul în apă între omul-amfibie şi drăguţa inimii lui este secvență și în "Omul-amfibie" rusesc, din 1961.

- De ce credeţi că va câștiga filmul ăsta? Are toate ingredientele a ceea ce se caută acum?

Cristian Tudor Popescu: Ale corectitudinii politice.

- E politic corect?

Cristian Tudor Popescu: Politic corect. Are femeia cu dizabilitati, e mută. Are femeia neagră. Deci femeie, dizabilităţi, rasă, o femeie de culoare, şi care sunt personajele ultrapozitive. Avem și un "freak", un marginal ciudat, care este chiar omul-amfibie. Şi, fireşte, cu cine poate să se cupleze decât cu celălalt "freak", adică femeia mută. Şi, de partea cealaltă, albul, WASP, "White Anglo-Saxon Protestant", cu maxilare proeminente, fălcos şi musculos, crud și ticălos.

- Este evident că Oscarurile, în ultimii ani, sunt premii mai mult politice, o emanaţie a progresismului de la Hollywood. Ar trebui să se facă şi nişte Oscaruri pentru cealaltă parte a societăţii, cea conservatoare?

Cristian Tudor Popescu: Mă faci să mă gândesc la o povestire a lui Hemingway: "Câştigătorul nu ia nimic". E vorba de curse de cai trucate, de pariuri. Curse de cai pe hipodrom care sunt trucate. Eroul, care și povestește, naratorul, este un băiat, al cărui tată e jocheu şi vinde curse. Truchează, trage calul mai în spate, mai în faţă, ca să câştige bani. Și mai sunt și alții printre jocheii din circuit care fac asta. Şi după ce, un an de zile, se bat în trucaje, încercând să câştige nişte bani fiecare, toți trişorii ăștia simt nevoia, la sfârșitul anului, să se adune fără public, pe o câmpie, lângă o pădure, și acolo dau drumul cailor să alerge pe deşelate, pe bune, pentru că simt şi ei nevoia să-şi facă un clasament real, între ei, trişorii. Poate ca aşa ar trebui sa avem și un Hollywood din ăsta undeva, pe câmpie, liber.

- Clasamentul dumneavoastră real care ar fi?

Cristian Tudor Popescu: Clasamentul meu real este "Dunkirk", un film, unii ar spune că nici nu e film. Sunt negate în filmul acesta o grămadă de obișnuinţe şi locuri comune ale cinematografului, atât din punctul de vedere al cineastului, cât şi din punctul de vedere al receptorului. Suntem cu toții obișnuiți să avem personaje principale într-un film. Şi condiţia de personaj principal îl face, de pildă, să nu poată muri în prima parte a filmului. E adevărat? Toţi ştim, chiar dacă e în pericol, în prima jumătate de oră tot n-o să moară, pentru că pe afiş e primul. Se termină filmul. Sau, dacă moare, o să revină în flashback-uri ca o fantomă, pentru că este vedeta, care e prima pe afiş şi nu se poate să dispară din film. Sunt nişte reguli nescrise ale naraţiunii, care limitează percepţia.

Ştiţi ce face (regizorul Cristopher) Nolan? Le taie pe toate!

Nu are niciun personaj principal. Nu se detaşează nimeni de acolo, din mulţime, astfel încât, toate secvenţele critice, în care pot muri, nu ai această asigurare "nu moare, că ăsta e principalul". Nu, poate să moară. Şi chiar mor.

Nu folosește, de asemenea, un actor excepţional și foarte la modă, Tom Hardy. Tom Hardy, un actor foarte bun, a cărui faţă nu o vedem. Deși el joacă rolul unui pilot, tot filmul nu îi vedem faţa. Nu utilizează figura actorului care este o garanție în majoritatea filmelor de Hollywood: "Am pus figura, nici nu trebuie să mai facă ceva". Succesul realizat. E suficient să umple ecranul. Apare figura lui cutare şi a rezolvat filmul. Aici își refuza și ne refuză şi asta. Taie aceste convenţii cinematografice și, în schimb, reușește o performanţă unică în istoria cinematografului: să creeze, cu acele imagini ale plajelor din Dunkirk, un sentiment de claustrofobie în spații larg deschise. Aşa ceva n-a reuşit nimeni, niciodată.

În spatii larg deschise, în care ar trebui să suferi de agorafobie, de fapt, ai senzația că pe plaja aceea imensă ești, de fapt, închis, eşti aidoma unei gâze într-o cutie. Asta o face din montaj, din coloana sonoră, din "original score", din muzica lui Hans Zimmer, excepţională, iarăşi de Oscar, după părerea mea, la capitolul muzică originală de film. Și toate categoriile tehnice. După părerea mea, eu le-aş da, din start lui "Dunkirk". Adică montaj, montaj de sunet, coloană sonoră, regie, cel mai bun film, imagine.

- Al doilea, "Ebbing"...

Cristian Tudor Popescu: "Ebbing". Ce titlu ciudat are, m-a atras. "Three Billboards Outside Ebbing, Missouri". Deci "Trei panouri în afara orașului Ebbing din judeţul Missouri"... Cel mai bun scenariu pe care l-am văzut în ultimii ani. Şi o actriţă... Cred că la scenariul original trebuie să ia, după mine, în cursa aia de la marginea pădurii, ar trebui să ia ăsta. Are însă șanse mai mari, în linia oficială, să ia "Mudbound". E cel despre problemele rasiale. Foarte bun și acela, dar, după părerea mea, acest "Ebbing", în care avem și o actriță care ar trebui să ia premiul pentru cea mai buna actriță în rol principal, Frances McDormand, dacă v-o mai amintiţi din "Fargo", acea minunăţie de film, nu din serial, că s-a făcut serial pe Netflix. Nu. Filmul de acum 20 și ceva de ani. "Fargo", al fraţilor Cohen, în care joacă excepţional atunci tânăra Frances McDormand”.

-  Film românesc. Maghiarii sunt acolo de ceva vreme.

Cristian Tudor Popescu: Sunt, sunt. Și pe drept. Cu acel „Fiul lui Saul”, de anul trecut, excepțional, o capodoperă. E cel mai puternic film despre lagărele germane de exterminare. Acest „Body and Soul”, sensibil, puternic în imagine, în jocul personajelor. Merită. Noi am avut candidat trimis de România, am fost și eu în comisia de selecție, filmul „Fixeur”, al lui Adrian Sitaru, un film foarte bun, despre condiția gazetarului, în zilele noastre. Ceva dincolo de valoare la Holywood, trebuie sa găsești și un șpil sau, cum spuneau schiorii când schiau cu schiuri de lemn, să găsești unsoarea bună.

Nu găsim unsoarea. Nu luăm niște teme care să corespundă interesului Holywood-ului în acest moment. Singurul care a reușit să se plieze, cât de cât, a fost Mungiu cu „După Dealuri”, care s-a și dus cel mai departe în selecție, dar nu a intrat în ultimele cinci. De ce?Pentru că era vorba de o temă de violență religioasă. Care prinde. O temă marginală, a unei persoane posedate, astea sunt lucruri care prind la Holywood.

- Controversa cu Ursul de Aur.

Cristian Tudor Popescu: Nu am văzut filmul. Asta e un fenomen de recepție. S-a auzit că în film ar fi sex explicit, nudități, secvențe de sex, prin urmare deja asistăm la indignări pe scară largă. Știi că cineva, în urma cu niște ani, în legătură cu „După dealuri”, m-a sunat și m-a întrebat: vreți să vorbiți la noi la televiziune, nu spun unde, despre filmul ăsta care face rău imaginii României, înjosește românul ortodox, nu se poate așa ceva. Da, pot să vorbesc, dar n-am văzut filmul. Nici eu, îmi spune persoana respectivă, dar n-ar fi o problemă.

În atmosfera asta în care, din pacate, ne aflam în România, atmosfera de xenofagie, cum o numea Caragiale, ura, teama față de străini, această obsesie cu religia, cu familia ortodoxă...iată la ce absurdități se ajunge. Deci nu vedem filmul, dar deja ne pronunțăm moral, fără să avem un reper estetic. 

Premiile OSCAR® 2018. Lista completă a nominalizărilor la cea de-a 90-a ediție

Toate știrile despre premiile Academiei Americane de Film le găsiți în secțiunea specială a site-ului Digi24.ro, Goana după aur. 

Pe aceeași temă