Sari la conținut

Ce poți face cu banii de la nuntă? Povestea unui cuplu cu două afaceri separate: ReFlex și Fruteria

România Fast Forward este proiectul Digi 24 în care vă prezentăm poveştile oamenilor cu iniţiativă şi idei. Afacerile de familie sunt ceva obişnuit, însă se dezvoltă şi familii de afaceri. Există cupluri de antreprenori care îşi caută fiecare drumul propriu, separat de celălalt. Şi fiecare urmăreşte să aibă succes în domeniul său.

O accidentare la un genunchi poate fi începutul unui start-up de succes. Un sportiv a descoperit o nişă pentru a dezvolta o afacere după ce a fost nevoit să renunţe la performanţă. Însă a descoperit performanţa în business. Gustul antreprenoriatului mai apoi a fost descoperit şi de soţia sa, care a decis să pornească propria afacere.

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24:  La „România Fast Forward” am mai avut emisiuni cu familii de antreprenori, dar nu aşa ca voi. Tu ai un business, tu un alt business, fiecare în cu totul alt domeniu. Cum aţi ajuns să fiţi împreună şi să dezvoltaţi business-uri separate?

Se uită unul la celălalt şi râd.

Camil: Zic eu? Ne-am cunoscut în liceu, ea era clasa a IX-a, eu clasa a X-a. De atunci am rămas împreună ca parteneri de viaţă.  Eu am început mai devreme decât ea cu antreprenoriatul. După facultate, direct. Şi am reuşit să o ajut cu decizia să intre în antreprenoriat. A fost o decizie foarte grea, pentru că lucra într-o companie foarte mare, unde muncise mulţi ani ca să îşi câştige poziţia.

- Ţi-a folosit aceasta încurajare?

Andreea: Foarte mult. Şi sfaturile pe care mi le-a dat în momentul respectiv. Şi niciodată nu m-am gândit că pot face asta.

Camil şi Andreea se cunosc de la 16 ani şi de atunci sunt împreună. Au pus însă pe picioare afaceri în domenii diferite.  Andreea are o firmă de livrări de fructe către companii, iar Camil a fost campion mondial la Jiu Jiutsu, lucrează în domeniul IT şi a creat un echipament medical pe bază de senzori, unic în lume.

- Fiecare business are o motivaţie în spate şi un argument pentru care porneşti pe un drum. Voi de ce aţi ales drumnul ăsta cu ReFlex?

- Eram la finalul campionatului european în 2015 şi deşi am câştigat finala, m-am rănit foarte tare la menisc şi era o şansă să mă recuperez dacă mă ţineam două luni de treaba asta. Dar nu am făcut-o. După două săptămâni a reapărut mobilitatea, a dispărut durerea şi eu am crezut că sunt ok.  Şi întocmai ca 70% dintre pacienţi, după ce se recuperează ajung să se accidenteze iar într-un timp foarte scurt, povestește Camil Moldoveanu.

- A fost şi cazul tău?

- A fost şi cazul meu şi a trebuit să mă operez de data asta.  Timp de jumătate de an a făcut exerciţii de recuperare.

Atunci a realizat că nu există pe piaţă un dispozitiv care să îl poată monitoriza şi să îi spună dacă exerciţiile sunt făcute corect.

- Nu ştii nici când ai ajuns la final, nu este un test să îţi spună dacă te-ai recuperat sau nu. Şi ştiam că prin tehnologie putem să rezolvăm problemele astea.  Eu aveam un background puternic în domeniul IT, făceam outsourcing. Construiam proiecte pentru alţii.  Nevoia te împinge. Simţeam că putem construi un astfel de device care să rezolve această nevoie, spune Camil Moldoveanu.

Ştia asta pentru că mai încercase să creeze un dispozitiv, tot pe bază de senzori, dar nu în domeniul medical, ci cu utilitate în sport.

- Până să ajungeţi aici ai mai avut o încercare. Nu în domeniu medical, ci în domeniul sportului în care tu activai înainte.

- Da, tot o nevoie pe care am avut-o. La fel în sport şi mai ales în sporturile de contact nu erau dispozitive care să îţi spună cât de bine loveşti.  Am dezvoltat un set de brăţări, care îţi spuneau dacă ai dat un croşeu puternic sau nu şi să îl dai un pic mai puternic. Puteai să loveşti la sac jumătate de oră şi să îţi spună care combinaţii de lovituri au fost cele mai bune şi cele mai puternice, explică tânărul antreprenor.

- Noi ne-am gândit că este o idee foarte bună Jaboo, dar investitorii nu răspund foarte rapid la chestiunile legate de violenţă şi arte marţiale.  Cum am propus partea de recuperare, deja primii investitori au spus...vrem, spune Andrei Kluger, cofondator și director tehnic.

- Aţi folosit ceva din dotăriile primei încercări, Jaboo?

- Am utilizat aproape tot.

- Când am început, am început cu mâna, nu ne-am dat seama că piciorul este foarte comun şi apoi spatele, spune Camil Moldoveanu.

- Asta ne-a ajutat mult să pornim la drum, să arătăm ceva investitorilor, completează Andrei Kluger.  Am făcut rost de toţi banii de care aveam nevoie.

- Ce sumă?

- 140 de mii de euro.

- Cine a investit în voi?

- Un concern austriac.

Şi nu s-au oprit aici, pentru a face produsul tot mai complex au prezentat ideea la toate concursurile de proiecte de unde puteau obţine finanţare pentru dezvoltare.

- Am ajuns să strângem vreo 30-40 de mii de euro din concursuri, din pitch-uit, fără nici un fel de procente date la schimb, spune Camil Moldoveanu.

- Dar tot nu era suficient?

- Nu. Am descoperit şi un grant cu fonduri europene la care puteai să aplici, am şi aplicat, am şi câştigat 200 de mii de euro. Şi îl implementăm chiar acum.

- Tu eşti partea tehnică din acest proiect, ce înseamnă din punct de vedere tehnic acest proiect?

- Din punct de vedere tehnic ReFlex înseamnă o pereche de senzori montaţi deasupra şi sub genunchi, ce detectează mişcările în timp real şi se poate vedea ce exerciţii face un pacient care se recuperează. Cum le face, le face bine, nu le face bine. Senzorii funcţionează împreună cu o aplicaţie ce arată exerciţiile necesare pacientului, iar kinetoterapeutului sau medicului stadiul recuperării, explică Andrei Kluger, cofondator și director tehnic la ReFlex.

-  Cum funcţionează aplicaţia noastră: practic ai un filmuleţ care îţi arată cum să faci exerciţiul. Da, te uiti în aplicaţie şi vezi filmuleţul. Ai o umbră care îşi arată până la ce nivel vrea doctorul tău să duci piciorul. Este customizabilă pentru fiecare pacient. Îţi spune dacă ai făcut mişcarea corectă şi îţi dă o notă. Dacă simţi durere, poţi marca exact unde simţi durerea. De exemplu dacă simt durerea când ajung aici, eu pot să marchez din aplicaţie punctul în care am simţit durere. Şi poate să îmi modifice exerciţiul direct de la birou, arată Camil Moldoveanu, antreprenor ReFlex.

- Unde sunteţi în piaţă acum?

- Am început două studii clinice, unul în Anglia şi unul în Germania. Avem în Anglia un lanţ de clinici privat cu 30 de clinici în toată Anglia. Am mai discutat şi în Australia, spune Daniel Ciută, dezvoltator business.

- Este un produs foarte complicat. Nu ştiam că va fi atât de complicat, dar l-am dezvoltat pe parcurs. Furnizăm foarte multe informaţii medicilor, dar este foarte complicat şi din punct de vedere tehnic, spune Andrei Kluger, director tehnic și cofondator ReFlex.

- Noi plecăm cu un model de business în care clinicile închiriază senzorii pentru că nu este nevoie să îi vândă. Se recuperează, pacientul îi aduce înapoi şi nu trebuie să îi cumpere, precizează Camil Moldoveanu.

- Este pentru prima dată când se pot strânge date despre activitatea pacientului de acasă. Până acum activitatea lor nu era monitorizată acasă, punctează Daniel Ciută, dezvoltator business.

- Dacă apar diferenţe, dacă este un sportiv şi se recuperează mai repede sau este foarte bătrân şi se recuperează mai greu, poate să îi personalizeze în 5 minute tot antrenamentul, adaugă Camil Moldoveanu.

- Exerciţiile se fac în picioare, se fac aşezat?

- Se fac în picioare, se fac aşezat, sunt diverse poziţii din care pacientul poate să lucreze, iar avantajul absolut este că nu există nicio limitare în sensul ăsta.  Senzorii văd dacă stai întins sau în picioare şi te atenţionează să te așezi în poziţia iniţială corectă.

- Aveţi concurenţă în piaţă?

- Da. Numai că au nişte dezavantaje. Nu poate să vadă pacientul când stă culcat pe spate. Un alt dezavantaj - costă foarte mult şi ai nevoie de un calculator, un display, un senzor. Deja costurile sunt mari. Şi nu te poţi duce în natură să îţi faci exerciţiile tu în parc, explică Andrei Kluger.

- O altă concurenţă ar fi aplicaţiile, care transmit video-uri pacientului care lucrează acasă, dar fizioterapeutul nu ştie exact dacă pacientul a lucrat şi cât de corect a efectuat lucrările respective, adaugă Daniel Ciută, dezvoltator business.

Echipa ReFlex lucrează acum şi la un alt proiect inovator.

- Cu fondurile europene dezvoltăm o soluţie total diferită pentru spate, care îşi analizează postura, coloana, linia, dezvăluie Camil Moldoveanu.

- Eu mereu l-am susţinut şi sunt tare mândră de realizările lui, mărturisește Andreea Moldoveanu, soția lui Camil.

- Aţi crescut împreună şi în business, şi în viaţă. Este un atu ăsta? Sau poate fi un pericol la un moment dat?

- Ne-am completat foarte bine reciproc şi ne-am adaptat nevoilor celuilalt, spune Camil.

- În business mai avem de lucrat, pentru că sunt eu foarte încăpăţânată şi vreau să învăţ din greşeli şi nu să mi le spună el, care a trecut prin asta, mărturisește Andreea.

Te-ai lovit de multe ori cu capul de pragul de sus?

- Da şi de multe ori are dreptate în ceea ce îmi spune.

- Eu am rol de consultant mai mult, precizează Camil.

- De mentor! completează Andreea.

- De mentor asculţi de obicei, adaugă Camil. Ţie îţi place să îmi spui ce probleme ai, eu îţi spun cum ai putea să le rezolvi şi tu mă ignori pe urmă.

FRUTERIA

Dar ea duce greul. Ea ţine toată firma în viaţă.

- De unde începe povestea Fruteria?

- Lucram într-o multinaţională în domeniul IT şi unul dintre colegii şi prietenii mei, Dragoş. s-a mutat la o altă multinaşională. Şi în timp ce la noi tot tăiau din beneficiile pe care le primeam, ei primeau căpşuni proaspete. Căpşuni aduse de un coleg. Tatăl lui avea o fermă. Şi le ducea căpşuni direct de la fermă, povestește Andreea Moldoveanu.  Şi cu atâta poftă vorbeau de acele căpşune, încât m-am gândit de ce să nu aducem o astfel de bucurie tuturor corporaţilor? După ideea asta am deschis firma. În 2012.

Fruteria a fost pusă pe picioare cu o investiţie de 20 de mii de euro. O parte din bani au fost chiar darul obţinut la nuntă. Clienţii nu au întârziat să apară.

- Am şi semnat cu primul client. I-am spus că suntem foarte la început şi că trebuie să ne lase o lună se ne punem la punct cu toate. Nu aveam nici depozit, nici în ce să facem fructele, nici de unde să luăm fructele.

- Te-ai apucat de business fără să ştii de unde le iei şi ce faci?

- Exact aşa, am semnat contractul. Nu ştiam nimic în momentul ăla.

- Cu emoţii, cu tensiune?

- Tremuram. Acel client este încă clientul nostru. Este un client în domeniul farma. După aceea ne-am axat mult pe domeniul IT. Acolo e greu să ţii angajatul mulţumit şi trebuie să îi dai tot felul de beneficii.

- Ce cantităţi de fructe livraţi în fiecare zi?

- Într-o zi aglomerată, undeva la 60 de clienţi, cam 2.000 de kilograme, 2 tone, spune George Lemnaru, director de depozit.

- Cele mai multe comenzi pe ce sortimente sunt?

- Banane în general. Avem şi mandarine, şi portocale, mere, pere. Fructele care sunt în acel sezon, spune Ionela Misăilă, sortator de fructe.

- Cât de repede ați crescut?

- Am dublat cifra de afaceri în fiecare an, spune antreprenoarea Andreea Moldoveanu. Anul trecut am terminat cu 500 de mii de euro. Şi acest lucru se datorează şi faptului că am plecat din corporaţie şi m-am ocupat exclusiv de firmă.

- Ai făcut în paralel? Lucrai şi în corporaţie şi te ocupai şi de propria firmă?

- În primii doi ani, da.

- Şi reuşeai să te ocupi?

- A fost o provocare. La început vroiam să mă ascund de colegi. Mă ascundeam în diverse săli de şedinţe ca să pot să răspund mailurilor sau clienţilor la telefon. Iniţial am zis că o să fie mult mai uşor şi relaxant. Am zis că vin la ce oră vreau şi plec când vreau. Dar nu e aşa....Lucrez 12 ore pe zi 7 zile pe săptămână. Anul trecut nu am avut deloc concediu.

- De fiecare dată eu o testez şi îi zic: când are probleme, hai să închidem firma, dă-o încolo de firmă, că te chinui, e complicat, mărturisește Camil. Nu, nu, eşti nebun. Vreau să mă asigur că dacă se chinuie o face că vrea, explică soțul.

- Prima experienţă în en-gros-ul de fructe a fost puţin şocantă. Mi-a fost frică că nu pot să negociez cu ei, povestește Andreea.

- Ştiu o întâmplare interesantă, ai fost nevoită să conduci un TIR...

- Sunt obișnuită să preiau oricare din rolurile din companie. Iar una dintre cele mai mari provocări a fost să conduc duba mare de 3,5 tone şi plină şi poate un pic peste.  Nici nu aveam experienţă de şofer, şofer, apoi de şofer de dubă. Şi am luat direct cu duba, nu cu dubița mică. Dar de nevoie le faci pe toate ca antreprenor, spune Andreea Moldoveanu.

Şi nu a fost singura provocare.

- Să încerci să ajungi la client şi să nu mai poţi pleca de pe loc sau să ajungi la un client şi te apuci să îi dai zăpada ca să poţi să îi livrezi..., menționează George Lemnaru, director de depozit.

- Unde sunteţi în piaţă în momentul acesta?

- Locul 1, spune mândră Andreea. La început eram doar trei firme ce livrau fructe în Bucureşti, acum sunt 12.

 - Ce v-a adus pe locul 1 în piaţă?

- Atenţia acordată fructelor. Proaspete, bune, alese manual de oameni, nu aruncate dintr-o ladă în alta sau luate din piaţă şi trimise mai departe.

- Ştergem bananele sau fructele pe care le avem. Le punem în cutii pentru fiecare firmă. În funcţie de ce preferă. Trebuie să le alegem să nu aibă pete, să nu fie murdare, să nu fie lovite. Încercăm să alegem fructe cât mai frumoase, explică Ionela Misăilă, sortator de fructe.

-  Contează mult ce fructe punem şi cum le punem. Pentru mine contează mult estetic să arate bine în cutii. Să fie roşu lângă verde, lângă portocaliu, să nu se suprapună culorile, spune Andreea Moldoveanu.

- Cele care nu corespund le strângem în lădiţe, iar şefa noastră, Andreea, le duce la nişte centre de copii, adaugă Ionela Misăilă.

- Cum arată pentru tine planurile de viitor?

- Pentru Fruteria vrem să deschidem o filială la Braşov.

- Care dintre voi este mai emoţional şi care mai numeric, mai precis în decizii?

- Acum sau înainte? întreabă Andreea.

- S-au schimbat rolurile?

- Da!

- De când se ocupă de Fruteria, trebuie să ia decizii peste decizii şi trebuie să le ia logic. Şi a făcut-o să fie şi acasă aşa. Iar eu în ultima perioadă, pentru că este implicată tot mai mult în firmă şi ne vedem tot mai rar, am devenit tot mai emoţional. Măi, nu mai petrecem timp împreună şi dacă păţim ceva, muncim ca nebunii şi nu ne bucurăm de viaţă..., spune Camil.

- Eşti antreprenor dintotdeauna, asta spui tu despre tine, de unde a pornit asta? Când te-ai simţit prima oară antreprenor?

- Când eram mic mama mă stresa mereu ce vrei să te faci, iar mie mi se parea foarte cool asta cu antreprenoriatul. Atunci nu se numea antreprenoriat, se numea patron sau om de afaceri. Iar eu spuneam că vreau să fiu patron. În facultate mi-am dat seama că îmi place asta. Organizam baluri şi evenimente şi am ajuns directorul organizaţiei de studenţi din cadrul Universităţii Bucureşti. Organizam mai toate balurile cu succes, cu foarte multe sponsorizări, povestește Camil.

- Primii bani din viaţă cum i-ai făcut?

- Ca promoter, spune Andreea. Am pornit de la promoterul care se duce în bar, până la a avea 10 fete cu care plecam în toată ţara.

- În facultate am început să ajut diverse firme să îşi repare calculatoarele. Am fost angajat doar 3 luni la o corporaţie foarte mare, spune, la rândul lui, Camil.

- Ce a însemnat pentru viaţa voastră de familie? Ce sacrificii aţi făcut?

- Avem un program foarte bine stabilit, de fiecare dată când trebuie să facem ceva este o luptă. Poate pentru alţii e natural să stabilească ce fac în weekend sau ce fac seara. Dar la noi e o negociere, mărturisește Camil.

- Noi lucrăm cu calendarul şi pentru o ieşire în oraş. Anul trecut am sacrificat cel mai mult. Ne-am dezvoltat mai intens şi am lucrat eu mai mult. Şi atunci anul trecut nu am mers nici două zile undeva, completează Andreea.

-  Mă antrenez dimineaţa, mă antrenez seara. Şi avem programul foarte bine definit. Luni, miercuri, vineri nu ne vedem deloc. Sâmbătă jumătate de zi. Marţea şi joia, dacă nu apare ceva şi duminica, de obicei, full, precizează Camil.

- Sunteţi mulţumiţi cu ceea ce faceţi?

- Da. Clar. Eu sunt foarte mulţumit, spune Camil.

- Este greu la început.  Am învăţat foarte mult în firmă, recunoaște Andreea.

- Cred că este necesar să te mişti repede, să faci greşeli şi să înveţi din toate. Am făcut-o şi în sport, şi în business. Trebuie să te obişnuieşti cu ideea că o să greşeşti, să te obişnuieşti cu ideea asta şi să înveţi rapid din greşeală, conchide Camil Moldoveanu.

(Toate reportajele campaniei România Fast Forward le puteți urmări aici)

Pe aceeași temă