Cris-Tim. Povestea unui imperiu în lumea afacerilor autohtone
Economia românească e dominată de multinaţionale, dar sunt încă domenii în care antreprenorii locali sunt jucători puternici. În industria cărnii, o afacere veche de 28 de ani dăinuie şi reuşeste să se impună. Radu Timiş a lăsat educaţia fizică după Revoluţie şi a construit împreună cu familia sa o afacere care a devenit un imperiu. O poveste despre succes, acum, în campania România Fast Forward.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi 24: Salam, cabanos, Cârnaţi. Suntem într-o fabrică de mezeluri din Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova. Cunoaştem astăzi povestea unor români care în 1990 au decis să devină patroni. Au avut mai multe încercări, multe dintre ele eşuate. Dar nu au renunţat, au luat-o de la zero de fiecare dată şi au avut într-un final succes. Au reuşit să construiască un imperiu în industria alimentară: Cris-Tim.
Cristina Timiș - antreprenor: Noi ne-am cunoscut în martie 1990, în octombrie ne-am mutat împreună şi în decembrie am făcut primul parteneriat cu trei asociaţi: unul venea cu knowhow din Germania, unul era manager de fabrică şi unul era pilot. Prima afacere de comerţ. Aduceam din China blănuri, gablonţuri, geci, bibelouri, argint.
Radu Timiș - antreprenor: Toate magazinele din ţară se aprovizionau de la noi. De stat. Şi pe vremea aia aveam angajat chinez, trimiteam marfa cargo. Şi stiu că prima oară când am fost în China ne aştepta şeful fabricii cu pionieri, cu steguleţe. Eram primii capitalişti dintr-un regim comunist care veneau să facă business cu China.
Cristina Timiș: Se câştigau bani de nu le ştiam valoarea.
Radu Timiș: În primele șase luni am tăiat panglica pentru primul milion de dolari.
Au fost păcăliți și afacerea a căzut brusc
A urmat apoi o perioadă grea. Au fost păcăliţi şi afacerea a picat brusc. Au decis să îşi încerce norocul în construcţii.
Cristina Timiș: După ce am terminat chestiunea cu China, cu comerţul, cu asocierea, am intrat pe nişte considerente copilăreşti, că mulţi membrii din familia mea lucrează în construcţii, am zis că intrăm în construcţii. Ne-am scos părinţii din activitate, i-am lăsat şomeri, am închiriat un sediu şi ne-am dat seama că nu asta e firmă de construcţii.
Au pierdut tot şi de data aceasta, dar nu au renunţat.
Cristina Timiș: Am vândut o vară suc - până a început toamna şi şcoala - pe un trotuar în Drumul Taberei. Eu personal. Le făceam împreună sucurile acasă, iar capul familiei între timp căuta soluţii. Venea toamna, cu sucul se termina.
Prima afacere cu mezeluri
Radu Timiș: Varianta simplă a fost să luăm un chioşc, un container pe care l-am amplasat în Piaţa Gorjului. În afară de suc am zis să vindem lucruri pe care ceilalţi nu le vând. Eu fiind profesor, am fost trei ani la Olteniţa profesor de sport. Știam mezelurile de la Ulmeni, unde era un abator de stat de mezeluri celebru. Şi am zis să aducem aceste mezeluri să le vindem noi. Aveam coadă în permanenţă, dar nu mai aveam marfă suficientă. Am cumpărat o maşină de 3 tone americană, dar nu câştigam suficient cât să plătim rata. Eu am dat anunț să fac transport cu maşina. Şi nu mă angaja nimeni. Şi trebuind să plătim rata, a trebuit să mărim magazinul. Am făcut unul mare.
Cristina Timiș: Angajaţii eram tot noi. Noi aprovizionam, noi vindeam, noi contabilitate, transport. Noi doi şi apoi părinţii mei, unchi, mătuşi. Nimeni nu a intrebat niciodată, oameni buni cum aţi ajuns să faceţi producţie de mezeluri.
Radu Timiș: Cert este că tot ce era de stat începuse să se degradeze. Tot mai multă slănină, mai multă soia, mai mult amidon.
Au vrut să vândă mezeluri în care să aibă încredere şi au decis să îşi facă o linie de producţie.
- Ştiaţi ceva?
Radu Timiș: Absolut nimic. Am angajat oameni care lucrau deja în fabrici de mezeluri din jurul Bucureştiului. Am luat utilaje de la second hand. Le dădeam salarii de trei ori cât câştigau ei la stat.
Prima fabrică de mezeluri. Pe plus, după trei luni
- Sunteţi primul angajat, al primei fabrici de mezeluri din Pajura.
Ioana Malciu, inginer calitate: Am ajuns şi am găsit doi oameni tineri şi frumoşi şi dornici să facă ceva. Şi am zis ca dacă ei pot, şi eu trebuie să pot. Mi-am adus echipa, am format o echipă bună.
Radu Timiș: În trei luni de zile eram deja pe plus. Marginile erau foarte mari pe vremea aia. 50% la mezeluri
Cristina Timiș: Aici am ajuns la capacitate maximă, de 5 tone.
Ioana Malciu - inginer calitate: Au fost momente când am ajuns acasă după trei zile.
- Erau comenzi aşa de mari?
- Erau comenzi şi dorinţa de a ieşi pe piaţă să demonstrăm.
- Cât de repede a crescut compania?
- Foarte repede. Nu după mult timp s-a construit fabrica din Bucureştii Noi.
Prima fabrică cu utilaje noi
Radu Timiş: Atunci am luat primele noastre utilaje noi. Şi ne-am dus la bancă să luăm primul credit, de 2 milioane 750 de mii de mărci. Ştiu exact.
Cristina Timiș: Cum să nu ştim, că am pus toată viaţa noastră gaj.
Radu Junior Timiș: Stăteam într-un apartament cu părinţii mei şi cu bunicii, un apartament de 3 camere.
Afacerea familiei prospera, iar extinderea a venit ceva firesc.
Ioana Malciu - inginer calitate: Şi atunci ce au zis, hai să facem şi la Filipeşti o fabrică, nu ne oprim.
150 de tone de mezeluri pe zi
- Până în momentul în care produsul ajunge să fie ambalat și ajunge pe masa noastră, cât poate să dureze? Cât durează?
Nicoleta Ene - director de producţie şi dezvoltare: În funcție de tipul de produs, poate dura de la două zile până la 3 luni de zile.
- Cât de repede a crescut afacerea?
Radu Timiș - antreprenor: De la cât vindeam noi într-un chioşc, anul trecut am ajuns la 154 de milioane de euro şi anul acesta la 175.
- Dacă ne uităm la toate produsele pe care le aveți în fabrică, pe care le fabricați, cât înseamnă în cantități, în tipuri de produse?
Nicoleta Ene - director de producţie şi dezvoltare: În cantități înseamnă în medie 150 de tone pe zi. Înseamnă în jur de 8 TIR-uri pe zi.
- Ca sortimente de produse, câte aveți?
- Ca număr de sortimente avem 176 de articole de bază, dar ca elemente de producție vândute în forme vrac, porționate și feliate ajung la 268.
Radu Timiş - antreprenor: Suntem lideri în câteva lucruri. Pe partea de feliate avem creşteri de 30-40%, pe crud-uscate în fiecare an creştem cu 20%.
Nicoleta Ene - director de producţie şi dezvoltare: Am putea spune că la nivel de volum şi cifră de afaceri suntem numărul 1 la nivel de fabrici de produse din carne de pe teritoriul României.
- Exportaţi?
- Facem schimb intracomunitar la nivel de 400, 500 de tone pe lună.
Criza? „Noi am gândit compania pe 100 de ani”
- Peste perioada crizei cum aţi trecut?
Ionica Măntoiu - şef departament resurse umane: Am fost un pic mai norocoşi decât alte societăţi. Nu am suferit pierderi de salariaţi.
Radu Timiș: Noi nu gândim business-ul pe termen scurt, Noi am gândit compania pe 100 de ani.
- Şi nu aţi rămas doar pe această nişă.
- Avem două fabrici de catering, una la Bucureşti şi una la Filipeşti, la anul o facem pe a treia. Avem fermă de vaci, avem 2.000 de vaci, lucrăm 2.000 de hectare de teren. Cu fabrica de lactate, avem undeva la 22 de mii de litrri de lapte.
Nicoleta Ene - director de producţie şi dezvoltare: Avem partea de logistică şi depozitare. O firmă de construcţii. Plus magazine de desfacere directă.
- Aţi introdus activităţii dvs principale de producţie de mezeluri şi industria ospitalităţii, aţi cumpărat un conac.
Cristina Timiș: Un conac construit în 1925. Realmente o bijuterie. Vine în completarea producţiei de vin. Noi suntem producători de vin de 7 ani. Odată cu acest conac am intrat într-o nouă linie de business. La momentul acesta are 10 camere.
GALERIE FOTO. Imagini de la conacul familiei Timiș (clic pe prima imagine pentru a le vedea pe toate celelalte)
Radu Timiș: Vom face crama anul ăsta, în spatele conacului şi o fabrică de bere handmade. De asemenea, acolo vom face o fermă pedagogică. Să vină copiii să vadă cum trăiesc animalele.
În rezumat...
Ioana Malciu - inginer calitate: Catering la Bucureşti/ Mezeluri în Filipeşti/ Laptele e la Boldeşti. /La conac de poposeşti,/ Soiuri de vin bun găseşti.
De la mezeluri, la clinică de terapii alternative
- Este o afacere de care vă ocupaţi doar dvs: aveţi şi o clinică.
Cristina Timiș: Am început singură drumul acesta în domeniul terapiilor alternative.
Radu Timiș: Sunt o grămadă de terapii pe care le foloseşte pe noi.
Cristina Timiș: Absolut tot am testat pe mine şi pe toată familia.
Paul Ivan - terapeut în terapii complementare: Departamentul de spa medical cuprinde cabinetul de ozonoterapie, porturologia, terapia cranio-sacrală, osteopatia şi terapiile energetice de care mă ocup eu. Toate aceste terapii aduc în primul rând înţelegerea cauzei unei suferinţe, aduc posibilitatea prevenţiei şi aduc şi soluţii. În clinică se pot face operaţii estetice, de remodelare corporală, chirurgia sânilor, îmbunătăţirea aspectului fizic.
Un imperiu în lumea afacerilor autohtone. Copiii, pe urmele părinților
Soţii Timiş au reuşit să construiască în 30 de ani un imperiu în lumea afacerilor autohtone, în care şi-au implicat întreaga familie.
Cristina Timiș: Copiii au venit din primii ani ai începuturilor noastre. Nu am spus că mai întâi facem carieră, apoi dezvoltăm business-ul, apoi facem familie. Noi am crescut cu toate odată.
Radu Timiș jr.: Eu m-am născut odată cu compania şi am crescut odată cu ea, de fapt în paralel. Trăind în casă cu nişte oameni precum părinţii noştri am deprins emoţia şi dorinţa de a face performanţă.
Radu Timiș: Faptul că acum doi ani au venit alături de noi primii doi băieţi a adus o valoare extraordinară. Au dat dinamism, altă energie, altă atitudine.
Cristina Timiș: În inima noastră ne-am dorit foarte mult, dar în acelaşi timp am vrut ca ei să aleagă ce vor să facă. Să îşi urmeze propriile vise. Ei au văzut viaţa noastră că nu a fost deloc uşoară.
Vlad Timiș: Cred că toţi am simţit cumva lipsa părinţilor de zi cu zi.
Radu Timiș jr.: Nu poţi să faci performanţă, să ajungi la un anumit nivel fără sacrificii.
Luca Timiș: Ei au fost mereu genul care ne-au lăsat să facem ce vrem noi, nu ne-au impus către afacere, dar nu ne-au impus ceva de la ei.
- Dar toţi v-aţi dus în partea asta.
Radu Timiș junior: Eu am plecat la facultate afară, după care am revenit pentru că am simţit că deşi am învăţat lucruri, nu era tocmai o rampă de lansare, din moment ce aveam deja acces la un business foarte mare.
Vlad Timiș: Eu am început să vin în firmă în verile din timpul liceului. Mi se pare foarte interesantă partea de ospitalitate. Am decis să mă implic acolo.
Luca Timiș: Am decis să urmez şi o şcoală de ospitalitate.
Sfaturi de antreprenoriat
- Dacă ar fi experienţa dvs de până acum o lecţie de anterprenoriat, ce ar trebui să înveţe tânăra generaţie?
Cristina Timiș: Să aibă încredere în ei, tenacitate.
Radu Timiș: Dar eu spun mereu, noi facem un pas, iar Dumnezeu face următorii 9. Nu ai voie niciodată să renunţi.
Radu Timiș Junior: Dacă mă apucam de business la cum este el astăzi, la 26, 27 de ani, i-aş fi spus eu nu am nevoie de aşa ceva. Dă-mi banii, mă duc îmi cumpăr două clădiri de birouri şi trăiesc cu 50 de mii de euro din chirii fabulos. I-am spus lui taică-miu: norocul tău că am intrat în el de mic.
Radu Timiș: Dacă te-ai săturat şi nu mai poţi şi nu mai vrei, mai aşteaptă 5 minute.
Radu Timiș jr: Am învăţat că pentru orice primeşti în viaţă, trebuie să oferi ceva la schimb.
Vlad Timiș: Ai noştri mereu ne-au învăţat să fim corecţi în tot ceea ce facem.
Radu Timiș: Nu-i uşor să lucrezi în familie.
- Care sunt cele mai mari provocări în a lucra în familie?
- Spre exemplu, eram obişnuit că ce spun eu este bine. Iar acum trebuie să ascult.
Cristina Timiș: A învăţat să asculte pentru că a văzut cât de mult înseamnă.
Radu Timiș jr.: A fost pentru mine cel mai bun exemplu, că nu există în lumea asta să ai succes fără să rişti. Cine nu riscă nu câştigă.
Radu Timiș: Cu cât ai idealul mai sus, cu atât universul participă alături de tine. Dacă tot scopul tău sunt banii, mai devreme sau mai târziu nu îi vei avea.
Radu Timiș jr: Eu am crescut având suportul lor în spate. Dar unele riscuri pe care mi le-am asumat au și costat compania. Dar am avut această libertate de a şi greşi şi asta m-a făcut să iubesc compania asta şi să fiu trup şi suflet pentru ea. Am avut libertatea să creez, să inovez, să îmi asum decizii, chiar dacă am greşit. Şi asta mi-a dat mie foarte multă încredere.
Radu Timiș: Ştiţi cum este? Ca o eliberare la un moment dat când ştii că sunt copiii tăi ca o prelungire a ta. Nu fac lucrurile la fel ca tine, ci mai bine ca tine.
- Aţi fost nevoiţi să daţi vreo şpagă să scăpaţi de o situaţie neplăcută?
Radu Timiș: Nu a venit nimeni să ne ceară să le dăm bani sau ceva la alegeri. Pare un paradox, dar aşa este. Nu am făcut afaceri cu statul. Nu am făcut politică. Nu am vândut nicio factură la negru. Am încercat să stăm departe.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
