ADACONI. De la blugi și pulpe de pui, la excelență în papetărie. Cum a reușit în afaceri o familie din Hațeg

Sergiu Voicu Data actualizării: Data publicării:
sotii neiconi2

În capitalismul incipient şi fără reguli de după 1989, cea mai facilă cale pentru iniţiativa privată era comerţul. Au apărut multe firme, dar nu au rezistat timpului. În acele începuturi banale găsim însă şi companii mari de astăzi, care însă au avut în spate antreprenori dinamici, adaptabili, dintre cei care au văzut că timpurile se schimbă şi au decis să se schimbe si ei. De la un simplu magazin deschis în Haţeg până la o reţea naţională de birotică şi papetărie este cale lungă. Este un drum parcurs în 27 de ani de grupul Adaconi şi antreprenorul Mircea Neiconi. A construit însă cu răbdare şi a ştiut să caute căile de dezvoltare către domeniile cu potenţial. Povestea lui și a familiei sale, acum, la România Fast Forward.

Soții Neiconi deapănă amintiri:

Mircea Neiconi: Magazinul Adaconi, mai ţii minte ?

Adelina Neiconi: Da, era în 92 când am deschis şi eram însărcinată cu Rut.

Mircea Neiconi: Să ştii că azi mi-am dat seama că Rut este deodată cu firma.

Designer Mama mea era însărcinată cu mine atunci când firma a fost înfiinţată. Sunt deodată cu firma şi mă bucur să fiu în fiecare etapă a ei.

- Şi cea mai răsfăţată din firmă?

- Poate că da. Toţi oamenii din firmă erau ca o familie lărgită pentru mine.

Magda Ivanc, director de brand, fiica cea mare a soților Neiconi: Aveam 2 ani şi puţin când a pornit firma Adaconi şi nu puteam pronunţa corect Magda Neiconi şi spuneam că mă cheamă Ada Coni de aici şi numele firmei, Adaconi.

Adelina Neiconi: Şi am deschis şi era multă lume la stradă şi aştepta să deschidem.

Mircea Neiconi: Pe vremurile alea, când veneam cu marfă la magazin, oamenii stăteau la coadă, câte 20, la rând să cumpere.  Material de blugi, uite aici, sau mohair d-ala la rolă. Pe vremea aia doamnele încă îşi făceau pulovere.  Ţin minte că vindeam de toate. Şi televizoare color, şi pulpe de pui, şi biscuiţi, şi Topi-top, şi costume, şi papuci...

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Ai crescut cu magazinul, cu firma. Ce amintiri te leagă de toată povestea asta?

Magda Ivanc, director de brand: Îmi amintesc de magazinul Adaconi din centrul Haţegului unde mergeam în vizită şi mă bucuram în special de dulciurile pe care le aveam de la magazin. Îmi amintesc de ciocolata Kiss şi napolitana Koukou-Roucou.

Designer: Era distractiv să merg la magazine. Pe atunci magazinul din centru comunica cu depozitul de aici prin staţii şi era o mare distracţie pentru mine să mă joc cu staţiile.

- Dădeai comenzi aici, în depozit? Mai aduceţi 10 caiete, 10 pixuri?

- Cam aşa, cam aşa.

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: 1991 este anul în care Adaconi ia fiinţă, o poveste de familie născută în Haţeg. Din ce idee a pornit afacerea?

- Cred că de undeva din interior. Am simţit o chemare spre afaceri. Nu ştiam exact ce vreau să fac, dar îmi era clar că vreau să fac ceva, asta era imediat după Revoluţie. Cred că un sâmbure a fost. Taică-miu avea o florărie, o seră şi cu florăria lui ne-a ţinut în facultate pe noi ca familie, spune Mircea Neiconi.

- Înainte să vă apucaţi de afaceri ce aţi lucrat?

- Nu am lucrat, abia am terminat şcoala. Adelina era în concediu de maternitate, a fost repartizată la Combinatul Chimic din Vâlcea, dar nu a fost deloc la muncă.

- Ar fi urmat să lucraţi la combinatul chimic din Vâlcea?

- Da, am terminat Chimia, spune Adelina Neiconi.

- Iar eu să primesc repartiţie la Vâlcea, deşi nu aveam medie prea mare la mecanică, adaugă Mircea.

- Aţi făcut mecanică sperând că o să lucraţi unde?

- La salba asta de hidrocentrale din Haţeg.

- Cu ce bani aţi început?

- Taică-miu şi-a pus casa gaj, mi-a dat maşina lui să lucrez cu ea şi aşa am început, spune Mircea. S-a terminat studenţia, am venit acasă, un prieten de-al meu a găsit un spaţiu, eu aveam dubiţa şi o zis hai să facem ceva împreună. Şi împreună am deschis primul magazin privat din Haţeg, undeva într-un colţ, un magazin micuţ, rememorează Mircea.

După un an, familia Neiconi s-a mutat în centrul Haţegului, în holul cinematorgrafului.

- Absolut tot ce găseam, aduceam la Haţeg şi se vindea. Ţin minte, oamenii stăteau la coadă, 20, 30 când deschideam dimineaţa magazinul.  Avantajul mare al perioadei era că toate produsele mergeau, nu era marfă pe piaţă. Era o cerere fantastică. Devalorizarea se întâmpla într-un ritm infernal, dar şi vânzările erau într-un ritm infernal, povestește Mircea.

- În 2000 am deschis al doilea magazin în Haţeg. Am avut închis pentru renovare pentru câteva luni magazinul din Haţeg, 3 luni şi ceva. A fost criză în oraş, își aduce aminte Adelina.

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: A fost primul magazin privat din Haţeg. Ai simţit ceva în timpul şcolii. Erai privită diferit?

Magda Ivanc, director de brand: Când am ajuns la facultate am început să mă bucur de libertate şi de notele mari pe care le luam, întrucât nimeni nu îi cunoştea pe părinţii mei.

Afacerile familiei mergeau atât de bine încât au încercat să se extindă şi mai mult.  În 2015 a fost următorul magazin în Timişoara.

- A fost o perioadă în care am încercat şi jaluzele. A fost o încercare de afaceri.  A funcţionat vreo doi ani, până am umplut toate ferestrele din Haţeg de jaluzele şi după aceea s-a terminat, spune Mircea Neiconi.

Au încercat şi o afacere cu vânzare de popcorn, dar munca era prea multă şi câştigurile prea mici, aşa că după câteva luni au renunţat.

- Cum a intrat papetăria în viaţa voastră?

- Papetăria a intrat prin rudele noastre de la Dej, care vindeau marfă pentru combinat şi ne-au oferit, au spus că vrem să avem deschidere şi în Haţeg, găsiţi un loc unde să vindeţi caiete. După aceea, a fost ideea de a începe o distribuţie de papetărie şi rechizite şcolare, chestii d-astea colorate de birou ce pe mine m-au atras dintotdeauna. Ideea distribuţiei a fost şi ca o presiune a zonei. Hategul este oraş mic, nu poţi face afaceri mari. Am angajat un prieten de-al meu, a venit cu maşina personală. Zice: dar eu cu ce să merg? Păi cu maşina ta. Da, dar maşina mea e veche şi rea. Nu-i nimic. I-o căzut volanul, şi o aripă, şi o mai reparam, şi ăsta o fost începuturile, povestește Mircea Neiconi.

„Am fost în Timişoara şi am adus un portbagaj de marfă, le-am pus jos şi i-am spus domnului Cristea, care e şi acum cu noi: Domnule Cristea ne apucăm de distribuţie de papetărie! Se uita la marfa aia de jos şi zice: Tu vrei să mă dai afară. Nu vreau sa te dau, dar vreau să ne apucăm de distribuţie. Și cum vrei să faci bani cu marfa asta, un portbagaj de Golf? Și de acolo am început.  Am mai luat niste break-uri, nişte Dacii, apoi nişte papuci...”, explică Mircea Neiconi.

Mihai Tirea, director achiziţii: „Am venit în 2000, într-o toamnă. Eram în vacanţa de vară la părinţi, m-am întâlnit cu Mircea şi mi-a spus că dacă tot eşti în Cluj, ce-ar fi să încercăm să vindem şi acolo? Pe atunci era doar un mic depozit în Hațeg, care vindea în Alba, Caraș, Sibiu şi Hunedoara. Am zis hai că încerc. Mi-am pus într-o sacoşă câteva mostre şi am plecat cu trenul la Cluj. Am ajuns dimineaţa şi am mers cu sacoşa în spate prin oraş pe la magazine să le arăt produsele, să le spun preţurile.  Am luat câteva comenzi, le-am livrat. Eram foarte încântat. Aveam doar 20 de ani atunci. Cu timpul a mers tot mai bine vânzarea şi ne-am gândit să avem un stoc tot timpul în Cluj. Nu aveam spaţiu şi am apelat la garajul unui unchi. Încet-încet, am vândut la Cluj, la Oradea, Târgu Mureş”.

- Din Haţeg v-aţi dus către Cluj, din Cluj către Iaşi, apoi Bucureşti?

- În Iaşi în 2005 şi Bucureşti 2006. Este mai uşor să ajungi cu marfa din Bucureşti în Constanţa decât din Haţeg.

- În 2007 v-aţi gândit să veniţi cu un brand propriu de papetărie.

- Am încercat chiar mai devreme, în 2004, dar a fost un fiasco.

Dar nu au renunţat la ideea de a produce ei şi a crea produse personalizate pentru piaţa românească.

Mihai Tirea, director achiziţii: Între timp am angajat designeri, acum avem o echipă de design.

- Tu mai târziu ai făcut studii în străinătate, te-ai axat pe partea asta de design, creaţie şi ai plecat unde?

Designer: După ce am terminat facultatea în Timişoara am plecat pentru un master în Atlanta. Şi după trei ani m-am întors aici şi am început să lucrez şi eu în firma de aici. Sunt câteva produse la care am lucrat. Ultimul este lipiciul forforiciul, coloriiul şi glitericiul. Încercăm să facem produsele cât mai cu suflet, cu nume româneşti.

Mircea Neiconi: Stilouri de fete iubăreţe sau roller de fete faine. Am încercat să adaptăm nume pentru fete şi băieţi, avem stilouri Gripaca cu roz şi Gripacu cu albastru.

- Compui poezii pe care le pui pe produse?

- Da, mă gândesc la poezii şi le scriu pe produse. Uite: Cu mine şi un creion tocit/ Nu-ţi treb'e creier ascuţit/ Eşti relaxat şi-ţi merge bine? Că eu ţin minte pentru tine.  La plicurile simple pe care le foloseşte toată lumea ne-am gândit să le dăm un nume românesc: Poştăşuţ.

Liderii pieței de lucru manual

Ramona Pascu, director de vânzări şi marketing, la o prezentare: „Dacă ar fi să aleg să fiu un obiect de papetărie, aş vrea să fiu un creion, pentru că are 5 calităţi ce ne pot învăţa foarte multe.  Poate face lucruri mari, dar condus de mână. Din când în când trebuie să se oprească din scris pentru a fi ascuţit. Poate avea o radieră, care poate șterge ce a greşit.  Contează exteriorul creionului, dar mai mult contează mina lui. La fel şi noi. Contează exteriorul, dar mult mai mult cum suntem înăuntrul nostru.  A cincea calitate este că lasă o urmă. Şi noi lăsăm urme, depinde de noi cum le lăsăm. Vă doresc la toţi să fiţi creioane!”

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Luaţi marfa din România sau de pe pieţe externe?

Mihai Tirea, director achiziţii: Primele importuri au fost din China. Chiar şi în ţară facem produse şi din ce în ce mai multe.  Din România cumpărăm foarte multe produse tipografice.  Luăm şi ceva acuarele.

- Acum eşti parte din companie, te ocupi de un segment din această firmă, mai exact de toate produsele ce înseamnă creativitate.

Magda Ivanc, director de brand: Creativitatea se dezvoltă cel mai bine prin joacă.  Joaca este modul prin care copiii se dezvoltă cel mai bine, învaţă cel mai bine.  Promovăm în rândul profesorilor, al educatorilor, părinţilor, o nouă opţiune de joacă. Prin care copiii pot deveni mici artişti şi îşi pot dezvolta creativitatea.

- Unde sunteţi în piaţă pe segmentul acesta de produse de creativitate?

- Pe segmentul de produse de lucru manual suntem primii în România. Și încercăm să evoluăm mereu.

- Câte produse de creativitate aveţi?

- În jur de 500.

Mircea Neiconi, antreprenor: În momentul în care am deschis magazine, nu erau magazine, când am pornit distribuţia, nu era distribuţie. Toate lucrurile astea ne-au ajutat să facem paşi rapid.  Când am pornit craftul am fost printre primii care am intrat cu craftul pe piaţă.

Mihai Tirea, director achiziţii: Pe vremea aceea nu erau dezvoltate nici reţelele de curierat şi noi am dezvolat şi reţeaua de livrare cu maşinile proprii şi încă preferăm să fie aşa.  Și asta pentru că atunci când ţi se livrează marfa, una este să vină un curier care nu ştie mai nimic şi alta să vină în fiecare săptămână sau la 2 săptămâni cineva care ştie orarul, preferinţele.

- Cum arată poziţionarea companiei în piaţă?

Mircea Neiconi: Din punct de vedere al eficienţei, al profitului, suntem pe locul 1.

- Cifră de afaceri? Profit? Cum arată?

Mihai Tirea, director achiziţii: Anul acesta vom încheia undeva la peste 12 milioane de euro, iar profit în jur de 2,5 milioane.

- Ce i-a adus aici?

Designer: Faptul că de la început au avut un vis pentru care au muncit foarte mult. Dar au lucrat cu mult drag şi dragoste pentru oamenii din jurul lor şi asta le-a dat şi încredere clienţilor.

Mircea şi Adelina Neiconi

Mircea: Adelina este un director, un om care ia decizii. Iar când e într-o anumită postură, este omul care trece la cârmă.

Adelina: Mircea este omul care cere mult, dar şi dă mult, şi este un antreprenor, un vizionar, este cu un pas înaintea celorlalţi şi asta ne-a adus aici.  Noi în primii 10 ani am fost de trei ori în concediu.  Aveam o ţintă, ştiam pentru ce muncim.

Mircea: Suntem dispuşi să renunţăm la firmă, dar nu şi la valori. Acestea sunt integritate, excelenţă, respect pentru oameni.

- Păstrându-vă valorile aţi avut de pierdut sau de câştigat?

- Posibil că am pierdut afacerile cu statul, care ne-ar fi adus bani uşor, dar trebuia să ungem acolo. Sau să dăm şpagă.

- Au fost perioada grele?

Mihai Tirea, director achiziţii: Au fost perioade în care depindeam de linile de credit pe care le luam şi la un moment dat aveam girat la bancă tot ce înseamna proprietate.  Acum 5-6 ani am scăpat de liniile de credit şi ne finanţăm din resurse proprii.

- Există frici? Aveţi frici?

Adelina Neiconi: Întotdeauna l-am urmat pe Mircea în cele mai nebuneşti proiecte şi m-am dus fără teamă. Nu mi-a fost frică de eşec.

- Greşeli aţi făcut?

- Da, am făcut greşeli.

- Pe care le-aţi plătit dur?

Mircea Neiconi: Da, falimentul din Moldova. Am deschis o firmă în Moldova şi nu am reuşit să stăm pe piaţă acolo. Probabil şi din cauza valorilor noastre. Pentru că lucrurile trebuiau să meargă bine. Nu reuşeam să vindem corect , cu acte, marfa noastră.  Nici nu pot să spun că au fost frici, pentru că am încercat să nu luăm acţiuni nebuneşti sau mari. Am încercat să nu luăm acţiuni nebuneşti sau riscuri mari. Ci riscurile să fie calculate şi efortul susţinut.

- Ai experienţă în Statele Unite, ai stat acolo câţiva ani la studii. Te gândeşti să duceţi firma către State?

Designer: Ne gândim la asta.  Cred că de la începutul firmei, visul tatălui meu era ca firma să devină internaţională. Şi de anul ăsta am început să facem paşi concreţi în sensul ăsta. Avem în plan ca până la sfârşitul anului să intrăm pe Amazon în America şi să ne vindem acolo produsele noastre.

Mircea NeiconiDe ce vrem să mergem pe Amazon? Pentru că vrem să păşim în altă piaţă. Şi să intrăm pe piaţa Americii în primă fază.

- Ce ar putea să vă aducă asta?

- Un alt ocean, albastru, pentru că celelalte sunt însângerate acum.

Designer: Să formăm o prezenţă a brandului acolo. După care, cine ştie, poate să avem şi un sediu acolo.  Am început să facem produsele noastre atât în engleză, cât şi în româneşte. Sperăm să le vindem atât în Europa, cât şi în Statele Unite, cât de curând.

- Criza economică ce efecte a avut asupra voastră ?

Mihai Tirea, director achiziţii: În criza economică nu am tras frâna de mână.

Mircea Neiconi, antreprenor: A fost un imbold să facem paşi rapizi. Lucru ce ar fi putut să fie o criză ne-a ajutat să decolăm.

Mihai Tirea, director achiziţii: A fost singurul an în care nu am avut o creştere de 2 cifre.  Am avut o mică creştere, dar cu o singură cifră. În rest, am crescut cu 10 sau chiar peste 20% în fiecare an.

Mircea Neiconi: Compania nu a crescut repede. În 30 de ani aproape. 27 avem anul ăsta.

Adelina Neiconi: Şi în oraş ni s-a dus vorba că în Adaconi nu se intră uşor.  Colectivul este aşa bine sudat, că cine nu se adaptează se autoexclude.  De unul singur nu poţi să atingi măreţia. Pentru a atinge măreţia ai nevoie de oameni fantastici şi o echipă fantastică.

- Și v-aţi adus în echipă fantastici?

- De 27 de ani, când găsim un om care să muncească pentru excelenţă şi cu pasiune îl luăm la noi.

- Acum, la 27 de ani distanţă vă simţiţi mai bogaţi, mai împliniţi?

Adelina Neiconi: Banii vin şi pleacă. Poate că ne permitem nişte concedii mai bune.  Realizarea adevărată sunt oamenii în care am investit.  Faptul că dai de lucru la nişte oameni, că vezi nişte oameni mulţumiţi 100%. E un vis al meu să deschid o librărie în Haţeg.  Aş vrea să ajungem cumva să punem la copii cartea în mână.

Editare web: Luana Păvălucă

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri