Cum s-a reinventat fosta firmă Baumix și de ce se cheamă acum „Patru mâini”

Sergiu Voicu Data actualizării: Data publicării:
patru maini copil

Vecinătatea falimentului transformă business-uri, dar şi mentalităţi. Greutăţile crizei, insolvenţa au transformat modul în care o companie din Ploieşti se raporteză la cei din jur. A încetat să mai fie un producător de materiale de construcţii concentrat doar pe cifre de vânzări şi s-a dus către antreprenoriatul social. Renovează şcoli, grădiniţe, case, cu banii proprii. A decis să lucreze la... patru mâini.

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Suntem la Ploieşti, în Parcul Industrial din Ploieşti şi aflăm o poveste de antreprenoriat social. Eroii noștri sunt antreprenorii Claudia și Augustin Russu.

Claudia Russu: Noi tot timpul am ajutat, i-am ajutat pe oamenii din jurul nostru, într-un fel sau altul. Şi atunci ne-am gândit că România are nevoie de un business care să dea înapoi comunităţilor.

Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: A fost o situaţie care a făcut „clic” şi v-a schimbat vouă mentalitatea? De la o firmă care vrea să facă profit, la o firmă care vrea să ajute în primul rând şi apoi să facă profit?

Augustin Russu: Am avut o perioadă mai dificilă, în care nu ne-am mai regăsit, şi atunci am întâlnit nişte oameni care ne-au ajutat să ne punem nişte întrebări. Oare de ce facem nişte lucruri, spre ce direcţie mergem? Am ajuns la concluzia că noi nu ştim exact ce vrem.

Am ajuns la un moment dat că ne-am apropiat de insolvenţă, de faliment. Şi de atunci ne-am dat seama că deciziile importante nu le iei tu de la sine şi din exterior trebuie să primeşti o lovitură destul de puternică să te trezeşti şi să te reinventezi. Firma ducea lipsa de un cap. Cu alte cuvinte cum e vechea zicală: peștele se împute de la cap, și în cadrul firmei noastre, eu eram de vină. Încercam să găsesc vina în cei de sub mine, ca de obicei. Omul nu recunoaște când este de vină.

Când cineva din branșa noastra lasa prețul, toata lumea lasă prețul. Dar nu știai de ce. Mimetic lucram. Copiam pe vremea aia.

-Și asta v-a adus în pragul falimentului?

- Exact ! Pentru ca noi copiam, asta faceam, nu am aveam direcția, concepția noastră. De-a lungul timpului, firma era într-o situație în care nu aveam profit și noi ne îndatoram tot mai mult la bancă. Pâna banca a spus stop joc și am ajuns în situația în care a trebuit să ne schimbăm.

BAUMIX a ajuns la insolvenţa şi trebuia să se reinventeze. Au cerut ajutor şi au primit recomandări de la un fost ministru de finanţe.

Augustin Russu: Când am auzit era să leşin. Ce să caute un ministru în afacerea noastră? Ne-am întâlnit. Eu aram aşa cum mă vedeţi. El era la costum, apretat şi a avut loc o discuţie între noi de vreo 2 ore.

- Ce lecţie aţi primit?

- Am ajuns că dimineaţa mă scula din pat la 7. Şi de la 7 la 8 seara lucram non stop şi eu nu înţelegeam nimic. Era ca un profesor de la şcoală.

- Umplea tablele şi vă şi scotea la tablă ca pe nişte elevi.

- Când nu ştiam vreo noţiune mă ascundeam după colegul din faţă.

- Aţi avut perioade în care nu puteaţi să dormiţi noaptea, eraţi foarte stresaţi, nu găsiţi o soluţie ?

- Au fost săptămâni. Eu mi-am dat seama că nu ştiu nimic. Mă credeam mare antreprenor, dar nu ştiam nimic şi atunci transpiri una bună, nu mai dormi câteva săptămâni şi dacă ai puterea începi să înveţi.

Ajutorul primit de a trece cu bine peste riscul de a intra în faliment le-a schimbat complet viziunea despre viaţă şi valori.

Claudia Russu: Atunci ne-am dat seama că noi vrem să ajutăm oamenii într-o formă sau alta. Şi de aici a venit ideea cu cele 4 mâini, ca să ajutăm. Mâinile noastre. Mâinile noastre cu ale meşterului, că el pune în operă ce vrem noi. Mereu este nevoie să te ajuţi.

Sorin Coman, director de aprovizionare şi producţie: Patru mâini poate să însemne şi altceva. Un business trebuie să se bazeze şi el pe patru piloni. Unul este furnizorul care îţi dă materialele, echipamentele. Cel de-al doilea este producătorul care transformă materialele în produsul finit. Al treilea este clientul care profită de ce ai reuşit tu. Şi nu în ultimul rând, comunitatea care beneficiază şi ea de acest produs şi servicii în general.

Firma ce produce adezivi, gleturi şi chituri de rost alocă o parte din încasările de pe materialele de construcţii vândute către acţiuni sociale.

- Mergem să ajutăm în special grădiniţele, şcolile, în special copiii.

- Îi ajutaţi în ce fel?

- Ne concentrăm mai mult de a le oferi condiţii normale copiilor din grădiniţe şi şcoli.

- Ce vă motivează să faceți asta?

- Bucuria pe care o vedem la realizarea unei lucrări în ochii oamenilor, spun Florin Rotaru și Ciprian Floarea, directori de vânzări.

Al șaselea an de ajutor „Patru mâini”: 154 de clădiri renovate, 500 de mii de euro cheltuiți, dacă ne gândim la materiale și manoperă.

Ciprian: Fiecare renovare și fiecare succes d-astă ne dă aripi să continuăm și să mergem mai departe și să facem lucruri minunate.

Alex: Cu renovarile, am avut o renovare la Brăila, unde este un centru pentru copii cu dizabilităţi. Am renovat trei toalete, am pus 30 şi ceva de uşi.

Claudia Russu: „Cum am avut prima noastră renovare a noastră în Bucureşti, în care toată lumea când te duceai, toată lumea vedea milioanele de euro şi nimeni nu credea că poţi cu 10-20 de mii de lei să faci o renovare. Şi acum ţin minte că ne-am dus la Marie Curie şi i-am spus portarului că vrem să mergem la directorul spitalului. Şi i-am spus că pentru o sponsorizare. Bineînţeles că toate uşile s-au deschis şi i-am prezentat directorului proiectul şi m-a întrebat câţi bani avem...si i-am spus de 10 sau 20 de mii de lei şi s-a uitat pe sub ochelari la mine şi mi-a spus ce vreţi să faceţi cu banii ăştia. Patru saloane am renovat şi un hol”.

„Cred că este foarte important ca astfel de proiecte să se deruleze în toate domeniile”, spune Veruța Chița, directoarea Grădiniței nr. 19 din Botoșani.

„De puţine ori ţi se întâmplă să întâlneşti oameni deosebiţi, oameni care chiar să îşi dorească să se implice în activităţi care să susţină educaţia”, mărturisește Nicoleta Cristina Crețu, directoarea Grădiniței nr. 15 Iași.

Este un lucru deosebit, că şi bănuţul lor este pus acolo unde se poate înmulţi”spune părintele Vasile Baltag, de la Biserica Sfânta Cruce din Suceava.

„Atunci când vezi că nimeni nu vrea, fă tu. Fă odată, de două ori, de trei ori. După care nu există să nu vină cineva”, confirmă Paul Nica, director Dedeman Suceava.

„L-ați făcut mai bine decât l-am fi făcut noi cu posibilitățile noastre. Orice ajutor ne ajută să facem economii din bugetul nostru. Societatea civilă, oamenii, firmele au început să aibă inițiativă, nu mai trebuie să le bați la ușă să le ceri ajutorul”, a constatat dr. Mircea Dan Enescu, de la Spitalul „Grigore Alexandrescu”.

Sorin Coman director de aprovizionare şi producţie: „De câţiva ani de zile lucrăm şi cu personal privat de libertate. Avem o colaborare foarte bună cu penitenciarul Ploieşti. Aducem personal privat de libertate în regim deschis, care îşi face treaba foarte bine”.

- Şi asta este o componentă socială, pentru că încercaţi să îi integraţi în societate pe cei privaţi de libertate.

În ianuarie 2017, angajații fabricii de materiale de construcții au aderat la cel mai mare protest din România postcomunistă și au promis ca vor contribui la renovarea penitenciarelor din țară, dacă Guvernul abrogă Ordonanța 13. S-au ținut de cuvânt și au donat materiale pentru renovarea a 16 penitenciare din țară. Alte 11 au refuzat însă ajutorul.

- Însuşi motto-ul firmei, „Ajută să te poţi bucura de ajutor” spune tot. Întotdeauna când e vorba de ajutor sunt două persoane, unul care ajută şi unul care este ajutat, explică Sorin Coman.

- Povestea voastră de antreprenori când începe ?

Augustin Russu: Începe în momentul în care am început firma Baumix care a fost firma dinainte. Prin 2004. Şi atunci a fost tot orgoliu, să demonstrăm noi, cei care am construit Ceresit-ul, că putem să construim încă o firmă care să fie concurentă.

- Tu de altfel ai fost primul angajat şi cel care a pus pe picioare compania?

- Exact.

 - Ne-am cunoscut în Bucureşti la Ceresit, lucrând atunci tot pe producţie. Iar domnul Russu Augustin era atunci director de vânzări. Din discuţii, am aflat de la un şef de-al nostru de producţie că cineva din vânzări doreşte să deschidă o fabrică nouă. Să o facă pe cont propriu. Când am auzit acest lucru, am zis hai să vedem, de ce nu, povestește Filip Năstase, șef de secție.

- Povestea voastră de business unde a început?

- La Bucureşti, într-o hală în Pantelimon, spune Claudia Russu.

- La început, timizi, am început cu două produse şi eram aşa de fericiţi. Nu aveam nici utilaje. Ne-a fost foarte greu. Îmi amintesc că aveam utilaje închiriate pentru a face producţia pe care o făceam, spune Filip Năstase.

- S-a născut o primă firmă, care a fost o copie nereuşită a unei multinaţionale, adaugă Augustin Russu.  Noi eram un lucru şi voiam să părem alt lucru. A fost un prim hop mare când am pierdut locul. Aveam un contract de închiriere şi deşi era pe termen lung, persoana respectivă ne-a spus că trebuie să îl părăsim într-un timp scurt.

- Şi unde v-aţi mutat ?

- Aici, în Parcul Industrial Ploieşti, spune Claudia Russu.

- Cât de mare era echipa la început?

- Era compusă cam din 12 persoane, spune Filip Năstase.  Practic pe vremea aia făceam de toate. Şi stivuitorist, şi gestionar. Tot ce se putea. Ne împărţeam lucrurile.

- Dacă la început făceam 30- 40 de tone pe an, am început şi cu o linie de uscare de nisip. Am creat şi o linie pentru gleturi. Astfel încât acum avem o capacitate de 65 de mii de tone pe an, precizează Sorin Coman, director de aprovizionare și producție.

- Când am pornit linia de uscare nisip, îmi amintesc faptul că administratorul a venit cu o sticlă de whisky veche de 12 ani şi a pus-o pe bandă şi noi o aşteptam la capătul benzii să vină, adaugă Filip Năstase, șef de secție.

- Aţi trecut şi prin momente grele, perioada crizei?

- Noi iniţial am mai avut o fabrică şi la Gherla şi din cauza crizei am fost nevoiţi să renunţăm acolo. Ne-am restructurat la ce se putea vinde la timpul acela. Mulţi aveam tendinţa şi ne puneam întrebarea ce facem, mai rămânem aici? Unde ne ducem?

- Care au fost pașii pentru a renaște?

 - În primul rând am fost mult mai atenți cu investițiile.

- Am ajuns într-o perioadă în care se schimba şi parcul auto. Mamă, schimbăm tot parcul auto, cred că au fost 15 maşini luate dintr-un foc în leasing. Toată lumea de vânzări era fericită, era forfotă. Agitaţie.  Când a venit sfârşitul de an am văzut că lucrurile nu erau chiar aşa luminoase, spune Liliana Tabără, director economic.

- Am învățat ceva din greșeli și ne-am adaptat la ce trebuia să fie corect, adaugă Filip Năstase.

Comenzile au ajuns atât de mari încât se lucrează în două schimburi. Fabrica produce 350 de tone în fiecare zi. Asta înseamnă 14 mii de saci ce pleacă spre clienţi. Iar tot ce vedem aici este stocul necesar pentru o singură săptămână, spune Sergiu Voicu, jurnalist Digi24.

- Facem față cu greu comenzilor. Actualmente comenzile depășesc capacitatea noastră de producție.  În ritmul în care merge, ni se mai cerea să facem încă o fabrică, spune Filip Năstase.

- Voi aţi pornit împreună această afacere. A existat spiritul ăsta antreprenorial şi înainte?

- Nu, mărturisește Claudia Russu.

- Înainte de asta ce am mai făcut a fost să transport bere la facultate. Mai făceam un ban. Tatăl meu avea o firmă şi producea arcuri şi îl mai ajutam, povestește Augustin Russu.

- Voi doi aţi fost colegi de şcoală în Târgu Mureş.

- Eram în aceeaşi gașcă, pentru că jucam amândoi baschet şi aveam prieteni comuni, spune Claudia.

V-aţi împrietenit şi aţi rămas împreună de atunci, dar Augustin la un moment dat a plecat. A terminat liceul şi a plecat în Germania, să faci ce acolo?

- Să îmi continui studiile. Am început TCM la Braşov şi am zis să mergem şi în străinătate să studiem, în schimb am făcut numai un an de germană şi am început să lucrez. Descărcam camioane, încărcam camioane, făceam curăţenie. Lucruri de genul ăsta, povestește Augustin Russu.

Au fost perioade destul de lungi în care nu vă vedeaţi. Tu erai acolo, tu în România. Era începutul anilor 90...

- Aveai nevoie de viză, aveai nevoie de un cetăţean german care să îţi facă chemare, reamintește Claudia. Şi scriam scrisori. Am şi acum o cutie plină cu scrisori. Ne scriam scrisori săptămânal, adaugă ea.

- A mai fost o experienţă în Ungaria , unde am mai învăţat ce înseamnă să fii antreprenor, intervine Augustin.

Din Germania te-ai mutat în Ungaria?

- Da, era o fabrică de mobilier de camping pe care o administram.  Până la urmă afacerea nu a funcţionat, ne-am despărţit şi ne-am întors acasă cu coada între picioare. Am plecat cu speranţă şi am venit fără nimic. Şi atunci am intrat într-un soi de depresie.

- Ţin minte, am adus ziarul România Liberă cu anunţul de job. Henkel România căuta şi uite că ... l-am lansat! Ne-am mutat în Bucureşti, povestește Claudia.

- Și asta a fost şi prima afacere pe care am construit-o, Ceresit-ul. Că eu acum am realizat că foarte multe lucruri acolo le-am învăţat, spune Augustin. De multe ori când ajungi la serviciu simţi că nu mai mergi cu plăcere şi atunci e un moment-cheie când trebuie să te duci spre altă direcţie. Aşa eram şi eu, explică antreprenorul.

- Este un om cu viziune și care și-a dorit din tot sufletul ca lucrurile să meargă. Și ca în Alchimistul, forțele Universului conspiră pentru realizarea viselor tale. Și a ajuns în timp să aibă lângă el oameni cu care a rezonat, spune Liliana Tabără, directorul economic.

- Ai regrete de pași pe care i-ai făcut până acum?

- Sincer să spun, nu. Cred că toate necazurile în viață sunt ca să înveți. Din astea învață omul cu adevarat, spune Augustin.

- Acum aveți frici?

- Acum pot spune că nu mai am frici. Prin câte am trecut împreună și am găsit soluții, nu ne mai gândim la rău. Suntem foarte optimiști. Trebuie să fie bine. Suntem foarte pozitivi, mărturisește Claudia.

- Trebuie să fii umil. Să fii deschis să înveți. Să nu te arunci cu capul înainte, să crezi că le știi pe toate. Trebuie să fii treaz. Noi foarte mult timp dormim și de multe ori intrăm cu capul în pereți fără să ne dăm seama, adaugă Augustin.

- Cum vedeți viitorul?

Augustin Russu: Eu viitorul nu îl văd într-o perspectivă prea optimistă, pentru că am trecut prin foarte multe încercări. Tocmai de aceea am decis să nu mai facem investiții și să așteptăm ce se întâmplă. Lipsa de predictibilitate pentru un antreprenor este o problemă foarte importantă. Sunt foarte multe schimbări. Nu spun că este bine sau rău, constat doar că o dată este așa, o dată așa. Și atunci se creează o nesiguranță. Noi ca țară nu reușim ca să producem și ne tot împrumutăm. La un moment dat, tot acolo ajungem, unde am ajuns și eu. Deci dacă nu ne trezim cu toții și să încercam să schimbăm direcția, e...matematică.  După părerea mea, dacă anul ăsta sau anul viitor nu se întâmplă ceva cu direcția noastră, vom trece printr-o nouă criză.

Claudia Russu: Eu cred că copiii trebuie susținuți și lor să li se ofere cele mai bune condiții, pentru că ei sunt viitorul nostru. Și cred cu tărie că orice om ajutat va ajuta la rândul lui și asta va duce la o bunăstare generală. Voi face totul ca să ajut în continuare, copiii în special.

Toate materialele din emisiunea „România Fast Forward” le găsiți aici.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri