România furată. Cine are interesul să continue furturile din siturile arheologice
Furturile de aur din siturile arheologice sărăcesc patrimoniul național. În anii 2000, sute de kilograme de aur si argint au fost descoperite cu ajutorul detectoarelor de metale. Cele mai multe dintre bijuteriile și monedele dacice au fost vândute în străinătate, recuperarea acestora fiind extrem de dificilă. Potrivit specialiștilor, doar 1 la sută din bunurile furate din Munții Orăștiei au fost recuperate. Tot mai mulți români își procură detectoare de metale și scanează munții, în timp ce polițiștii confiscă sute de aparate neînregistrate. Care sunt soluțiile pentru a limita acest fenomen și cum poate fi oprită acestă "febră" a aurului, aflați din următorul episod marca România furată.
Ernest Târnoveanu, director Muzeu de istorie: Zona Sarmisegetuza a cunoscut cel puţin o dată o mare goană după aur, în jurul anilor 1800. Au plecat sate întregi, în frunte cu preoţi. Austriecii au adus armata ca să-i împrăştie pe ţărani. O mare descoperire în zonă a fost în anii 1540 când nişte ţărani au descoperit în zona de vărsare a Steiului în Mureş cel puţin 40.000 de monede de aur dar şi bijuterii şi alte obiecte. E una din cele mai mari comori, cele mai mari tezaure găsite în Europa. 40.000 de monede reprezintă câteva tone de aur.
Comorile descoperite în munţii Orăştiei au stat ascunse peste 2000 de ani.
Vladimir Brilinsky, administrator sitului arheologic de la Sarmisegetuza Regia: La câţiva metri de zona sacră se află această groapă în care au fost descoperite, în jurul anilor 2000, două brăţări de aur şi mai multe sute de monede de aur. Curios şi amuzant este că această groapă, sau acest depozit, a stat lângă o toaletă care a funcţionat aici timp de 20 de ani, iar în jurul ei nimeni nu s-a obosit să cerceteze.
Ernest Târnoveanu, director Muzeu de istorie: Ce a mai mare parte din obiectele care le-am recuperat datează din a doua jumătate a secolului I înainte de Hristos până la începutul secolului al II-lea după Hristos. În linii mari, spre sfârşitul domniei lui Burebista până la cucerirea romană şi înfrângerea lui Decebal. Valorea celor 11 brăţări dacice regale de aur recuperate depăşeşte 5,5 milioane de euro.
Vladimir Brilinsky: Aici avem o mini reconstituire a celebrei gropi din Muchea Căprăreţii în care a fost descoperite zece brăţări în aceeaşi groapă. O groapă de 90 centimetri adâncime, făcută după un anumit tipic, în niciun caz o îngropare rapidă, o îngropare disperată a cuiva care vrea să ascundă o comoară, ci mai degrabă o depunere ritualică aşa cum spun o parte dintre arheologi.
Augustin Lazăr, procurorul general al României: Aceste piese, aceste artefacte cu totul speciale, realizate de meşterii antici, ne arată spiritualitatea străbunilor noştri încrustată în aceste modele care sunt absolut superbe. S-a concluzionat că, într-adevăr, noi am avut o civilizaţie antică şi încă una foarte rafinată.
Ernest Târnoveanu, director Muzeu de istorie: Acestea sunt brăţările brute. Aurul este foarte moale şi el poate fi apoi ajustat în funcţie de un destinatar. Acesta a fost ajustat pentru nişte bărbaţi. Dar aceasta, brăţara numărul 11, ultima recuperată din Stale Unite, via Germania, a fost ajustată pentru un adolscent sau o femeie.
Vestea că în munţii Orăştiei s-au găsit cantităţi importante de aur a depăşit graniţele ţării.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Este cazul colegilor de la Hunedoara, legat de trei detectorişti veniţi din Cehia care, acum trei ani, s-au apucat să facă o serie întreagă de detecţii ilegale în cetăţile dacice din munţii Orăştiei. Din fericire, toată activitatea lor infracţională a fost probată, bunurile de patrimoniu s-au recuperat, şi acum cei trei îşi aşteaptă pedeapsa.
Febra aurului a atins toate categoriiile profesionale.
Vladimir Brilinsky, administrator sitului arheologic de la Sarmisegetuza Regia: Nu sunt neapărat nişte oameni răi, nu sunt nişte criminali, nişte mafioţi, nişte răufăcători. Căutătorii de aur sunt oameni cu patima îmbogăţirii rapide, îmbogăţirii peste noapte, care a funcţionat de 2000 de ani în aceste locuri. Se spune că un copil atuncea când după ce se naşte nu spune primul cuvânt mamă, spune koson.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Putem avea detectorişti din rândul funcţionarilor publici, al magistraţilor, al arhitecţilor, al jurnaliştilor. Practic, în momentul de faţă meseria de căutător de comori nu mai are o limită profesională, socială, de vârstă, de gen.
Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a coordonat mai multe dosare penale ale căutătorilor de comori.
Augustin Lazăr: Detectoriştii sunt oameni practici, mai întâi se documentează. La percheziţii am găsit manuale ale profesorilor universitari binecunoscuţi acasă la ei. Niciodată nu s-au dus la întâmplare. Apoi au folosit nişte echipamente foarte performante, care erau reglate pe metale preţioase, pentru a câştiga timp.
Tudor Ponoran a căutat comori până în urmă cu câţiva ani, când şi-a vândut detectorul de metale şi s-a apucat de politică.
Tudor Ponoran, consilier judeţean: Cea mai importantă descoperire a mea a fost, dealtfel şi singura de asemenea importanţă, a fost un complex de morminte dacice sau depuneri funerare dacice, vechi de 2200 de ani, undeva la vreo 10 kilometri de oraşul Zlatna, unde şi locuiesc. La aproximativ 50 de centimetri în pământ, depuse între nişte stânci şi trebuie să remarc faptul că s-au conservat extraordinar, pe un vârf de lance s-a păstrat chiar vopseaua din vremea respectivă.
Le-a donat muzeului din Alba Iulia şi arată că a renunţat la această pasiune deoarece responsabilitatea deţinerii unui detector de metale este mai mare decât responsabilitatea deţinerii unei arme.
Tudor Ponoran: Am învăţat, pentru că n-am ştiut acest lucru, în momentul descoperirii mele, faptul că se poate distruge şi se distruge de către detectorist contextul arheologic care înseamnă poate mai mult decât descoperirea în sine.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Fenomenul acesta al detectorismului îşi are izvorul într-un sentiment, dacă vreţi. Într-un virus care se numeşte Indiana Jones. Toţi detectoriştii, fie că vorbim de cei mai de jos, fie că vorbim de cei mai de sus, pornesc de la premisa că sunt nişte persoane speciale, că destinul le-a rezervat un viitor cu totul şi cu totul ieşit din comun, că lor le este hărăzit să dea lovitura să găsească marele tezaur, marile comori.
Vladimir Brilinsky: Zona Sarmisegetuzei este împânzită de gropi. Celebre sunt cele de pe Piciorul Muncelului, acolo unde fericiţii descoperitori unor brăţări de aur au scris pe un copac Evrika.
Bunurile de patrimoniu furate din siturile arheologice sunt impresionante - sute de kilograme de bijuterii din metale rare. Specialiştii spun că doar 1% din ele mai sunt recuperate.
Vânătoarea ilegală de comori a înflorit şi comerţul cu detectoare de metale.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Anul trecut, în primele nouă luni ale anului, fuseseră confiscate peste 200 de detectoare de metale la nivel naţional. De autorizat vă pot garanta că s-au autorizat mult mai multe. Avem judeţe în care s-a trecut deja de 300 sau 400 de detectoare de metale autorizate. Este mult.
Michelle Bressan, Asociaţia Pro Detecţie: Detectorul de metale este format dintr-o bobină și o unitate. De obicei, semnalele înalte reprezintă lucrurile "bune". Un semnal înalt poate fi argint, un semnal înalt poate fi o plăcuță de identificare din aluminiu, poate fi orice obiect modern.
Michelle Bressan reprezintă asociaţia Pro Detecţie, organizaţie specializată în recuperarea artefactelor militare: Acesta este un detector de metale din categoria VLF, Very Low Frecvency. Asta înseamnă că semnalele pot fi captate la o adâncime între 0 și 50 centimetri adâncime. Nu deranjează niciun fel de context arheologic istoric. Acestă normă este strict adâncimea hobby-ului. Există tot felul de alte aparate care presupun niște investiții de domeniul miilor sau poate zecilor de mii de euro, ceea ce oricum devine foarte restrictiv sau o chestie foarte nișată. Există geoscannere care pot detecta doar forme mari, adică nu vei putea detecta trei monede la un metru. Nu le vede, Dar, în schimb, acel tip de aparat îți va detecta un cufăr la 2 metri.
În Deva, grupări de interlopi angajează localnici pentru săpături ilegale în siturile arheologice. Le asigură echipamente, cazare şi masă pentru mai multe săptămâni. Căutătorii de comori scanează cu detectorul de metale în perimetrul cetăţilor dacice şi predau interlopilor bijuteriile şi monedele de aur găsite. Obiectele preţioase sunt scoase ilegal din ţară şi vândute la case de licitaţii sau ajung în colecţii particulare, de unde statul român încearcă să le recupereze.
Vladimir Brilinsky, administrator sitului arheologic de la Sarmisegetuza Regia: Cert este că au apărut până în 2013 foarte multe gropi, cu sutele, poate chiar cu miile, în toată zona cetăţilor dacice din munţii Orăştiei.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Din investigaţiile noastre, împreună cu experţii de la Muzeul Naţional de Istorie a României, am ajuns la nişte cifre absolut uluitoare. Respectiv în perioada febrei aurului despre care mă întrebaţi, se pare că din zona cetăţilor dacice din munţii Orăştiei au fost sustrase tezaure arheologice însumând peste 50 de kilograme în artefacte arheologice din aur, peste 250 de kilograme de artefacte arheologice din argint, iar bronz şi fier cred că suntem la ordinul a câteva zeci de tone.
Mai mulţi hoţi de aur dacic au fost prinşi de procurori, pe rolul instanţelor fiind mai multe procese penale. În decembrie 2016, patru căutători şi traficanţi de comori au fost condamnaţi definitiv şi au primit ani grei de închisoare. Cei patru, coordonaţi de liderul grupării, Darius Liviu Baci, un fost miner, au furat şi vândut ilegal pe piaţa neagră a antichităţilor mai multe tezaure arheologice, pierdute pentru Patrimoniul Cultural Naţional. Cel mai important, în valoare de 3.794.550 de euro, era alcătuit din 3600 monede Lysimach, adică 30 kilograme de aur. Doar 28 de monede au fost recuperate.
Un alt căutător de comori este Adrian Stoicoi, judecat după ce, în 2007, împreună cu doi complici, a descoperit şi furat cinci tezaure, cel mai important conţinând 1.200 de monede Koson din aur şi o pereche de brăţări spiralice din aur, fiecare având greutatea de până la 500 grame. Valoarea acestor piese a fost stabilită la 1,5 milioane de euro.
După descoperirea comorii, complicii lui Stoicoi au plecat la mare de unde i-au trimis o vedere cu mesajul „Din Mamaia, Lisymach îţi transmite spor la sapă şi lopată!”. Cartea poştală a fost găsită la percheziţiile făcute acasă la Stoicoi.
Alt traficant de comori dacice este Iulian Ceia, un fost poliţist, sportiv al clubului Dinamo. Ceia avea legaturi cu oameni politici şi colecţionari din Bucureşti, unde vindea tezaurele furate.
„La începtul lunii decembrie 2003, Ceia Iulian se afla în Bucureşti, având asupra sa o importantă cantitate de bunuri arheologice de patrimoniu (două brăţări spiralice din aur, cinci brăţări mai mici, din argint, inele, monede romane din argint, vase dacice ). Aceste piese transportate într-o geantă, estimată la 20 kg, au fost oferite spre vânzare, în prezenţa lui Dan Iosif, unor colecţionari din Bucureşti, la sume cuprinse între 120.000 - 800.000 dolari SUA” - rechizitoriu procurorori.
Potrivit procurorilor, Ceia se baza pe relaţia sa cu fostul consilier prezidenţial Dan Iosif şi a făcut demersuri la Ministerul Culturii şi Cultelor pentru a se încredinţa "protecţia" rezervaţiei arheologice din Munţii Orăştiei unei firme de pază pe care urma să o înfiinţeze. Traficantul viza astfel atingerea a două obiective: asigurarea exclusivităţii în "protejarea" (în realitate exploatarea) siturilor arheologice, precum şi "accesarea" unor fonduri europene pe acest motiv.
Conform unei convorbiri telefonice de la dosar, fostul consilier prezidenţial se ocupa de obţinerea de certificate de garanţie pentru obiectele de patrimoniu furate din munţii Orăştiei.
X: Alo? Ce faci frăţioru?
Ceia Iulian: Uite, vroiam să îţi dau un cald. Să te încălzesc...Am mai avut o discuţie cu cineva aseară...Aşa, omul e din Bucureşti, de acolo.
X: Da?
Ceia Iulian: deja a luat legătura chiar cu cine mi-a indicat mie nea DAN, din Viena şi se pare că sunt 99,9% autentice.
X: Aha, aha...
C.I.: înţelegi? Deci am făcut nişte demersuri în plus, poţi obţine şi de afară certificate.
Recuperarea obiectelor de patrimoniu din străinătate este o operaţiune extrem de dificilă deoarece statele bogate nu au semnat convenţiile de repatriere a bunurilor furate.
Ernest Oberlander Târnoveanu, director muzeu de istorie: E o piaţă uriaşă. La nivelul lumii, mai ales sigur, statele occidentale dar nu numai, există o piaţă de câteva zeci de miliarde de dolari anual.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Statele care de regulă au de câştigat de pe urma acestui fenomen şi aicea vorbim despre statele puternice financiar, deşi principial sunt de acord că acest fenomen este unul dăunător patrimoniului, atunci când este vorba despre recuperarea unor bunuri de pe teritoriu lor naţional, lucrurile se complică foarte mult. Avem siţuaţii greu de explicat şi dăm exemplu Austriei care întotdeauna îţi trimite experţii care să participe la conceperea acestor tratate internaţionale şi convenţii, dar la final statul lor nu semnează convenţia.
Ernest Oberlander Târnoveanu, director Muzeu de istorie: Există o serie de convenţii, dar aplicabilitatea lor este limitată pentru că foarte multe state, mai ales statele puternice, nu au semnat aceste convenţii. De exemplu Convenţia Unidroit, nu a fost semnată de Statele Unite, de Maria Britanie, Germania, Austria, ca să nu dau decât câteva exemple de mari pieţe pe care ajung bunurile furate şi exportate ilegal din România.
Traficanţii de aur dacic sunt organizaţi pe mai multe paliere.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Este o structură piramidală, oarecum asemănătoare societăţilor de tip mafiot, în care există un lider, o serie întreagă de locţiitori, există colectorii, există pălmaşii, cei care lucrează efectiv în teren, şi bineînţeles, deasura liderului asociaţiei infracţionale se află alt lider care face legătura cu alte reţele internaţionale.
Augustin Lazăr, procurorul general al României: Nu poţi lucra cu poliţişti şi procurori care nu au idee ce reprezintă acele bunuri. Unul dintre poliţiştii specializaţi a reuşit să recupereze clopotul furat de la o veche mănăstire catolică din Transilvania, l-a găsit la fier vechi. El a reuşit să-şi dea seama, a văzut menţiunile care erau pe clopotul bisericii şi să recupereze această piesă.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Acum patru ani de zile când recuperam statuia lui Hercules Apulensis, am şi declarat-o că probabil că a fost apogeul carierei mele de poliţist. Acum trei ani de zile am reuşit, prin efortul unei echipe întregi, să recuperăm din Marea Britanie cele două tabule de legi cuprinzând constituţia oraşului Troesmis. Sunt nişte unicate la nivel mondial. Avem două tabule întregi cuprinzând două capitole și jumătate din Constituția unui oraș din perioada lui Marcus Aurelius. Până acuma Dreptul roman se făcea pe marginea câtorva fragmente de câteva rândulețe.
Augustin Lazăr: Municipiul Troesmis era un oraş roman foarte important în provincia Scitia Minor şi care își avea în piaţa publică expuse legile. Iată, puteţi să apreciaţi dumneavoastră cât de actuale sunt aceste norme. Sau, era sancţionat votul multiplu. Pe una dintre aceste table este incriminată activitatea acesta de a face un vot multiplu cu ocazia alegerilor.
Procurorul general atrage atenţia asupra unei iniţiative legislative care ar favoriza breasla detectoriştilor.
Augustin Lazăr: Se discută în zilele noastre dacă ar fi de preferat să se dezincrimineze acestă faptă. Eu nu am înţeles foarte bine, cei care promovează acest proiect de lege, de dezincriminare a accesului cu detectoarele în sit arheologic, pe ce raţiune se întemeiază. A scăzut oare numărul celor care-şi cumpără detectoare și pătrund în situl arheologic? În niciun caz!
În iunie 2017, la propunerea senatorului Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii, mai mulţi aleşi USR şi PSD au votat o lege prin care pătrunderea ilegală în siturile arheologice cu detectoare de metale să nu mai fie pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, ci să fie sancţionată cu o amendă cuprinsă între 50.000 şi 100.000 de lei.
Augustin Lazăr: În Italia, vreau să vă spun că am discutat cu colegii italieni, ei tocmai incriminează accesul cu detectoare în situl arheologic. Iar noi am vrea să o dezincriminăm pentru că cineva s-ar fi gândit că ar fi mult mai eficace ca în locul sancţiunii cu închisoarea de la 1 la 5 ani aşa cum este prevăzută acum, să fie prevăzută o amendă contravenţională. Acesta în ipoteza că cel în cauză va fi prins.
În expunerea de motive se arată că pedepsa cu închisoarea nu ar fi eficientă deoarece instanţele de judecată consideră că fapta nu reprezintă un pericol social. Propunerea a fost votată de Senat, urmând a fi analizată de Camera Deputaţilor.
Michelle Bressan, Asociaţia Pro Detecţie: Ceea ce lumea nu înţelege sau nu vrea să înţeleagă este că braconajul arheologic va exista în continuare cu sau fără legile restrictive în privinţa detecţiei de metale. Cei care caută aur în munţii Orăştiei sau accesează situri arheologice o vor face oricum şi dacă acestă nouă lege va trece şi dacă vor fi date alte, infinite, multe legi.
Alte persoane publice implicate în traficul de brăţătri dacice sunt oamenii de afaceri Marian Iancu şi Gabriel Bivolaru, condamnaţi sau judecaţi pentru comiterea mai multor infracţiuni economice.
Un martor a arătat în cadru unei declaraţii la dosar că „brăţara dacică a fost vândută de inculpatul Ceia Iulian lui Iancu Marian cu preţul de 80.000 Euro”, în timp ce Gabriel Bivolaru ar fi garantat cu un autoturism de lux plata pentru mai multe bijuterii din aur furate de la Sarmisegetuza Regia.
La Curtea de Apel Alba se judecă procesul în care au fost trimişi în judecată mai mulţi căutători de comori, atât pălmaşi, cât şi traficanţi. La ultimul termen de judecată doar trei inculpaţi din şapte s-au prezentat la proces şi au refuzat orice dialog cu Digi24 pe marginea dosarului.
În 2006, cei şapte au furat şi vândut în străinătate două brăţări dacice şi mai multe monede din aur, valoarea acestora fiind de 780.000 de euro. Tezaurul nu a fost recuperat.
Augustin Lazăr, procuror general: Există făptuitori care, vânzând bunurile arheologice, vânzând artefactele, cum spuneţi dumneavoastră, îşi vând propria istorie şi propria identitate. Pe site-ul unei case de licitaţii foarte bine cunoscută este un motto foarte cinic: Cash is beautiful. Este ceva care te înfioară. Atunci când vezi că vând identitatea, istoria naţională şi europeană şi ei spun "Cash is Beautiful".
Hoţii de obiecte de patrimoniu distrug de cele mai multe ori locul din care extrag obiectele preţioase şi astfel se pierd date extrem de importante despre contextul în care au fost folosite.
Augustin Lazăr: Mulţi se întreabă de ce nu au descoperit arheologii tezaurele respective. Este simplu, pentru că arheologii lucrează pe baza unei metodologii, au un cod, au o deontologie pe care ei trebuie să o respecte, în schimb braconierii nu au nevoie de respectarea acestor reguli.
Marius Mihai Ciută, comisar șef IPJ Alba: Cea mai mare pierdere în momentul în care un detectorist descoperă un artefact arheologic nu este artefactul în sine, am spus-o de nenumărate ori şi am deranjat cu acest lucru, nu artefactul este aşa de important, important este contextul în care s-a păstrat acel artefact, pentru că acel context ne face posibilă reconstituirea poveştii artefactului.
Ernest Oberlander Târnoveanu, director Muzeu de istorie: Aceste brăţări, care au fost descoperite în mai multe locaţii între 1999 şi 2001, fac parte dintr-un grup de minimum 24 de piese despre care organele de anchetă au date fizice destul de concrete, dimensiuni, greutate și inclusiv fotografii. Din păcate, din ele au fost recuperate până în prezent, numai unsprezece. (Cât plăteşte în acest moment statul pentru un obiect de patrimoniu găsit şi predat autorităţilor?) În cel mai bun caz, 40 la sută din valoare.
Soluţiile pentru a stopa traficul cu obiecte de patrimoniu sunt simple şi ţin de autorităţile locale.
Augustin Lazăr: Au fost situaţii când un cioban care se afla pe câmp a format 112 şi a sesizat organele judiciare, văzând că nişte indivizi făceau detecţii în zona respectivă, era situl unui castru roman, a venit poliţia judiciară şi i-a prins în flagrant. E simplu. Sunt nişte măsuri minime care ar putea fi luate. Paza siturilor arheologice, supravegherea lor cu camere video, faptul de a exista nişte ghizi care să meargă în situl arheologic, să sensibilizeze publicul cu referire la valorile culturale care se află acolo. Este cea mai ieftină activitate preventivă, anume sensibilizarea publicului. Ceea ce faceți dumneavoastră.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
