Orașele României care vor să devină comune din cauza sărăciei. 60% dintre oameni au toaleta în curte
Cel mai mic oraş din Oltenia vrea să redevină comună, la 15 ani de când a făcut trecerea de la rural la urban. Localnicii spun că în tot acest timp n-au primit nimic din confortul celor de la oraş. Doar plătesc taxe. La fel se întâmplă şi în Bărăgan, unde oamenii din oraşul Căzăneşti au decis deja, prin referendum, ca localitatea să redevină comună.
Potcoava, oraşul nedorit
Privit din deal, Potcoava e o mână de case şi curţi prin care mişună câini, porci, păsări. Aerul are iz de brazde. Drumurile din coastă sunt din pământ cleios, ca-n cătunele ascunse. În acte însă, bucata asta de ţară este oraş.
Oraşul Potcoava, judeţul Olt. Cu impozite ca atare, cu taxe ca atare şi cam atât. Localnicii, în marea lor majoritate, nu-i recunosc blazonul. Vor ca Potcoava lor să redevină comună, aşa cum a fost cândva. De ceva vreme... la răscruci de drumuri, pe uliţe şi-n cârciumi... acesta-i subiectul.
Orăşenii care vor să redevină ţărani
-Comună sau oraş?
-Comună, ce dracu!
-Comună! Comuna!
-Eu am veceul în fundul curţii şi plătesc taxe şi impozite la nivel de urban, de oraş. N-am niciun fel de... Gazele sunt la 200 de metri, nu o trage...
-Locuri de muncă, spitale, unităţi de învăţământ, de asta avem nevoie, mă, nu trotuare...
-Nu prea sunt condiţii pentru oraş.
-Cum e treaba?
-Nu e canalizare... Nu ai multe chestii.
-Trotuare, nu. Aia nu. Locuri de muncă, nu. Impozitele mari. În primul rând, impozitele mari. Stăm în oraş şi plătim ca la...
-Ăsta-i oraş, domne? Ce dracu!?
Sătui să fie orăşeni doar în buletine, oltenii Potcoavei s-au apucat să strângă semnături şi vor musai să-şi oficializeze dorinţa prin referendum. Printre răzvrătiţi, Gabi de pe strada Islazului.
Locuitorii Potcoavei vor referendum
-Suntem aici în oraşul Potcoava!
-Bine aţi venit! Dar am vrea să fie comună, nu oraş.
-E oraş?
-Este oraş! Vrem să fie comună, că nu prea arată a oraş.
-Gabi, ai curcani la oraş, aici!
-Păi avem şi curcani şi păsări şi porci şi animale...
Creşte ce poate, vinde ce poate. E fermier. Şi e convins că dacă Potcoava ar fi comună, banii necesari investiţiilor în comunitate ar veni mai lejer. Iar confortul general ar fi altul.
Gabriel, localnic: De exemplu, noi aici nu avem canalizare. Fondurile. Ne-au lipsit fondurile mult de tot. Dacă eram ca şi comună se puteau accesa multe fonduri şi ne puteam dezvolta ca să ajungem la stadiul de oraş.
-Foarte multă lume ar vrea să redevină Potcoava, comună. Când o să se ajungă la nivelul de oraş, o să fim de acord.
Titi, un bucureştean printre olteni
Titi e văduv. S-a mutat recent din Bucureşti la Potcoava. N-are păsări, n-are animale. Îşi cultivă pasiunea pentru electronică. Repară mărunţişuri şi ascultă muzică ritmată...veche.
Titi, localnic: I-auzi: s-a nimerit melodia asta, că... Ia: fii atent! Pauză! Ştii ce-i cu melodia asta? Nu ştii, nu? Ai? E... marele blond!
-Aşa, deci... Marele blond! Filmul!
-Asta-i muzica mea, înţelegi? Uite mă ocup cu... Fac acum nişte circuite. Şi ce voi mai face! Să-mi treacă timpul...
A crezut că-şi va trăi bătrâneţea într-un relativ confort urban. Acum... regretă. Nu-i place deloc traiul în Potcoava.
-Uite potcoave, mă! Potcoava e noroc. Dar... trebuie să aibă cine să-l conducă, să facă curat, pe colo, pe colo. Uite ce potcoave! Luaţi potcoavele!
-Nu ştiu de ce e oraş. Că n-are multe! Oraş! Oraş... trebuie să-ţi ia gunoaiele. Trebuie să fie o canalizare...
Potcoava, oraşul cu iz rural
În Potcoava mulţi fac agricultură. Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală localnicii şi-ar putea deschide uşor afaceri cu bani nerambursabili. Titi, un atelier de reparaţii electronice. Gabi şi-ar putea diversifica investiţia. Anul trecut, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a ajutat 3.025 de antreprenori, cu un total de 271 milioane de euro. Din cauza titulaturii de oraş, cei şase mii de locuitori ai Potcoavei nu se încadrează în programul acesta. Nici primăria nu poate. De când a fost declarat oraş, Potcoava a realizat cu fonduri europene un drum scurt şi un pod mic.
Tiberiu Guianu, viceprimar Potcoava: Noi suntem oraş din 2004 şi nu prea s-au schimbat multe. Şi cetăţenii vor să trecem la stadiul de comună, pentru că dânşii consideră că sunt taxele prea mari. Şi mai ales taxa cu gunoiul, în special. Toată lumea cu gunoiul ăsta: 11 lei şi 70, de persoană. Pe lună. Cam mult!
Oraşul a obţinut recent 11 milioane de lei pentru extinderea sistemului de apă şi canalizare. Şi-un ajutor elveţian de două milioane şi 700 de mii de lei, pentru iluminat public cu panouri solare. Primăria crede însă că ar obţine mai mulţi bani prin programele rurale. Şi vrea să redevină comună.
Potcoava, oraşul renegat al Olteniei
-Eu n-am nimica, maică! Dacă vreţi s-o faceţi comună, faceţi-o comună! Numai să ne faceţi canalizare!
Tiberiu Guianu, viceprimar Potcoava: Scopul e să strângem cât mai multe semnături. Să le depunem la Prefectură şi de acolo să urmeze drumul normal pentru a realiza un referendum.
- Vedem clar ce îşi doreşte cetăţeanul.
-Dacă dânşii îşi doresc comună, comună. Dacă oraş, oraş.
-Cam când credeţi dumneavoastră că va fi organizat referendumul acesta?
-Pfoaaaa... Procedura e lungă. E de durată.
-Ca la Brexit!
-Da, ca la Brexit! Exact!
Oraşul Căzăneşti, la un pas să redevină comună
Povestea Pocoavei olteneşti se repetă la 300 de kilometri depărtare, în Căzăneşti, Ialomiţa.
-Comună ar trebui, dom'ne!
-Comună! Comună! Ce facilităţi avem? Impozitul ne-a pus jos.
-Mizerie multă. Ăsta nu-i oraş. Dacă mergeţi pe strada Gârlei şi vă duceţi tocmai acolo, în spate... - Mizerie multă. Dar e chestia că n-avem canalizare. Nu canalizare, nu gaze, nimic.
-De când ne luptăm să fie iar comună?! Ăsta nu poate să fie oraş.
- Nu avem nimic. Nici măcar un chioşc de ziare!
-Nimic, nimic, nimic!
Căzăneşti, oraşul cu toalete săpate în curţi
Pe 26 aprile 2004, după analize birocratice neclare, partea asta de Bărăgan a îndeplinit 17 criterii urbane de bază şi a fost declarată oraş. Localitatea n-are însă canalizare nici acum. N-are depozit pentru deşeuri, n-are stație de epurare, n-are nici măcar un hotel. Din 5.700 de suflete, acum două decenii, oraşul mai are 3500. Populaţia tânără însă e plecată în lume, după trai bun.
Alexandru Măchiţă, primar Căzăneşti: Cam cât la sută din populaţie, în opinia dumneavoastră, domnule primar, are, în acest moment, toaleta în curte?
-În curte... Undeva la 60%.
-60% din populaţie!
-Da! -
-Din câte case?
-1.500 de gospodării.
Căzăneşti, oraşul lipsit de canalizare
La marginea Căzăneştiului sunt câteva blocuri cu un etaj, racordate la o fosă septică. În jurul lor garaje, barăci, haite de câini, rufe la zvântat, lipsuri.
-N-avem gaze.
-Şi cu ce vă încălziţi?
-Cu lemne! Sobă cu lemne!
-Matale ai lemne în casă?
-E... în casă?
-Dar unde?
-În garaj!
-Ce faceţi? Vreţi să vedeţi cocoşul şi cuţitul?
-Cocoş sau găină?
-Un cocoşel.
-Am văzut că aveţi şi solarii pe aici. Fiecare cum se descurcă.
Cum se descurcă!
Pe uliţele neasfaltate, bălţi, gunoaie, nevoi. De când au ajuns orăşeni, oamenii plătesc impozite duble: 90 de lei pe hectarul agricol. Mulţi n-au mai plătit. Restanţele la bugetul local au depăşit deja... un milion de euro.
-Să fie comună, că sunt o grămadă de bani, şi pentru ce? Nu canalizare, nu gaze, nu locuri de muncă. Mizerie...
-De câte ori vi s-a promis asfalt, aici?
-Aaaa... da! De ani de zile.
Orăşenii care vor să redevină ţărani
În centru, vizavi de dispensar, păianjenii au umplut scaunele unui cabinet parlamentar. Localnicii au politica lor. Fudulia urbană nu-i ajută. Au decis, deja, prin referendum, ca oraşul lor să redevină comună. Cazul este în Parlament.
Tinel Gheorghe, deputat: Proiectul de act normativ se află în Senat şi aşteptăm votul senatorilor. Nutresc speranţa că senatorii, aşa cum au votat pentru localitatea Băneasa din Constanţa să devină comună la loc, să voteze şi pentru Căzăneşti să se întoarcă la statutul de comună.
-Ce ar câştiga Căzăneştiul dacă ar redeveni comună?
-În primul rând ar avea un acces mai mare la absorbţia fondurilor europene pe mediul rural, pentru că ei au fost văduviţi de procedura asta. Şi-n al doilea rând, cetăţenii ar plăti taxe şi impozite mai mici.
Oraşul Căzăneşti, campion la... trasul frânghiei
Primarul contrazice deputatul. În opinia sa, retrogradarea în rang înseamnă regres. E mândru! Localitatea are destule trofee în palmares. A fost chiar şi campioană judeţeană la trasul frânghiei. Pocalul aurit din biroul edilului e mărturia izbânzii.
Alexandru Măchiţă, primar: Dacă revenim la statutul de comună, trebuie să luăm şi PUG-ul, şi PUZ-ul şi adrese şi buletine... Inclusiv cei care sunt plecaţi în străinătate trebuie să vină să-şi schimbe paşaportul. Că nu mai locuieşte în oraşul Căzăneşti, locuiesc în comuna Căzăneşti. Toate proiectele pe care le avem depuse pe finanţare trebuiesc oprite.Singura şmecherie, ca să vorbesc pe româneşte, este că se va schimba un statut. Această schimbare, în opinia mea, ca edil, nu va aduce decât rău acestei localităţi.
Soarta Căzăneştiului, la mâna senatorilor
Până la verdictul Senatului, Căzăneştiul rămâne în peisajul urban. Dintre oraşele care se visează iar comune, doar Băneasa, din Constanţa, a reuşit. N-a apucat-o majoratul printre oraşe. Localnicii au făcut referendum, cum cere legea, şi i-au schimbat blazonul. După 17 ani, taman luna trecută, fix de Unirea mică, Băneasa Constanţei a redevenit comună cu acte. Schimbarea a redesenat şi schema unităţilor administrativ-teritoriale. România are acum 103 municipii, 216 orașe și 2.862 de comune. Acesta-i raportul, aceasta e ţara!
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
