Absorbţia fondurilor UE: miniştri buni, eficienţă redusă
România a început să primească bani europeni încă din anii '90, când ţara noastră a devenit stat asociat al Uniunii. Însă prima structură care a gestionat fondurile externe a apărut abia în anul 2000, în Guvernul condus de Adrian Năstase. Se numea Ministerul Integrării Europene şi trebuia, printre altele, să pregătească aderarea României la Uniunea Europeană.
Hildegard Puwak a fost numită atunci în fruntea ministerului. A renunţat la portofoliu după aproape trei ani, în urma unui scandal de corupţie. Procurorii au acuzat-o de folosirea ilegală de fonduri comunitare, prin intermediul unor societăţi administrate de familia ei. Până la urmă, soţul şi fiul ministrului au fost condamnaţi pentru deturnare de fonduri europene.
Succesorul lui Hildegard Puwak a fost Alexandru Fărcaş, care a stat în fruntea ministerului până la finalul anului 2004.
Odată cu instalarea la Guvern a Alianţei PNL-PD, Ene Dinga a preluat protofoliul. Nici el nu a avut, însă, viaţă lungă la Integrare. A fost remaniat în doar opt luni de la numire. Ministrului i s-a reproşat că nu cunoştea vreo limbă străină şi că nu era suficient de interesat de domeniu, astfel încât accesarea fondurilor s-ar fi făcut doar pe sfert.
A urmat, în august 2005, democrat-liberala Anca Boagiu.
Anca Boagiu susţine că, într-o mare măsură, ministerul pe care l-a condus a trasat calea României către aderarea la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007: „Ministerul în sine a avut sarcina de a coordona celelalte ministere şi a pregătit legislaţia. Ministerul era cel care reprezenta România în toate statele membre şi problemele au fost suficient de multe: dacă ne amintim epoca steguleţelor roşii, când ba aveam steguleţe roşii pe Justiţie, ba pe Interne, agricultură...”.
Totuşi, şi atunci, când numărul proiectelor finanţate de Uniune a crescut, responsabilităţile Executivului în privinţa banilor europeni au fost împărţite.
Anca Boagiu, fost ministru al Integrării Europene: „Nebunia cea mare şi greşeala pentru că putem asuma şi bune, şi rele dacă suntem oameni oneşti, e legată de faptul că nu a existat o coerenţă, în toţi anii aceştia, între măsurile sau proiectele sau dezvoltările pe care le-a făcut un minister şi un alt minister”.
După aderare, nu s-a mai văzut rostul unui întreg minister de profil, aşa că o parte din sarcini s-au dus la Ministerul Dezvoltării. S-a creat, însă, şi un departament al Afacerilor Europene. Era în subordinea premierului și era condus de un secretar de stat. Departamentul a funcţionat până în 2011, când au survenit noi schimbări.
A apărut Ministerul Afacerilor Europene, în Executivul condus de democrat-liberalul Emil Boc. Portofoliul i-a fost atribuit lui Leonard Orban, fost comisar european şi consilier prezidenţial. Mandatul său nu a fost prea lung, pentru că, după alegerile din decembrie 2012, câştigătoare detaşată a scrutinului, Uniunea Social Liberală, a schimbat regulile.
La sfârşitul anului 2012, s-a înfiinţat primul minister care are ca principal obiectiv o mai bună absorbţie a fondurilor venite de la Uniunea Europeană. Eugen Teodorovici a fost numit ministru al Fondurilor Europene.
Social-democratul are în spate o carieră de 24 de ani în Guvern. A ocupat mai multe funcţii în Ministerul Economiei, Transporturilor ori Afacerilor Externe. A fost printre altele expert în integrare europeană, secretar de stat sau director al unor autorităţi. Eugen Teodorovici a devenit ministru al Fondurilor Europene, într-un moment în care absorbţia era de 11,47 de procente. În doi ani şi trei luni se laudă cu o rată de 48,91 la sută.
Anca Boagiu, fost ministru al Integrării Europene: „Eugen... cu care aş vorbi ca şi cu un copil petnru că îl cunosc de când eram şi noi copii şi am fost colegi de birou. Aş spune doar atât: ce ne- a povestit că a făcut pe partea de absorbţie este fals şi minte”.
Marius Nica, actualul ministru al Fondurilor Europene: „Este relevantă activitatea domnului Teodorovici, dacă luăm în considerare faptul că a plecat de la 7 la sută absorbţie şi în prezent avem toate şansele de a ajunge la 70 la sută în mai puţin de trei ani. Îl consider un om cu multă energie şi iniţiativă”.
Mandatul lui Eugen Teodorovici la şefia ministerului s- a încheiat în luna martie a acestui an cu o promovare. A fost mutat la Finanţe.
Marius Nica, cel care îl înlocuieşte pe Eugen Teodorovici, a stat departe de viaţa de partid. Fost ofiţer MApN, actualul ministru este un apropiat al social-democratei Rovana Plumb. I-a fost consilier în Parlamentul European şi a urmat-o apoi la Ministerul Mediului şi la Ministerul Muncii, unde a fost secretar general.
Marius Nica, actualul ministru al Fondurilor Europene: „Uneori am resimţit dezavantajele că nu ai venit cu un back-ground politic sau nu ai o autoritate în relatia cu anumiti beneficiari, sau cu partea de public, nu de privat. În acelaşi timp, energia şi disponibilitatea la muncă, specifică să spunem aşa, celor tineri, o consider absolut necesară în cadrul acestui minister unde trăieşti doar din termene impuse”.
Ministrul, care are 35 de ani, are planuri mari pentru portofoliul său: „Propun un sistem de monitorizare on-line la nivelul Ministerului Fondurilor. Practic, un ecran imens în care să se vadă toate aceste cereri. Pentru 2014-2020, toate proiectele vor avea un management de proiect definit. Practic, acea persoană, fie că va avea un proiect sau mai multe, trebuie să cunoască şi este responsabilă de derularea acelui proiect. Consider normal ca zi, noapte dacă trezeşti persoana respectivă, să ştie ce proiecte are, ce activităţi, ce blocaje. O regândire şi o reaşezare a sistemului din punct de vedere şi personal, şi profesional”.
Dacă tragem linie, vedem că, la opt ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, absorbţia a ajuns la doar 52 la sută. Iar o analiză făcută la finalul anului trecut, arată că pe exerciţiul bugetar 2007-2013, ţara noastră este pe ultimul loc la capitolul fonduri europene.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
