IRUM Reghin. Au ipotecat tot ce aveau și au cumpărat fabrica. Acum vând tractoare românești în toată lumea

Sergiu Voicu Data actualizării: Data publicării:
familia oltean

IRUM Reghin a reînviat producţia românească de tractoare şi investeşte în cercetare când alte nume de acum 50 de ani se mai regăsesc doar prin arhive. Sunt puţine fabrici comuniste care au ajuns să-şi trăiască gloria la decenii după Revoluţie. Antreprenorul Mircea Oltean a avut grija ca firma la care a fost odată angajat să crească. A cumpărat-o într-o stare jalnică, dar a eficientizat-o folosind modelul de organizare al companiilor din Germania şi Austria.

Sergiu Voicu - jurnalist Digi24Bun găsit, suntem la Reghin. Aflăm povestea celui mai mare producător român de tractoare forestiere şi agricole. Dar şi povestea primului tractor 100% românesc, ce a luat naştere la 15 ani distanţă după ce producţia de tractoare din România a fost sistată. Începe România Fast Forward.

Andrei Oltean - director de dezvoltare IRUM Reghin: A fost unul dintre visele familiei să avem un produs de genul acesta. În momentul de faţă acest tractor înseamnă crearea unui produs capabil să se bată cu orice produs din lume.

Violeta Oltean - antreprenor: Au fost multe sacrificii. Au fost mulţi ani în care nu am ştiut noţiunea de concediu. Cel puţin 10 ani 100%

Mircea Oltean - antreprenor: Asta ne-am dorit întotdeauna, să facem ceva pentru comunitate, pentru ţară. Să demonstrăm şi noi că putem să avem valoare.

Un tractor sută la sută românesc

Horaţiu Morariu - director comercialVedeta momentului este tractorul agricol românesc.  Este un tractor ce se adresează fermierilor mici şi mijlocii.

Călin Alfianu - responsabil departament cercetare: Nu este diferit de unul german.

Citiți și:  FOTO | A fost lansat noul tractor 100% românesc. Preț, caracteristici și dotări

- Cât aţi muncit pentru a-l aduce la viaţă?

Andrei Oltean - director de dezvoltare: Cred că s-a muncit de când părinţii mei au început acest business.

tractoare irum
Tractoarele produse la IRUM Reghin se vând în toată lumea Foto: captura TV

Întregul parcurs de viaţă al familiei Oltean s-a legat de lumea afacerilor.

- În perioada respectivă, chiar dacă iniţiativa privată nu se numea antreprenoriat v-aţi născut şi aţi crescut într-o familie de antreprenori. De unde începe toată experienţa şi cu cine din familie?

Mircea Oltean - antreprenor: Originar sunt din localitatea Jabeniţa, la 7 km de Reghin. Am crescut cu mirosul de lemn în curte. Tatăl meu avea un atelier de tâmplărie în curte. Nu a fost niciodată angajat într-un sistem de stat.

- Spunem că a fost o familie de antreprenori nu doar din perspectiva tatălui, care avea un atelier acasă unde v-aţi născut, dar şi din partea mamei. Pentru că şi bunicii au fost tot un fel de antreprenori.

- Ei creşteau cai şi prestau diferite munci vizavi de transportul unor materiale.

Fler de antreprenor: Mircea Oltean

- Când aţi câştigat primii bani?

- Dacă mă gândesc bine, undeva în zona claselor I-IV. Ştiu foarte sigur: primele câştiguri le-am depus la CEC.  Deci nu am fost tentat să-i cheltui. Mai degrabă am fost tentat să îi economisesc.

- Ce v-aţi cumpărat din primii bani economisiţi?

-  Îmi amintesc de un lucru foarte interesant. Am cumpărat de la un vecin un nuc cu 5 lei.  Acel copac în timp a produs multe nuci şi a fost o investiţie foarte rentabilă.

Aţi făcut multe investiţii profitabile sau aţi mai şi greşit când aţi investit?

- Nu am sărit din prima. Am gândit. Şi în general am avut inspiraţie, intuiţie legat de investiţii.

- Aţi plecat de acasă la o vârstă foarte fragedă. V-aţi mutat la Reghin în ce clasă?

- Am plecat când am început clasa a V-a, am plecat de acasă. Practic, am luat viaţa în piept, am stat la Reghin la internat toată perioada şcolii generale.

- Iar pasul următor, de la Reghin de la internat v-aţi dus unde mai departe?

- Am făcut liceul în Târgu Mureş cinci ani.  Am făcut facultatea de construcţii de maşini, secţia de maşini-unelte de la Universitatea Braşov. O experienţă desosebită, am avut şansa să fac practică în uzine. În uzina Tractorul Braşov şi în Steagul Roşu, actualul Roman, am avut ocazia să iau contactul cu o industrie la un nivel destul de ridicat.

- Profesional paşii unde v-au purtat? Unde aţi lucrat prima dată?

- Am stat o perioadă de aproape 5 ani am stat în Gheorghieni. Era tot o uzină de prelucrări mecanice. Se făceau tot felul de componente. Am fost pentru o perioadă şeful atelierului de proiectare. Aveam în subordine 25 de ingineri. Şi pe urmă am fost şef de secţie şi inginer-şef.

- După Braşov, după Gheorghieni?

- Pasul următor s-a întâmplat într-o zi în iunie 89, deci era înainte de Revoluţie. Mă rog, soţia m-a informat că ea pleacă la Reghin. Dacă vreau să mai rămân, să rămân. Dar ea pleacă la Reghin. Aveam un salariu destul de mare şi ca să îmi păstrez salariul trebuia să vin tot pe o poziţie de conducere. Salariul pe care îl aveam eu era de vreo trei ori mai mare decât al unui simplu inginer. Ea a venit în iunie, în iulie am venit şi eu.

Au început cu munca în Germania

- Și aţi venit la Reghin pe poziţia de...?

- Şef serviciu aprovizionare. Cu toate că am fost foarte necăjit, că mă descalific profesional. Ulterior acest lucru se pare că m-a ajutat foarte mult. După ce m-am pus la punct cu partea tehnică, am reuşit să mă pun la punct şi cu partea comercială. Care m-a ajutat foarte mult în condiţiile în care a urmat privatizarea şi urma să conduc o firmă. Nimic nu este întâmplător. După 90 am avut şansa să avem nişte prieteni saşi care au plecat în Germania, tot ingineri. Iar după Revoluţie imediat ne-au chemat şi aşa am reuşit să simţim un pic ce înseamnă de fapt capitalism. Am reuşit să vedem direcţia spre care se îndreaptă lucrurile.

- O excursie în Germania care v-a arătat o altă lume, v-a trezit curiozitatea, v-a plăcut ce aţi văzut acolo şi aţi vrut să aduceţi şi în România şi aţi vrut să experimentaţi mai mult. V-aţi întors în Germania să şi lucraţi acolo o perioadă?

- Am făcut tot felul de munci în agricultură, am zugrăvit, am făcut grădini, orice.

andrei oltean irum
Andrei Oltean, fiul antreprenorilor de la IRUM Reghin, se pregătește să preia frâiele afacerii

Andrei Oltean - director de dezvoltare: Prima amintire legată de business este când părinţii mei, la începutul anilor 90, lucrau în Germania, lucrau într-o vie şi vedeam un tractor şi mă gândeam ce tare e să ai un tractor, iar după ani am ajuns să facem tractoare.

Mircea Oltean - antreprenor: Când era mic dacă îl întrebam ce vrei să te faci când vei fi mare, el foarte senin îmi spunea că tractorist. Un vis care s-a îndeplinit. Era fascinat de tractoare.

Ani de zile familia Oltean muncea în Germania în toate concediile. Iar banii câştigaţi îi economiseau, aşteptând o oportunitate.

Mircea Oltean - antreprenor: Am zis: rămân în fabrică şi ce pot să sper? Rămân director? Aşa nu poţi să faci ceva spectaculos sau să contribui cu ceva esenţial. Am lăsat tot ce aveam, servicii foarte bune. Eu şi soţia. Şi am luat-o pe cont propriu.

Violeta Oltean - antreprenor: Cu MaviProd , un SRL, înfiinţat în 93.

- Ce produceaţi?

- Nu produceam. Comercializam piese auto de tot felul. Am închiriat o cameră într-o casă, vis-a-vis de sediul actual.

Primul birou, în bucătărie

Andrei Oltean - director de dezvoltare: Primul birou a fost practic acasă. Duminica taică-meu făcea partea de documente în bucătărie la noi.

Mircea Oltean - antreprenorMavi, la momentul 99, a reuşit să cumpere pachetul majoritar de la IRUM când IRUM s-a privatizat.

- De unde începe povestea IRUM?

Violeta Oltean - antreprenor: Din 1953, când statul înfiinţează sociatatea IRUM, unde se produc utilaje forestiere.

- Sunteţi unul dintre cei mai vechi angajaţi ai companiei, sunteţi aici de 35 de ani. Aţi văzut parcursul IRUM. Cum era când aţi ajuns aici ?

Csaba Szekely - maistru atelierÎn trecut nu s-a pus accent mare pe calitate, cantitatea conta mereu.

- Cât era producţia?

- Lunar se produceau între 25 şi 30 de TAF-uri.

- Ieşea un tractor pe poarta fabricii în fiecare zi.

- Da, aproape în fiecare zi. Înainte de Revoluţie pot să spun că lucrurile s-au deteriorat tot mai rău. Abia se mai lucra, nu mai erau comenzi, materiale tot mai puţine.

Privatizarea. Totul prin credite

Petruț Ioan - șef secție turnătorieÎn primii ani după 90 a intrat într-o criză profundă, ca şi alte fabrici. Erau situaţii în care nu puteau să îşi plătească telefonul. Cât era compania statului.

Violeta Oltean - antreprenor: Asta a ţinut până în '98-'99, când societatea era într-o stare degradantă, în prag de faliment şi societatea a fost propusă spre privatizare.

Mircea Oltean - antreprenor: Eram într-o seară acasă şi ne întrebam ce facem. Uite, s-a scos la vânzare, la privatizare. Ar putea să fie a noastră.

- Iar soţia a pus piciorul în prag şi a spus cumpărăm IRUM.

- Avea mare încredere în potenţialul meu.

Violeta Oltean - antreprenor: Eu şi soţul ne-am decis să mergem la licitaţie în Bucureşti. A fost o licitaţie deschisă. Am câştigat licitaţia.

- Câţi bani aţi investit atunci?

Mircea Oltean - antreprenor: Sumele au fost mari. Ca reper putem lua undeva, la nivel de '99, 2 milioane de mărci.

Violeta Oltean - antreprenor: Absolut tot ce am făcut, am făcut pe credite, nu aveam o sursă proprie.  Am ipotecat apartament, maşină, tot ce aveam şi noi.

Mircea Oltean: În momentul în care am cumpărat IRUM-ul el avea datorii foarte mari.

Violeta Oltean: Erau chiar mai mari decât a costat ea la vremea respectivă.

Mircea Oltean: Am decis să luăm un credit din bancă să plătim toate datoriile

Violeta Oltean: Dobânzile erau foarte mari, 150%. Fără bani nu aveai ce să faci.

Csaba Szekely - maistru Atelier CNC: Au fost perioade grele.

Mircea Oltean - antreprenor: Am riscat foarte mult, dar am reuşit să restituim.

Csaba Szekely - maistru Atelier CNC: După ce a preluat Maviprod acţiunile şi a devenit acţionar majoritar la IRUM au început să se mişte lucrurile.

Au scăpat de firmele-căpușă

- Care au fost primele decizii pe care le-aţi luat după ce aţi preluat compania?

Mircea Oltean - antreprenor: În momentul preluării am găsit o fabrică ce lucra în pierdere. În primul rând ne-am uitat spre consumatorii mari de energie, unde erau costuri mari. Mai erau angajaţi numiţi pe criterii de rudenie şi erau înfiinţate nişte posturi. Şi am identificat aceste posturi care nu produceau nimic.

- Mai erau anumite companii-căpuşă, aţi reuşit să scăpaţi de ele?

- Am reuşit repede să scăpăm de acele căpuşe. Nu doar că a fost o provocare de a scăpa de firmele căpuşă, dar pentru a face fabrica eficientă, au fost confruntări şi la nivel de management.

Violeta Oltean: Toată lumea cerea dividende, că mai erau câţiva acţionari atunci. Dar noi nu am ridicat dividende, tot mereu profitul l-am reinvestit. Cei mai mari erau SIF Transilvania, care veneau mereu şi întrebau unde sunt dividendele. Aveau 23% la vremea respectivă. Voiau doar dividende, nu visau nimic, nu investeau nimic. Am tot făcut măriri de capital, ei nu au vrut să vină cu nimic şi uşor le-am răscumpărat.

Aşa au reuşit să devină singurii acţionari.

Iar pentru familia Oltean, cea mai bună şcoală de afaceri au fost modelele de succes a fabricilor din străinătate.

Violeta Oltean: Eu îmi amintesc foarte bine după ce am luat IRUM-ul şi mergeam în afară şi vizitam fabrici şi ce impresionaţi eram şi ni se părea imposibil să ajungă şi fabrica noastră la nivelul ăla.

Mircea Oltean: Mai ştii în Austria când am fost la Linz? Am văzut maşina de debitat metal în bandă. Parcă tăia în brânză. Am rămas muţi o oră.

Violeta Oltean: Am zis că nu o să avem niciodată aşa ceva şi acum uite câte avem. Avem şi peste.

Andrei Oltean: Probabil cel mai important este să visezi.

- Îţi aduci aminte prima oară când ai venit pe aici cum era fabrica?

 Andrei Oltean - director de dezvoltare: Tehnologia era una din anii 70.

Investițiile

- De când au început să apară investiţiile?

Csaba Szekely - maistru atelier CNC: Investiţiile au apărut imediat după preluare. Erau trei CNC-uri la început. S-au axat pe CNC-uri. Ele produc mult mai mult şi se poate lucra în trei schimburi, non-stop.

- Aţi venit în companie în 2002, este şi anul în care s-a investit cel mai mult în partea asta de turnătorie. Cum era?

Petruț Ioan - șef secție TurnătorieNu era practic nici un utilaj, totul se făcea manual. Cu excepţia cuptoarelor de topire.

Violeta Oltean - antreprenor: Una dintre cele mai importante investiţii este turnătoria, unde am investit peste 2 milioane de euro.

- Cea mai modernă turnătorie din ţară?

- Cred că la ora asta da.

Csaba Szekely - maistru atelier CNCFoarte multe utilaje s-au cumpărat. A început cu utilaje second şi după aceea s-au tot reînoit.

- Cât aţi investit în tehnologie în decursul anilor?

Mircea Oltean - antreprenor: Tot profitul făcut aici de la privatizare a fost orientat spre investiţii. Nici un leu nu a fost orientat spre dividende. Undeva la 25 de milioane de euro avem investite în tehnologie.

Csaba Szekely - maistru atelier CNC: Un colectiv tânăr a început să proiecteze TAF-uri noi, altă generaţie de TAF-uri, care treptat s-au proiectat vreo șapte tipuri.

- Aţi încercat şi o colaborare cu compania Tractorul, să faceţi un tractor cu compania Tractorul din Braşov.

Mircea Oltean - antreprenorNu am ştiut noi exact cum se face. Am început în 2007 cu Tractorul Braşov, am avut o contribuţie vis-a vis de motor, de ambreiaj şi am scos împreună un tractor agricol. Dar lucrurile nu au ţinut mult, la Braşov compania s-a închis.

- A fost pusă pe butuci şi atunci aţi fost nevoiţi să vă îndreptaţi spre compania din Belarus?

- Cel mai potrivit partener l-am identificat în compania din Belarus, care era tractorul rusesc, omologul tractorului braşovean.

Cifrele afacerii. Exporturile

- Tu acum te ocupi de partea comercială, ce înseamnă asta, cum se traduce în cifre?

Horaţiu Morariu - director comercial: Avem o creştere de 25% de la an la an. Un an de excepţie a fost 2017. Ca număr de unităţi am reuşit să vindem peste 600 de unităţi. Cel mai bine pe zona forestieră se vinde tractorul 690 PE, pe piaţa din România. Este chiar tractorul acesta:

tractor taf 690 pe
Tractorul TAF 690 PE de la Irum se vinde cel mai bine pe zona forestieră  Foto: irum.ro

Mircea Oltean: Ăsta se pretează foarte bine pentru export. Se vinde foarte bine în Occident, în Spania, în Franţa, în Germania, în Croaţia, în Belgia.

Violeta Oltean: În Africa de Sud.

- Când v-a venit în minte să readuceţi la viaţă tractorul agricol românesc?

Mircea Oltean - antreprenor: Cred că totdeauna am avut în gând chestiunea asta. Startul proiectului a fost în urmă cu 5 ani.

- Şi de la ce a pornit?

- Din dorinţa de a arăta că şi noi românii putem să facem lucruri serioase şi pe termen lung.

Un tractor pentru agricultură

Eduard Lucaci - manager proiect în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare iFOR: În 2013 am început să studiem varianta de a crea un tractor agricol. Gândit de noi. Atunci am început noile studii. S-a concretizat într-un prototip. Acel prototip nu a ieşit pe piaţă. Pe el ne-am făcut nişte testări. Şi pe baza acelui prototip ce a fost o treaptă în 2015 am început proiectul efectiv care acum se regăseşte lansat pe piaţă.

Mircea Farcaş, inginer în cadrul departamentului proiectare: Am avut discuţíi cu clienţii şi am fost la târguri internaţionale unde ne-am documentat de ce înseamnă un tractor agricol.

Andrei Oltean - director de dezvoltare: Ne-am dat seama că pentru a crea un produs propriu în acest domeniu, ai nevoie de un grup puternic de ingineri, cu ajutorul căruia poţi crea aceste produse.

Au decis să înfiinţeze propriul Centru de Cercetare şi Dezvoltare.

Violeta Oltean - antreprenor: Singurul centru de cercetare şi dezvoltare tractoare agricole şi forestiere din ţară.

- Câţi oameni aveţi în echipă?

Andrei Oltean - director de dezvoltare: În jur de 50 de ingineri.

Mircea Oltean - antreprenor: Fără dezvoltare, fără cercetare nu ai cum să faci performanţă.

Violeta Oltean - antreprenor: Aici am accesat nişte fonduri europene şi am reuşit să îl finalizăm. Tocmai datorită acestui centru am reuşit acum să scoatem tractorul agricol.

Iar trecerea la producția de tractoare agricole a avut la bază şi cererea. Piața mondială a tractoarelor forestiere este de 7.000 de bucăţi pe an, în timp ce piața tractoarelor agricole este de peste 2.000.000 de unități pe an.

- Cum arată, ce i-aţi făcut?

 

Andrei Oltean - director dezvoltare: Tot acest proiect ne aparţine, începând de la partea de design, unde am creat şi obiectivul nostru a fost să creem un design cu tendinţele mondiale.

- Motorul cât de puternic este?

- Este unul Fiat şi are 95 de cai putere. Sunt trei variante de putere, 102, 95 şi 86 pentru gama asta de tractoare.

Eduard Lucaci - Manager proiect în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare iFOR: Vom lărgi gama de modele, vom aduce şi anumite inovaţii. O altă clasă de putere ar fi la peste 130 de cai, până la 180 de cai. Deja lucrăm la o clasă de putere mai mare.

Andrei Oltean - director dezvoltare: Am vrut să venim în întâmpinarea agricultorului mediu şi mic din România.

- Ce importaţi şi ce produceţi aici? Motorul clar este adus din afară, pentru că acum la nivel mondial sunt foarte puţine fabrici ca Tractorul Braşov, care să producă totul.  O proporţie foarte mare este produs aici la noi.

Petre Daea - ministrul agriculturii: La ce pret ar ajunge?

Mircea Olteanu: Undeva în jur de 35.000 euro aproximativ prețul. Comparativ ca performanță cu cele occidentale, undeva la 50.000 euro.

- Ce aveţi diferit faţă de concurenţă?

Eduard Lucaci - Manager proiect în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare iFORO simplitate în întreţinerea utilajului şi în operarea lui. Concurenţa, care este mai mult vestică, tinde să complice lucrurile, să suprapopuleze cabina operatorului cu diferite comenzi care tind să semene cu un avion decât cu un utilaj simplu de controlat.

- Tu la ce ai contribuit la el?

- Eu am contribuit la ergonomie şi aspect. Contează să fie confortabil nu doar de manevrat, dar şi de privit.

Se poate face performanță și în România

Petruț Ioan - șef secție Turnătorie: Facem piese pentru tractoarele forestiere produse în IRUM, şi piese, şi prelucrate în IRUM, şi piese turnate şi livrate la export. Am ajuns să producem piese şi pentru clienţi din Occident.

Călin Alfianu, responsabil departament cercetare: Se poate face performanţă şi în România cu siguranţă.

Andrei Oltean - director de dezvoltare: Sunt foarte mândru de părinţii mei pentru tot ce au realizat.

- Vei prelua afacerea mai departe?

- Unul dintre obiectivele mele este să continui ce au început.

- Cum vedeţi viitorul României?

Mircea Oltean - antreprenor: Potenţialul este extraordinar în România. Vorbim de bogăţii, de turism. Orice se poate face. Dacă cei care conduc destinele vor reuşi să pună anumite lucruri cap la cap, sigur că lucrurile vor reuşi să ajungem bine. Dacă nu, vom continua drumul ăsta în care România se înglodează în datorii. Lucruri pe care peste ani de zile cineva va trebui să le plătească.

Alte povești autohtone de succes în afaceri puteți găsi aici, la „România Fast Forward”.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri