REMAT Holding. Cât profit poţi obţine din munți de gunoaie
Pentru publicul larg, REMAT este locul unde e dusă „rabla” pe ultimul drum, o firmă asociată de cele mai multe ori cu o regie de stat. Este însă privată şi este mai mult decât un cimitir de maşini vechi. E o afacere care demonstrează că ceea ce nefolositor pentru alţii reprezintă o sursă bună de venit. Inclusiv în valută, obţinută dintr-un export serios.
Lumea în care trăim a devenit preocupată de mediu şi de amprenta pe care fiecare dintre noi o are asupra naturii. O societate dezvoltată presupune folosirea eficientă a resurselor, reciclare si economie circulară pe cât posibil, una în care cât mai puțin se pierde, iar totul este transformat și refolosit. România are mari restanţe în privinţa poluării şi reciclării deşeurilor, dar şi pe aceste drumuri avem antreprenori care au ajuns departe.
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: „Sunteţi la România Fast Forward. Astăzi vorbim despre una dintre cele mai mari companii din România, care s-a ridicat pe deşeuri, pe reciclarea deşeurilor. Îl cunoaştem pe Mihai Sofian, unul dintre cei mai importanţi antreprenori din România. Bună ziua!
Mihai Sofian: Ne bucurăm că sunteţi aici.
- Am auzit de povestea dvs şi vrem să o spunem şi mai departe. De unde începe totul şi cum aţi ajuns să fiţi între primii 35 de antreprenori din România?
- Istoria începe în zona Hunedoara, comuna Criscior.
- Sunteţi moţ?
- Da. Din Ţara Zarandului. Am ajuns în Bucureşti în 1962. Am făcut Facultatea de Metalurgie. Am fost repartizat la Neferal, cea mai mare companie de metalurgie neferoasă din România. Am pornit ca orice inginer stagiar de la ajutor de maistru. În 1985 deja ajunsesem şef secţie Plumb-Aluminiu şi conduceam cam 600 de oameni.
- Cât aţi lucrat la stat şi când v-aţi îndreptat spre mediul privat?
- La stat am lucrat 18 ani, după care am lucrat șapte ani la o multinaţională, unde am fost directorul general pe acest sector de reciclare, ajungând ca în doi ani de zile să fim pe locul 2 în România.
Experienţa de multinaţională l-a pregătit pentru antreprenoriat. Un investitor german l-a curtat, așa încât Mihai Sofian s-a transformat din angajat în partener de afaceri. Nu a cedat uşor. A cerut jumătate din acţiunile companiei pe care aveau să o pună pe picioare împreună, dar şi libertatea ca în România să conducă firma aşa cum crede el mai bine.
- După trei ani m-a convins că este bine să fii şi propriul tău stăpân şi să îţi faci propria ta afacere, povestește Mihai Sofian. Am început această afacere la fix 50 de ani.
- Aţi început afacerea în 2003?
- Da, în decembrie.
- Cu câţi bani?
- Cu 100 de mii de euro. 100 de mii de euro eu, 100 de mii de euro partenerul meu.
- În ce aţi investit aceşti bani?
- Primul lucru, trebuia să cumpărăm un depozit.
Gabriela Panaite, director comercial, își spune și ea povestea: „M-am alăturat grupului în 2004, impropriu spus un grup, pentru că erau puțini angajați. Am venit la un interviu la finalul lunii august, m-am prezentat și am constatat că adresa era într-un bloc. Am avut puțin strângere de inimă că există sau nu firma și am întrebat câțiva vecini dacă într-adevăr la etajul 7 este o firmă de reciclare. Interviul l-am susținut chiar cu domnul Sofian, pentru că nu exista departament de resurse umane. M-a întrebat la final: De când vrei să vii? Și i-am zis: De mâine sau de la începutul lunii și mi-a zis...nu, vreau să rămâi de acum. Şi a fost prima zi.
- În primul şi în primul rând contează foarte mult oamenii cu care pleci la drum sau oamenii pe care îi formezi, spune Mihai Sofian.
- Cu cine aţi pornit la drum?
- La drum am pornit cu patru prieteni vechi de-ai mei. Au riscat alături de mine.
- Cum a evoluat după compania? De la un apartament de bloc?
- Aveam un depozit de 10 mii de metri, un depozit mic cu doar două utilaje și două camioane, după ne-am dezvoltat, am cumpărat locația aceasta mare, povestește Gabriela Panaite, directorul comercial.
- Cât de greu a fost să intraţi în acest mediu în care concurenţa este destul de mare, în piaţa de reciclare de materiale?
- Am avut un mare avantaj, mărturisește Mihai Sofian. Lucrând la Neferal, adică la stat, şi după Revoluție ajungând director comercial al companiei, practic aveam foarte multe cunoştinţe în toată ţara. Nu era o problemă pentru mine nici să găsesc marfă, nici să vând marfă.
- Cât de repede a crescut afacerea?
- Afacerea a crescut foarte repede. În primul an, din mai până în decembrie, am realizat un profit de 700 de mii de euro. Profit net. Şi cu banii aceia am investit. Am cumpărat Rematul Focşani, apoi Remat Dâmboviţa.
În cei 14 ani de activitate Remat Holding a reuşit să aibă 20 de puncte de lucru. Ce vedem aici este cel mai mare dintre ele şi este şi cel mai mare Remat din ţară (vezi foto). Are 22 de hectare, spune Sergiu Voicu, jurnalist Digi24.
- A fost un Remat de stat vechi, era Rematul pentru partea de sud a Bucureștiului pentru ceea ce însemna reciclare, de 50 de ani vechime, dar după ce a fost achiziționat de noi s-a schimbat și s-a modernizat, explică Gabriela Panaite.
- Investiţiile au început pe partea de metale, pentru că până în 2010 toată lumea se orienta spre partea de metale. Avem un shreder care prelucrează fier vechi şi vehicule scoase din uz. Este cel mai mare din România, spune Ina Medrea, director comercial.
Tocătorul de metale a costat 3,5 milioane de euro, la care s-au adăugat alte 2,5 milioane de euro investiţi pentru instalaţiile de reciclare a deşeurilor electrice, electronice şI cabluri.
- Compania dvs este în primele 100 de companii din România, dar să ajungeţi aici au fost mulţi paşi de făcut și nopţi nedormite?
- Foarte multe nopţi nedormite, spune Mihai Sofian. Am început construcţii, investiţii, şi o mare, mare problemă a fost cu autorizaţiile. Ajunsesim la un moment dat să construim şi nu veneau autorizaţiile. A ieşit legea că dacă vei construi fără autorizaţie, e treabă penală. Şi când a ieşit asta cu e treabă penală, am oprit totul, nu mai dormeam noaptea: aoleu, ne leagă pe toţi.
- Imaginea voastră şi numele au crescut foarte mult în perioada 2008 - 2010, perioada în care a fost cel mai mare efect al programului Rabla. Românii erau interesaţi să vină să îşi dea maşina veche, să ia voucherul şi să înnoiască parcul auto. Ce a însemnat în cifre acest lucru pentru voi, care a fost cel mai bun an din programul Rabla pentru voi?
- La începuturile programului Rabla, îmi amintesc că 2008 a fost cel mai bun an, din punct de vedere al vechiculelor colectate. Am colectat noi, Remat Holding, peste 20 de mii de unităţi. Veneau de seara, se asezau la cozi. Erau cozi de 3-4 km, dormeau în maşini, aşteptau să ajungă la rând, plângeau când renunţau la maşina veche, povestește Ina Medrea, director comercial.
Programul Rabla a fost şi cel care a reuşit să treacă reciclatorul cu bine peste perioada crizei.
- Chiar dacă este criză, pentru noi, fruntaşii din România, nu va fi criză. Firma noastră nu are cum să moară şi nu va muri, este convingerea lui Mihai Sofian.
- Au fost momente mai grele, nu pot să zic: criza nu ne-a afectat și pe noi. Chiar la deșeuri de metale neferoase, toate metalele sunt cotate la bursa de la londra. Bursele au scăzut în 2009 drastic. La cupru, de exemplu, de la o cotație de 9 mii de dolari a ajuns la 3.200, deci o scădere masivă, spune Gabriela Panaite, director comercial.
- În perioada de criză se vede că am fost în criză, dar tot suntem pe plus, precizează Mihai Sofian.
Iar plusul a venit şi în urma investiţiilor, în noi spaţii, dar şi noi nişe de dezvoltare.
- Astăzi putem anunţa oficial că am pornit investiţia la Remat Bucureşti Sud. O investiţie la hala veche de neferoase în valoare de 2 milioane de euro, spune Mihai Sofian.
Au urmat apoi şi alte investiţii. 10 miliane de euro la Ploieşti, din care jumătate fonduri europene.
- Durerea cea mai mare, când a venit primul control: A zis că nu am făcut investiţia. Cum să nu fac investiţia? Bani europeni. Investiţia de aici era. Toată construcția. Îi invitasem până şi la deschidere, povestește Mihai Sofian.
- Şi ANAF-ul a zis că nu aţi făcut investiţia?
- Da.
- Nu au venit să vadă?
- Au venit după vreo opt luni de zile.
- Remat Holding s-a adaptat şi a investit în instalaţii de reciclare carton şi mase plastice toate tipurile. Producem peste 500 de tone de plastic lunar, adaugă Ina Medrea, director comercial.
- Avem munţi de peturi. Toţi aceşti munţi se reciclează, arată Florian Dinu, şef al punctului de lucru din Prahova.
- Ce faceţi cu ei mai departe?
- Se sortează pe culori şi apoi se trimit spre fabricile de măcinat. După ce se transformă în granule, se trimit către alte societăţi, care fac alte obiecte, de la jucării la scule, componente din industria auto.
- Cauciucurile se reciclează. Se scoate partea de fier, partea de textil şi se obţine o granulă de cauciuc care apoi este folosită în parcurile de copii unde o puteţi vedea sub formă de pavele, explică Ina Medrea, director comercial. Suntem cel mai mare producător al acestei granule din România şi chiar în Bucureşti tot ce puteţi vedea în parcuri sau în sălile de sport este obţinut din granulă produsă de noi din cauciucurile scoase de pe rable, explică Ina Medrea.
- Reciclaţi carton, hârtie. Ce se întâmplă cu acestea după ce ajung la dvs?
- Toate trebuiesc foarte bine sortate, se face manual sau pe linia de sortare, în funcţie de cât de complexă este procedura. Se transformă apoi în baloţi pentru a reduce volumul de transport, să nu transportăm aer. După aceea se duc la fabricile de făcut carton sau hârtie igienică, în România avem fabrici. Unde avem preţul mai bun, acolo livrăm. O mare parte din carton se duce la export. Un consumator destul de mare este Turcia, spune Florian Dinu, şef al punctului de lucru din Prahova.
În cifre, activitatea companiei este una spectaculoasă. Sunt 5.000 de rable care ajung aici în fiecare an pentru a fi dezmembrate. Sunt prelucrate 300 de mii de tone de materiale feroase şi alte 20 de mii de tone de neferoase.
- Acum 13 ani vedeam ca prin ceaţă, nu aveam marfă suficientă, dar staţi liniştit, avem marfă acum să ne punem şi în cap. Containerele aşteaptă la încărcat. Totul este sub control. Agenţii sunt pe teren. Se cumpără, se vinde, spune Gabriela Panaite.
- În ceea ce priveşte achiziţiile de neferoase, din harta asta mare, 75% este bătută, mai avem 25. Pentru astăzi avem deja 30 de tone luate până la ora 5. Totul este sub control, spune Matei Postelnicu, agent comercial de neferoase.
- La fier situatia este foarte bună, totul merge bine. Avem vagoane la încărcat, se încarcă masiv în toate depozitele. Documentele sunt la zi. Două vapoare în Marea Neagră, deja în drum spre Turcia. Două sunt gata de încărcat, explică Roxana Petrescu, director de exporturi.
- Noi nu lucrăm cu stocuri niciodată pentru metale, pentru că sunt valoaroase. Vindem și cumpărăm, atât timp cât se obține un profit suntem mulțumiți, spune Gabriela Panaite, director comercial.
- Ceea ce reuşiţi să reciclaţi unde vindeţi ?
- În toată lumea. Nu este o ţară în Europa cu care să nu fi lucrat, spune Mihai Sofian.
- Totul pleacă la export?
- Cam 80% pleacă la export.
- Şi doar 20% în România?
- Da. Lucrăm cu China mult, cu India...
- Turcia este cel mai mare cumpărător de fier vechi din România, spune Ina Medrea, director comercial.
- Cine și ce caută de la noi, din România?
- De la noi se caută doar aluminiul pentru că sunt fabrici, știm bine de cea de la Slatina care produce aluminiu, și mai sunt topitorii care produc lingouri, dar pentru cupru nu există o fabrică în România care să proceseze în momentul de față, arată Gabriela Panaite.
- În România mai este o problemă. Sunt foarte multe societăţi în insolvenţă. Riscul de a lucra cu o societate în insolvenţă este foarte mare. Insolvenţa este periculoasă. punctează Mihai Sofian.
- Această instalaţie a fost proiectată pentru deşeuri electrice şi electronice. Este una dintre cele mai mari instalaţii din Europa de Est, ne arată antreprenorul.
- Aici este un sac de cupru?
- Avem produs finit și categorie, mai mult decât bun.
- Cât înseamnă profit dintr-un sac de cupru?
- Acest sac, cu acest sac, 100 de mii de euro. Asta înseamnă acest sac, cu acest sac, cu acest sac...multe sute de mii de euro.
- Unde sunteţi voi în piaţa în momentul ăsta?
- Suntem cei mai mari colectori şi reciclatori din România, spune Ina Medrea.
- Aţi lucrat cu statul? Lucraţi cu statul?
- Nu am lucrat cu statul. Dacă iau de la o fabrică de stat o tonă sau două, asta nu înseamnă că lucrez cu statul. Nu am afaceri cu statul, spune Mihai Sofian.
- V-aţi afiliat vreodată politic sau v-aţi asociat vreodată politic, mai ales pe parcursul de antreprenor?
- Nu am fost niciodată. Este o companie care în fiecare an a făcut profit net, şi-a plătit mereu datoriile la stat, nu am fost niciodată datori la stat, subliniază antreprenoruyl Mihai Sofian.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
