ROMÂNIA FURATĂ | Jaful de un miliard de euro. Salariu de jurist part-time: 400 euro pe zi

Data actualizării: Data publicării:
bani - getty

România a cheltuit fără folos 3 miliarde și jumătate de euro, bani nerambursabili de la Uniunea Europeană, primiți pentru crearea unei piețe de muncă moderne și bine calificate. O treime din această sumă a ajuns în conturile unor politicieni și ale prietenilor acestora. Sute de mii de euro au încasat managerii și trainerii, deşi proiectele lor au avut rezultate slabe. Șefii Comisiei Europene au realizat că Guvernul României acoperă fraude uriaşe, motiv pentru care au refuzat, în două rânduri, să mai ramburseze facturi de jumătate de miliard de euro. Rezultatul: o gaură imensă bugetul României, care va fi acoperită de contribuabili. Urmăriți un reportaj "România furată".

El a început să tragă de mine, să mă împingă, în faţa poliţiştilor, în faţa a două echipaje de jandarmi, au cerut ajutoare. Julită, plină de sânge. (...) La toată scena a asistat poliţia (...), jandarmerie... S-au uitat. Nimeni nu a putut să facă nimic, pentru că au spus că nu au dreptul să intre în curte şi să se bage-n familie,povestește Maria, o victimă a violenţei domestice.

„Umilinţile şi bătăile au început după primul an de căsnicie. Dar, fiind la ţară, începând o casă, copil, mai soacră-mea „Lasă, maică, că şi pe mine mă bătea tac-tu"... El era genul de bărbat care seara venea, se îmbăta, dărâma casa, făcea urât; a doua zi, mă pupa, îmi spunea iartă-mă că am greşit, venea cu flori. Trecea de la o extremă la alta,” adaugă Maria.

„Aceste tratamente.... Mi-e şi ruşine s-o spun... 12 ani,” mai spune Maria.

Să-i spunem Maria. Locuieşte lângă Bucureşti şi este victimă a violenței domestice. Soțul ei a început s-o bată la puțină vreme după ce s-au căsătorit. În ultimii ani, a ajuns de mai multe ori la medic şi a încercat să-și găsească apărarea la autoritățile statului.

Deci: trei plângeri la Poliţie, în decurs de patru luni. Întocmite dosare, fără niciun rezultat în favoarea mea. (...) Plângerile au fost soluţionate în favoarea lui, pe temeiul că nu există probe,” spune Maria.

Nici hârtiile de la medic, care atestau că a fost bătută, nu au valorat nimic în faţa procurorilor.

Eu m-am dus la IML, mi-am scos certificat medico-legal. Eram bătută, fără păr în cap. Poliţia a ajuns la concluzia, împreună cu judecătoria şi organele adecvate, că eu am fost umflată la măsea şi că nu m-a bătut nimeni,” spune Maria.

Nepăsarea autorităților a făcut-o pe Maria să se resemneze.

Maria: „Am zis: Dacă nici poliţia nu face nimic... (...) Mai mult de-atât n-am ce să fac. Să-mi permit un avocat nu pot... Începusem să trăiesc aşa, să concep faptul ăla să fiu bătută, umilită, jignită, ca pe ceva normal.”

După 12 ani de calvar, Maria a ajuns la o fundaţie care începuse un proiect de ajutorare a victimelor violenței domestice.

Maria: „Mi-a întocmit întâmpinarea de divorţ, absolut tot ce a fost necesar, actele. Şi am câştigat. Prima dată am câştigat un ordin de protecţie. Când am simţit că am câştigat, vă daţi seama că eram în culmea fericirii. Nu a mai avut voie să se apropie de mine la 100 de metri, absolut niciun contact telefonic.”

După ajutorul juridic, a urmat consilierea psihologică. Maria a câștigat procesul de divorț și custodia copilului. Tot cu ajutorul fundaţiei, a învățat meseria de patiser și și-a găsit un loc de muncă în București. A început o viață nouă. Proiectul Centrului Estuar a demarat în aprilie 2014, în Bucureşti, Cluj şi Giurgiu. În doi ani au fost consiliate peste 600 de femei victime ale violenţei domestice şi peste 200 de persoane cu dizabilităţi. Maria vine acum voluntar la centru, ca să le vorbească celorlalte femei bătute de soţi despre experiența sa.

Banii pentru consilierea psihologică şi juridică a Mariei au fost plătiţi din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. POSDRU a fost un program european desfăşurat în perioada 2007 - 20013 care trebuia, printre altele, să asigure accesul grupurilor vulnerabile la servicii pe care statul nu le oferă.

Ximena Simion, asistent social Centrul Estuar: „Toate serviciile au fost gratuite. Persoanele au fost incluse într-un program continuu de consiliere.”

Prin POSDRU, Uniunea Europeană a pus la dispoziția României 3 miliarde și jumătate de euro pentru programe generice de dezvoltare a capitalului uman.

Erau vizate 1.650.000 de persoane din comunitățile defavorizate. Oamenii trebuiau să învețe o nouă meserie, căutată pe piața muncii, sau să fie ajutate să-și deschidă o mică afacere.

Din cele 3 miliarde și jumătate de euro, statul român a finanțat proiectele unor organizații guvernamentale, a unor firme private sau chiar a unor instituții de stat. Pentru aceasta, guvernul a creat Autoritatea de Management a POSDRU, unde doritorii au aplicat cu proiecte. O comisie a POSDRU decidea finanțarea celor mai bune proiecte, cu sume cuprinse între 1 și 5 milioane de euro.

Un proiect considerat de succes îl reprezintă bistroul unor femei de 50 de ani, deschis la parterul unei clădiri de birouri din București. Patru șomere de lungă durată au fost ajutate de către Blocul Național Sindical să-și deschidă o mică afacere.

Gilda Dumitrescu, proprietarul cantinei: „Mâncare cu specific românesc. În general, ciorbe, supe... Astăzi avem un escalop de porc, avem grătare, ficăței, ardei copt cu sos de roșii.”

Cele patru femei au deschis afacerea în vara anului 2010. BNS le-a calificat în noua meserie și apoi le-a ajutat și cu bani, 15.000 de euro, pentru dotarea cantinei.

Gilda Dumitrescu, proprietarul cantinei: „Ne-au luat utilajele, ne-au fost plătite salariile un timp, până am reușit să ne punem pe picioare, iar acum suntem pe picioarele noastre.”

Finanțarea a fost doar pentru primii trei ani. Din 2013, firma a fost predată Gildei Dumitrescu. Femeile sunt pe picioarele lor, cu propria afacere, din care câștigă bine.

Gilda Dumitrescu, proprietarul cantinei: „E o afacere care merge. (...) Ne străduim să facem un lucru așa cum trebuie. Salariile sunt de bun simț, zic eu, ținând cont că fetele beneficiează și de masă, și de transport din partea mea și de un salariu în jur de 2.000 de lei.”

În sectorul 3, tot cu bani europeni, un tânăr a deschis o spălătorie unde angajează persoane defavorizate.

Cristi Felehert, patronul unei spălătorii auto: „În jur de 150.000 de euro, nerambursabili. (...) O parte au fost utilaje, tot ce ne trebuie, renovare, publicitate a intrat, dotări gen calculatoare, imprimante, amenajarea spaţiului pentru clienţi.”

Investiţia din fonduri europene funcționează și după întreruperea finanțării, iar acum aduce taxe la bugetul de stat.

Reporter: „Cam cât plătiţi acum lunar taxe şi impozite la stat?”

Cristi Felehert: „În jur de 7.000 de lei.”

Mihai este unul dintre angajatii spalatoriei. După experienţele neplăcute avute la alte spălătorii, la cea finanţată din fonduri UE îi merge cel mai bine. E bucuros că are contract şi siguranţa locului de muncă.

Mihai Biliboc, angajat la spălătorie: „Nu te întârzie cu banii. Asta e cel mai important. Chiar dacă nu e de treaba, salariul merge, nu ni se taie nimic.”

Un loc de muncă nou creat = 63.000 de euro

Proiectele bune sunt excepția și nu regula în POSDRU.

Corina Creţu, comisar european Politică Regională: „Eu am aceste date în mod clar. Aproape 55.000 de locuri de muncă create prin fondurile structurale.”

Dacă împărțim suma alocată pentru POSDRU la numărul total de locuri de muncă noi rezultă că pentru fiecare loc de munca nou s-au cheltuit 63.000 de euro.

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene: „Dezastru. Nu a fost gândit în niciun fel.”

În fapt, POSDRU a fost o fabrică de produs diplome de calificare fără niciun impact real pe piața muncii.

Specialiştii spun că totul ar fi pornit de la modul greșit de concepere a ghidurile de aprobare a proiectelor. Criteriile de aprobare nu ar fi avut în vedere nevoile reale ale pieții muncii din România.

În foarte multe regiuni ale țării au fost calificaţi oameni în meserii pentru care nu exista cerere.

Valeriu Nicolae, fost secretar de stat la Ministerul Muncii: „E un exemplu cu o agenţie naţională, nu o să-i menţinez numele, care a raportat 125.000 de oameni din comunităţi dezavantajate treinăraţi, dintre care 28.000 erau bucătari. În întreg Bucureştiul sunt în total 2.000 de bucătari. Maximum, în cea mai bună zi, hai să zic că ai nevoie de vreo 50. Ai antrenat peste 28.000...”

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene: „Nu s-a mai uitat nimeni să vadă cât de multe proiecte se bat cap în cap. Pentru că evaluatorul nu a primit un fel de listă, domle, dă 3 proiecte de bucătari și oprește-te. Nu. El a zis - E bun proiectul în sine? Păi, nu contează că fac și alții bucătari. Din nou, s-a creat o piață artificială de proiecte. Asta a fost problema.”

Managerii din proiecte au făcut averi de invidiat

Cristian Ghinea a condus Ministerul Fondurilor Europene. El spune că, din proiectele sortite eşecului, au avut de câștigat doar managerii și trainerii din proiect. Concurenţa între proiectele fără fundamentare ajunsese atât de mare că, pentru a-şi atinge numarul de oameni pe care trebuia să îi aibă în proiect, managerii dădeau bani cursanţilor pentru a veni la cursuri.

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene: „De asta am ajuns să aibă un oraș mic 300 de coafeze. De ce? Pentru ca cineva să-și ia banii de a pregăti coafeze. E nevoie de coafeze? Nu știa nimeni, dar s-au făcut coafeze. Și sunt foarte multe de genul ăsta. De asta am ajuns la proiecte care nu fac nimic decât să arate că sunt unii care au semnat că sunt pregătiți. Ăla este singurul impact real al acestor proiecte.”

Participarea la cursuri POSDRU devenise o meserie bănoasă. Cursanţii mergeau concomitent pe la mai multe sesiuni de pregătire ca să încaseze subvențiile. Primeau între 1.000 și 1.500 de lei.

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene: „Nu e niciun fel de evidență electronică a proiectelor.”

Reporter: „Deși, înscrierea se făcea cu CNP.”

Cristian Ghinea: „Da, exact, dar CNP-urile alea nu le verifica nimeni.”

Au fost cursanți care încasau chiar și 1.000 de euro lună.

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene:Da. Este același sistem. Și n-ai cum să-i prinzi decât la audit, dacă au nenorocul să intre pe niște eșantioane. Așa a fost făcut sistemul.”

Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene: „Am avut cursanți care au trecut prin zece cursuri de formare.”

Valeriu Nicolae, fost secretar la Ministerul Muncii, consideră că POSDRU a fost gândit de guvernanți ca un business, nu ca un proiect social, în care principalul beneficiar să fie cetățeanul.

Valeriu Nicolae, fost secretar de stat la Ministerul Muncii: „Am creat o industrie de consultanţi, de scriitori de hârtii şi de producători de traininguri.”

Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene:O altă cauză a eșecului POSDRU a fost slaba pregătire a trainerilor. Multi absolvenți cu diplomă nu reuşeau să treacă de testele pietei libere. Am văzut niște oameni care au făcut cursuri de măcelărie, de exemplu, și care nu sunt în stare să tranșeze un animal. Sau mecanici care la cursuri învățau cum arată o piuliță și că cheia de 13 nu se potrivește pe șurubul de 10. Adică la nivelul ăsta au fost foarte multe cursuri.”

Au fost proiecte pentru meserii exotice.

Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene: „Cum adică să califici femei rrome în scafandri, în Alba Iulia. Dacă era în Constanța, mai înțelegeam. Dacă era în Tulcea, înțelegeam. Dar ce să caute în Alba Iulia că ăia n-ai nici baltă ca lumea.”

Fostul secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene, Ciprian Necula susține că multe proiecte au primit finanțare doar pentru a raporta un grad mare de absorbție a fondurilor europene.

Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene: „Dă-i cu absorbția. Nu contează ce faci. Dă-i să avem absorbție, dă-i să cheltuim bani. Cam ăsta a fost ritmul. Și nu impus de funcționarii din minister, ci de politicienii care au condus ministerul respectiv. Asta contează cel mai mult în spațiu public. Am ajuns la o obsesie. Absorbția, unde e absorbția.”

Tot de dragul absorbției, oficialii au aprobat la plată foarte multe cheltuieli care n-au avut nicio legătură concretă cu proiectului.

Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene: „Am cheltuit enorm pe ceea ce se cheamă organizare de conferințe, masă, suc și pe discuții sterile și inutile.”

Valeriu Nicolae, fost secretar de stat la Ministerul Muncii: „Aveai o cercetare și plătiserăm canapele, canapele care costau 2.000 de euro. Plătisem aer condiționat care costa (...) de cinci ori mai mult decât costa pe piață aerul condiționat. Făcut aceleași studii. Făcute o dată, de două ori, de trei ori și plătite la fel. Hărți de nu știu de care. Plătite la fel, o dată, de două ori. Aceleași lucruri.”

În timp ce proiectele POSDRU mergeau prost, managerii câștigau bine. Unii dintre şefii de proiecte erau cunoscuți la Ministerului Fondurilor Europene pentru că manageriau mai multe programe concomitent. Ajungeau să câştige între 15.000 și 18.000 de euro. Pentru astfel de oameni, ziua nu avea 24 de ore.

Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene: „Au fost oameni care aveau cumul de funcții în diverse proiete și ajungeau să lucreze și 40 de ore pe zi.”

Teoretic, astfel de salarii nu aveau cum să fie aprobate la decontare de către autoritati decât dacă aveai relații în cadrul instituției sau sprijin politic în guvernul respectiv.

Reporter: „Printre cei care erau manageri pe 18.000 de euro pe lună, există politicieni, rude ale acestora?”

Valeriu Nicolae: „Știu un singur caz de manager care era foarte aproape de un politician. (...) Ăla că l-am vazut foarte aproape de politicianul în cauză. Am văzut salariu de jurist, care avea 400 de euro pe zi. Era angajat part-time, pe o perioadă de doi ani. Nu ştiu ce naiba făcea juristul ăla pentru o perioadă de doi ani, că tu ai avut nevoie de el maxim două săptămâni.”

Fostul ministru al fondurilor europene, Cristian Ghinea, are cunoștință de un caz flagrant.

Reporter: „Cam câte salarii au cumulat anumite persoane?”

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene: „Eu știu un caz cu 7 salarii.”

Reporter: „Concomitent?”

Ghinea: „Da.”

Reporter: „Cum te împarți tu ca om să muncești în șapte locuri deodată?”

Ghinea: „Da' ce, se muncea ceva? Se făceau niște hârtii.”

În timp ce organizații cu experiență mare în managerierea proiectelor de amploare au făcut față cu mare greutate unui singur proiect POSDRU, alte ONG-uri mici au implementat zeci de proiecte şi au rulat zeci de milioane de euro.

Sorin Cace este directorul Asociației Catalactica şi cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Susţine că în 7 ani a derulat 25 de proiecte POSDRU, în care a rulat peste 40 de milioane de euro. În câteva dintre acestea, a lucrat și soția sa, Corina Cace, profesor universitar la ASE. În doar 7 ani, averea soților Cace a cunoscut o creștere considerabilă.

Înaintea de demararea proiectelor POSDRU, soții Cace au menționat în declarațiile lor de avere două terenuri, două locuințe, o vilă în Voluntari și un apartament în Sectorul 2, 3 mașini modeste - două Forduri și o Dacia din 1993, un credit de 15.839 de euro la BCR și un credit ipotecar la Raiffeisen bank de 171.976 euro. Din salarii, PFA și drepturi de autor, soții Cace câștigau 33.079 euro pe an, adică 2.756 de euro lunar.

După încheierea proiectelor POSDRU, în doar 7 ani, averea soților Cace s-a mărit cu 8 terenuri, 3 locuințe cumpărate toate cash în 2013 - o casă în Buzău, un apartament în Olt și un apartament în Brașov, 3 mașini noi - un BMW, un Ford Focus și un Ford Fiesta. Soții Cace au achitat creditul de 15.839 de euro și încă 75.000 de euro la creditul ipotecar. În total, aproape 91.000 cash au fost plătite pentru credite.

Reporter: „Dacă ne uităm pe o declarație de avere din 2015, se vede că după demararea proiectelor POSDRU, ați cumpărat vreo 8 terenuri, două case, două apartamente, 3 mașini, plus un credit ipotecar la care ați achitat aproape 100.000 de euro la el. Mare parte din sursa de bani a provenit din fonduri POSDRU?”

Sorin Cace, președintele Asociației Caralactica: „Păi, e trecut în declarație. Nu cred, nu cred. Era foarte mult la PFA și aici aveam activități de consultanță care nu aveau legătură cu POSDRU. Dar, dacă vedeți salariile de bază, cred că salariile de bază reprezintă cam 50% - 60% din suma totală a veniturilor.”

Tot din declarațiile de avere rezultă că în perioada desfășurării proiectelor POSDRU veniturile conexe salariului de la stat ale soților Cace erau considerabile. În 2010, de exemplu, Sorin Cace a încasat pe PFA și convenții civile 116.000 de euro, adică 9.676 de euro lunar. Soția sa menționează venituri nete pe PFA și convenții civile aferente anului 2010 de 42.044 euro, adică 3.503 euro lunar. După terminarea proiectelor POSDRU, venitul lui Sorin Cace pe PFA si convenții civile a fost de doar 2.000 de lei, de 244 de ori mai mic, iar al soției, de doar 1.000 de lei.

În 2013, asociația soților Cace ajunsese la un nivel în care câștiga zeci de proiecte la o singură strigare.

Sorin Cace, președintele Asociației Caralactica: „Noi am scris în 2013 64 de proiecte. Din 64 de proiecte, au fost aprobate 32, deci rata de succes de 50%. Am renunțat la multe dintre ele. Din 32 de posibile contracte de finanțare, am semnat doar 12 plus 4, deci în total 16, la jumătate.”

Majoritatea proiectelor implementate de Asociația Catalactica au fost în Teleorman. Banii rulați de Sorin Cace au transformat asociația sa în unul dintre cei mai mari contributori la bugetul județului. La un moment dat, Cace plătea cu asociația sa non-profit mai mulți bani la buget decât sute de firme din județ.

Sorin Cace, președintele Asociației Caralactica: „Pentru Catalactica Teleorman, la un moment dat, plăteam contribuții și impozite un milion cinci sute de lei. Un milion cinci sute de lei noi. Eram al treilea contributor la bugetul județului Teleorman.”

Multe din proiectele sale au fost în parteneriat cu consiliul Județean Teleorman, Prefectura Teleorman și Direcția de Asistență Socială din Teleorman, instituții controlate de membri PSD.,

Sorin Cace, președintele Asociației Caralactica: „Am ajuns la Prefectură, am discutat cu prefectul, cu subprefectul, la directorul general din Consiliul Județean. Am avut proiecte în parteneriat cu Prefectura Teleorman și cu Consiliul Județean, și cu Direcția de Asistență Socială din Teleorman.”

Reporter: „Instituții controlate de PSD.”

Sorin Cace: „Păi, PSD-ul controlează zona respectivă din '90 încoace.”

Dumitru Costin conduce Blocul Naţional Sindical, organizaţie care a câștigat 12 proiecte europene, în valoare totală de 60 de milioane de euro. În doar 7 ani, sindicalistul a încasat pentru activitatea în proiecte peste 220.000 de euro.

Dumitru Costin, președintele BNS: „Am făcut management de proiect, undeva la aproape 2.000 de euro pe lună, în condițiile în care, management de proiect alții făceau în România pe același program, la aceeași dimensiune de buget de proiect, la aceleași răspunderi, făceau pe 10.000 de euro.”

Reporter: „M-am uitat în declarația dumneavoastră de avere și în 7 ani, 2009-2015, ați încasat 220.000 de euro din POSDRU.”

Dumitru Costin: „Împărțiți, vă rog frumos, la anii pe care i-ați spus, împărțiți, faceți aritmetică, împărțiți-i la tot acest interval de ani, împărțiți-i la numărul de luni și o să vedeți ce venit lunar era. Și vă rog frumos, de asemenea, să...”

Reporter: „Am calculat și asta, și în 2011 ați fost manager într-un proiect, plus responsabil monitorizare în alt proiect și ați încasat aproape 50.000 de euro, adică 4.119 euro pe lună.”

Dumitru Costin: „Da. Iar pentru asta am muncit de dimineață până seara.”

În perioada în care era manager într-un proiect POSDRU și monitor în alt proiect european, liderul sindical era totodată președinte al BNS, președintele Asociației de Fotbal Amator și NonAmator și membru în comitetul executiv la Federației Române de Fotbal. Dumitru Costin a fost remunerat pentru toate aceste funcții.

Dumitru Costin, președintele BNS: „(...) De regulă, zona executivă își face treaba. Funcția de președinte este o funcție preponderent de reprezentare, așa că nu aveam niciun fel de problemă în actul de reprezentare. Ședințele de comitet executiv erau cel mult una pe lună, dacă nu se întâmpla una la două sau trei luni luni, și era o reuniune de câteva ore.”

POSDRU a ademenit mulți funcționari publici să primească bani pentru aprobarea de proiecte. Însuși președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Silviu Bian, a fost prins în flagrant de procurorii DNA în timp ce primea mită.

Livia Săplăcan, purtător de cuvânt al DNA: „Silviu Bian a încasat 82.000 de lei într-o pungă, de la șeful Centrului de formare profesională Râșnov, trimis și acesta în judecată, în același dosar. Banii erau într-o pungă, care a fost depozitată pe bancheta din spate a autoturismului care aparținea lui Bian Silviu.”

Silviu Bian, președinte al ANOFM, a fost condamnat definitiv la 6 ani de închisoare, pentru luare de mită în formă continuată. Președintele Agenției Județene Cluj pentru Ocuparea Forței de Muncă, Don Daniel, a fost acuzat de procurorii DNA pe 14 noiembrie 2015 de luare de mită în formă continuată și fals în declarații în formă continuată. E bănuit de procurori că cerea bani angajaților săi care lucrau în proiecte POSDRU.

Livia Săplăcan, purtător de cuvânt al DNA: „Banii erau colectați prin intermediul șoferului său. Începând din anul 2012, și șoferul acestuia a fost numit ca expert în cadrul unuia dintre proiecte. Funcția lui principală era de a colecta banii de la angajații care erau nevoiți să cotizeze, pentru a fi păstrați în aceste proiecte.”

După toate neregulile financiare grave înregistrate în cadrul proiectelor POSDRU, Comisia Delegației Europene a decis la 1 martie 2012 întreruperea rambursărilor către statul român. Deși era obligat prin contracte să continue decontările către ong-uri, statul român nu a mai făcut nicio plată timp de șapte luni.

3,5 miliarde de euro, cheltuite fără rost

Comisia Europeană a pus la dispoziția statului aproape 3,5 miliarde de euro. Guvernul a înființat AM POSDRU, care a încheiat contracte cu implementatorii de proiecte. După semnarea contractelor, AM POSDRU a virat în contul beneficiarilor initila 30%, apoi 10%. Pe măsură ce făcea cheltuieli din avans, trimitea facturile la AM POSDRU care le verifica și apoi i le deconta, cu bani de la bufgetul de stat. Facturile erau trimise la Comisia Europeană pentru decontare. Comisia Europeană verifica aleatoriu o parte din facturi, apoi se făcea plata. La începutul anului 2012, Comisia a suspectat de fraudă mai multe facturi și nu a mai rambursat României banii pe ele, lucru care a creat o gaură în bugetul de stat.

Principala cauză pentru care Comisia Europeană a oprit rambursările a reprezentat-o remunerațiile celor care lucrau 40 de ore pe zi.

Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene: „Greșeala nu e a ăluia care a cerut salariu de 15.000 de euro, ci a celui care a aprobat asta. (...) Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Muncii, OIR-urile, vorbim de autoritățile centrale ale statului român.”

Stoparea plăților de către Comisia Europeană în 2012 a durat 7 luni. Deși statul român era obligat prin contract să deconteze implementatorilor facturile în maxim 45 de zile, organizațiile nu au mai primit niciun ban, lucru care pe foarte multe ong-uri serioase le-a băgat în faliment.

Oana Preda, Coaliția ONG pentru fonduri structurale: „Au existat întârzieri extrem de mari la efectuarea plăților de la statul român către organizațiile care făceau proiecte. Multe organizații au intrat în blocaj, pentru că nu au avut să pună de la ele atât de mulți bani cât să ducă proiectul la final.

Adică, după ce că puneai de la tine bani ca să acoperi cheltuielile pe care trebuia să le faci, îi și primeai cu o îngrozitoare întârziere. Când spun îngrozitoare întâziere, nu mă refer la două săptămâni, ci mă refer chiar și la un an și jumătate.”

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene: „Se crea o criză de cash-flow, pentru că tu plătiseși deja pe beneficiar, nu mai luai banii de la Bruxelles, deci aveai o gaură, pe care o puteai rezolva abia în bugetul de anul viitor. Și atunci aveai o problemă de cash-flow și această problemă se transfera pe implementator.”

Oana Preda, Coaliția ONG pentru fonduri structurale: „Se ridica foarte mult din umeri. Da, înțelegem, dar nu sunt fonduri la bugetul de stat ca să acopere situația asta de blocaj, că sunt bani blocați la beneficiari, în fine, veneau cu tot felul de proteste, de pretexte. N-am zis din greșeală proteste, pentru că la un moment dat, când situația a devenit foarte, foarte gravă, am ajuns inclusiv să protestăm. Cred că am organizat două proteste mai mari în perioada aia.”

Nu doar ca nu au primit banii de la stat la timp, dar organizaţiile guvernamentale au mai fost şi penalizate de fisc pentru că nu pentru că nu şi-ar fi plătit taxele și impozite pentru banii pe care statul nu-i achitase respectivelor ONG-uri.

Valeriu Nicolae, fost secretar de stat la Ministerul Muncii: „Sistemul e foarte bine pus la punct. Ce făceau? Tu ai ONG-uri care sunt afiliate unei agenţii naţionale, ONG-uri care sunt legături foarte puternice cu partidele. ONG-ul ăla dădea un prejudiciu. Ziceau că o să facă traininguri de aşa şi bineînţeles că nu făceau. Venea Curtea de Conturi, verifica, vedea că banii ăia au fost cheltuiţi aiurea. Zicea că ai o problemă aici, trebuie returnaţi banii. Oamenii aşteptau până se prescriau termenele. Şi în felul ăsta banii ăia erau plătiţi. Practic, statul român plăteau înapoi banii europeni, pe care îi furaseră unii sau alţii. Eu ştiu cazul unei agenţii guvernamentale care a făcut asta cu peste 8,4 milioane din 25. Deci, ăştia sunt identificaţi ca fiind furaţi. Deci, nu sunt presupuşi a fi furaţi.”

După multe luni de negocieri între statul român și Comisia Europeană, rambursările au fost reluate pe 2 septembrie 2012. Într-un răspuns trimis în exclusivitate postului de televiziune Digi24, Comisia Europeană declară că a sancționat statul român cu jumătate de miliard de euro, sancțiune pe care guvernul României a acceptat-o.

Comisia Europeană ne-a alocat inițial aproape 3.5 miliarde de euro. În 2012, au europenii au dezangajat 276 de milioane de euro. România mai avea de primit primit puțin peste 3.2 miliarde. Din ei, Comisia Europeană ne-a rambursat doar 2.4 miliarde. Asta înseamnă că România a ratat accesarea gratuită a aproape 1,2 miliarde de euro. Din acestia, 276 de milioane de euro au fost dezangajate, iar restul de aproape 853 de milioane de euro au fost acoperiţi ca gaură de la bugetul de stat.

Într-un răspuns trimis în exclusivitate Digi24, conducerea Comisiei Europene consideră că statul român este principalul vinovat de situația creată.

Comisia Europeană spune că Guvernul e vinovat.

„Conform legislației europene, elementele ce țin de gestionarea și controlul Programelor operaționale sunt în responsabilitatea statelor membre. Mai precis, în acest caz, statul român are datoria să prevină, detecteze, să corecteze neregularitățile identificate și să recupereze sumele plătite în mod necorespunzător în cadrul programelor pe care le gestionează". Sursa - Comisia Europeană

Teoretic, POSDRU trebuia să se încheie în 2013. Din cauza, amânărilor succesive cu rambursările și decontările, anul trecut încă mai existau proiecte POSDRU care nu erau închise. Din 2014, a fost lansat Programul Operațional Capital Uman - POCU, urmașul lui POSDRU, care va dura până în 2020.

În mai 2016, managerul noului proiect POCU era Vladimir Rovințescu. După doar o lună, ministrul Cristian Ghinea l-a demis.

Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene: „L-am lăsat pe domnul Rovințescu, deși știam că am un mandat scurt, l-am lăsat o lună de zile să văd ce poate. Și i-am spus concentreaza-te pe lansarea POCU. Este inacceptabil să fi trecut un an jumate și noi să nu avem niciun apel lansat. Este absolut inacceptabil. Și nu a vrut să facă asta. (...) Și după o lună de zile, i-am zis Vladimir du-te înapoi la Mediu de unde ai venit și am pus pe altcineva, care a desțelenit cât de cât acolo.”

După instalarea noului guvern PSD, Rovințescu a fost pus din nou șef la POCU, unde va manageria 4,3 miliarde de euro.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri