Cum am ajuns să plătim din buzunarul propriu datorii de 4 miliarde de euro ale companiilor falimentare de stat

Data actualizării: Data publicării:
bani euro teanc shutterstock_127466858

Marile companii unde statul este acționar au restanțe la bugetul de asigurări sociale de 4 miliarde de euro. Suma ar fi fost mult mai mare, dacă guvernele anterioare nu ar fi șters din datorii. Deși unele companii au repornit de la zero, acum au din nou restanțe mari la buget. De 14 ani, ANAF se dovedește incapabil să recupereze debitele. Dacă ar reuși să recupereze toată suma, deficitul din Pilonul 1 ar fi acoperit pe câțiva ani, iar actualul executiv nu ar mai fi nevoit să ia bani din Pilonul 2 de pensii.

Cel mai mare debitor la bugetul de stat este Compania Națională a Huilei (CNH). În 2010, debitele CNH depășeau un miliard de euro. După mai multe ștergeri de datorii, restanțele au ajuns, în septembrie 2017, la 800 de milioane de euro. În vremurile sale bune, Compania Națională a Huilei avea 9 sucursale, peste 20.000 de angajați și o producție anuală de 1,9 milioane tone de huilă.

Darius Câmpean, lider sindical al Complexului Energetic Hunedoara: „Aceste datorii vin dintr-o serie de penalități, pe care Complexul Energetic Hunedoara le-a avut prin neplata certificatelor de carbon la timp și printr-o serie de taxe pe care nu le-a vărsat la bugetul de stat.”

Problemele CNH au apărut acum 10 ani, când statul a început să diminueze subvenția anuală pe care o acorda companiei pentru ca aceasta să fie competitivă pe piață. În 2008, statul a acordat CNH o subvenție de 320 de milioane de lei. În 2009, aceasta a scăzut la 281 de milioane de lei, iar în 2010, la 245, 6 milioane de lei. Pe lângă diminuarea subvenției, CNH nu a încasat la timp nici banii pe producția livrată altor companii de stat. Din această cauză, CNH nu a mai plătit la timp impozitele la stat.

Gelu Diaconu, fost președinte al ANAF: „Cum poți instrumenta o infracțiune în sarcina conducerii executive a unei societăți cu capital de stat, a cărei producție este subvenționată, iar statul întârzie achitarea acestei subvenții cu lunile, dacă nu chiar cu anii.”

Gelu Diaconu cunoaște foarte bine situația CNH. În 2012 a fost secretar de stat la Ministerul Economiei, iar din aprilie 2013 până în februarie 2016, președintele ANAF. Nu a putut recupera debitele de la CNH și nici nu a putut să sancționeze în vreun fel conducerea companiei. Diaconu spune că datoriile au ajuns la un miliard de euro, din cauza tergiversării plăților.

Gelu Diaconu, fost președinte al ANAF: „Obligațiile fiscale sunt lunare, neplata lor atrage penalități, dobânzi, auxiliare. Sumele acestea se rostogolesc de la lună la lună, de la trimestru la trimestru, de la an la an. Și uite așa se ajunge în această situație.”

Fostul șef al Fiscului spune că a aplicat în cazul CNH aceleași măsuri pe care statul le-a aplicat companiilor unde era acționar: „Prima ofertă era eșalonarea debitului, cu garanții colaterale constituite. O perioadă, reușeau să se țină de graficul eșalonării. Se ajungea inevitabil într-o perioadă când nu mai puteau să țină pasul eșalonării. Intrai pe procedura de executare silită, care însemna somații, popriri. De regulă, ca să fiu sincer cu dumneavoastră, acționam decisiv, cu blocarea conturilor, atunci când exista pericolul prescrierii unor părți din creanță.”

„Ei au fost supuși procedurilor de executare silită, până la momentul la care, ANAF-ul sau alt creditor, a solicitat declanșarea procedurii de insolvență. De la acel moment, firmele intrate în insolvență sunt protejate de această procedură. De regulă, procesele de restructurare în procedură de insolvență se fac prin anularea unei mari părți din creanța bugetară”, adaugă Diaconu.

Pe lângă neacordarea la timp a subvențiilor și neîncasarea banilor la timp pe producție, CNH a mai avea o mare problemă.

Gelu Diaconu, fost președinte al ANAF: „Numirile pe criterii politice. Și acolo, ca și în instituțiile de stat, e o sarabandă a numirilor și schimbării personalului de conducere cu oameni mai puțin pricepuți în domeniu și de regulă obedienți partidului care i-a numit.”

Darius Câmpean, lider sindical CEH: „În mod clar au fost și greșeli din punct de vedere managerial, care au dus la mărirea acestor datorii, iar acești manageri au fost numiți politic. Însă, eu am sperat, atunci când guvernarea a fost una tehnocrată în România, ca lucrurile pentru CEH să fie puse pe un alt făgaș dar, din păcate, și guvernarea tehnocrată a dezamăgit, ca și guvernările politice de-a lungul timpului.”

Fostul șef al ANAF recunoaște că, în momentele dificile, s-au făcut intervenții politice: „Sigur că au fost intervenții. Ele sunt cotidiene. Cine nu le recunoaște e un mincinos. Ideea este ca soluțiile găsite din inițierea unui astfel de dialog să fie în zona ligalității.”

Compania Națională a Huilei: din 20.300 de angajați au mai rămas doar 4

În momentul de față, Compania Națională a Huilei mai are 4 angajați din 20.300. Are datorii totale de 1,17 miliarde de euro, dintre care 800 de milioane de euro către bugetul de stat. Restul datoriilor sunt către bănci și alte firme private. Pe 28 aprilie 2015, CNH a intrat în procedură simplificată de faliment, la cererea creditoarei Umirom SA, care are de recuperat o creanță de 1.904.390 de lei.

Firma Expert Insolvență din Deva se ocupă de falimentul CNH. Într-un răspuns trimis la redacție, Expert Insolvență spune că statul a mutat activele CNH pe o altă societate.

Evoluția Companiei Naționale a Huilei

În anul 2012, toate activele Companiei Naționale a Huilei au fost date în plată către ANAF, pentru stingerea parțială a datoriilor. Statul Român a adus aceste active ca aport ulterior la capitalul social al unei noi societăți, Societatea Națională a Huilei SA, care ulterior a fost absorbită de Complexul Energetic Hunedoara SA.

Noua firmă, Complexul Energetic Hunedoara, avea 431 de milioane de lei datorii la bugetul de stat, în septembrie 2017. Se situa pe locul 4 în topul marilor datornici. După doar șase luni, la 30 aprilie 2018, datoriile CEH către bugetul de stat au crescut cu 50%, la 606 milioane de lei.

Noul director general al companiei, Samuel Dioane, a refuzat să ne ofere un interviu filmat. Ministrul Energiei, Anton Anton, care are în subordine cele două companii miniere, a refuzat să ne răspundă la întrebări. Nici foștii miniștri ai Energiei nu au dorit să ne ofere un interviu filmat pe acest subiect.

Cum s-au rostogolit datoriile CNH

Momentul în care societatea a început să acumuleze datorii restante față de bugetul statului a fost anul 2013, după absorbția Societății Naționale a Huilei de către Complexul Energetic Hunedoara SA (CEH).

S-au făcut eforturi pentru achitarea stopajului la sursă, generat de drepturile de natură salarială acordate, s-au făcut eforturi, însă au rămas neplătite contribuțiile unității, atât cele aferente drepturilor salariale, cât și celelalte impozite și taxe legale.

Urmare a datoriilor foarte mari către bugetul statului, au fost instituite sechestre pe bunurile patrimoniale ale CEH SA. La data prezentei, întreg patrimoniul societății este gajat sau are instituit sechestru asigurator în favoarea Ministerului Finanțelor Publice sau a ANAF.

Doina Pârcălabu, fost președinte al CNPAS: „Dacă restructurarea prin reorganizare a acestor noi societăți nu a avut în vedere principii economice, și atunci am venit și am păstrat aceleași reguli de funcționare, fără să aducem instrumentele economice, care să transforme acele societăți în unele eficiente, atunci rezultatul e același. Reprezentanții statului în consiliile de administrație sunt de obicei consilierii miniștrilor, persoane care vin și pleacă o dată cu ministrul și a căror responsabilitate nu am văzut să fie vreodată arătată cu degetul.”

Din 2011, statul nu a mai subvenționat producția de cărbune. Actuala conducere a CEH dă vina și pe liberalizarea pieței de energie, unde energia s-ar vinde sub prețul de producție. La 7 ianuarie 2016, s-a declanșat insolvența CEH. În momentul de față, CEH nu mai e în insolvență. În schimb, situația companiei este mult mai rea decât înainte.

CEH n-a plătit nici dările angajaților către stat

Odată cu transferarea dărilor de la angajator la angajat, începând cu anul 2018, acestea nu au fost plătite decât parțial, ceea ce a dus la majorarea datoriilor față de bugetul statului nu numai cu impozitele și taxele datorate de către societate, ci și cu stopajul la sursă. Datoria totală pe primele 4 luni ale anului 2018 este de 31.144.000 de lei.

Doina Pârcălabu a condus Casa Naţională de Pensii între 2009 şi 2012. După ce a văzut că marile companii de stat nu reușesc să achite contribuțiile la buget nici ale angajatorului, nici ale angajatului, a propus modificarea Legii pensiilor.

Doina Pârcălabu, fost președinte al CNPAS: „Inițial, în Legea 19, acordarea drepturilor de pensie se făcea în condițiile achitării obligațiilor fiscale, adică a contribuțiilor. Înregistrându-se aceste debite, la marii angajatori, legea a fost modificată foarte repede, în 2002, în sensul în care drepturile de pensie să nu fie alterate de condiționalitatea plății contribuțiilor.”

Doina Pârcălabu nu vede cu ochi buni situația Companiei Naționale a Huilei: „Dacă dumneavoastră îmi spuneți că am lăsat o entitate cu un cod fiscal și cu un cod de înregistrare la Registrul Comerțului, care mai are o structură de personal de 3-4-5 persoane, care doar deschid ușa și fac act de prezență și că aceștia vor recupera debitele cu sume semnificative... eu mă îndoiesc.”

Societatea Națională a Căilor Ferate Romane, locul 3 în topul datornicilor la stat

Pe locul 3 în topul datornicilor, se află Societatea Națională a Căilor Ferate Romane RA, cu 131 de milioane de euro. Potrivit ultimului bilanț contabil, aferent anului 2015, societatea mai are un singur angajat, care are misiunea de a gestiona creanțele și a plăti datoria la bugetul de stat. Societatea funcționează în subordinea Ministerului Transporturilor și se află în insolvență.

În 1998, Guvernul Radu Vasile a decis divizarea Societății Națională a Căilor Ferate Romane RA în 4 entități noi: CFR Marfă, CFR Călători, Societatea de Administare a Activelor Feroviare și Societatea de Servicii de Management Feroviar. Noile societăți au pornit de la zero, deoarece datoriile istorice au rămas pe firma mamă, care mai are acum un singur angajat.

Societatea Națională a Căilor Ferate Romane RA a avut datorii la buget mult mai mari, dar i-au fost șterse în mai multe etape.

Florin Cîțu este senator PNL, președintele Comisiei economice, industrii și servicii. Consideră un subterfugiu economic ce a făcut guvernul acum 20 de ani.

Florin Cîțu, senator PNL: „Nu este numai la CFR practica asta. Am văzut-o la foarte multe companii de stat. O companie de stat a dat faliment, apare o altă companie care preia activele și ni se promite că de acum încolo va fi bine. Câțiva ani în viitor, derulăm, și vedem că acele companii sunt tot pe pierdere.”

Ministrul Transporturilor Lucian Șova nu a dorit să ne ofere un interviu filmat. Ne-a asigurat, într-un răspuns scris, că singurul angajat al companiei va recupera toate debitele.

„Preocuparea SNCFR-RA este aceea de achitare a datoriilor la bugetul de stat, ca urmare a recuperării creanțelor. Având în vedere că activitatea desfășurată de SNCFR-RA este aceea de gestionare a datoriei și creanțelor existente la data reorganizării, societatea a întreprins în decursul timpului demersuri în vederea recuperării creanțelor prin inițierea unor acțiuni în instanță. Succesiv, după câștigarea proceselor în instanță, SNCFR-RA a întâmpinat dificultăți în încasarea acestor sume întrucât unele societăți au intrat în insolvență sau faliment.", transmite Ministerul Transporturilor.

Ștergerile succesive de datorii au avut ca scop înlesnirea accesului companiilor CFR la fonduri europene.

Doina Pârcălabu, fost președinte al CNPAS:Pentru a avea acces la finanțările acestea, ar fi trebuit să aibă condițiile de eligibilitate îndeplinite, adică acele certificate fiscale. Știm că într-o achiziție publică primul document care se cere este certificatul fiscal, care trebuie să fie curat, să nu aibă debite la bugetul statului.”

După o perioadă în care au mers bine, companiile CFR au început să dea rateuri.

Florin Cîțu, senator PNL: Așa ni s-a spus și când s-au iertat datoriile la CFR Călători, de un miliard de euro, că va fi OK. CFR Călători în 2016 a avut un profit de 40 de milioane de lei, în 2017 a avut o pierdere de 20 de milioane de lei, iar în 2018 are bugetată o pierdere de 318 milioane de lei. Mie mie se pare că merge în direcția total greșită, față de o companie căreia i s-au iertat datoriile și acum spune că va fi OK”.

Fost șef ANAF: Niciodată să nu vă iluzionați că aceste sume vor fi recuperate

Fostul șef al ANAF Gelu Diaconu spune că de la companiile intrate în insolvență nu se mai recuperează mare lucru:„ Am cunoștință și, sigur, de fiecare dată am sesizat organele abilitate, de insolvențe simulate - înființăm o firmă, transferăm activitatea, înregistrăm debite, o băgăm în insolvență. Practic, înseamnă un grad de recuperare a acestor creanțe de maximum 10%. Niciodată să nu vă iluzionați că aceste sume vor fi recuperate. Dacă s-ar recupera arieratele integral de la primii 500 de debitori, am avea pe 3 ani acoperit deficitul de la Pilonul 1.”

„Puțină competență, dar salarii babane”

Remus Borza este deputat independent şi specialist în insolvență. Din experiența sa, problemele companiilor de stat cu datorii mari la buget sunt comune.

Remus Borza, specialist în insolvenţă: „Statul e un prost administrator. Companiile statului au o hibă, care pleacă din prostul management, din politizarea excesivă a managementului companiilor de stat. Supradimensionarea organigramelor, sunt foarte mulți salariați. Foarte multă mediocritate, puțină competență, dar salarii babane.”

Managerii respectivelor societăți, pentru a avea liniște socială, să nu-i alerge prin curte liderii de sindicat, atunci ce fac? Dau cu prioritate salariile și lasă mai la urmă, spre calendele grecești adică spre niciodată, plata datoriilor către stat.”

Remus Borza spune că directorii marilor companii de stat și-au permis să acționeze așa, ca urmare a ajutorului primit de la politcienii locali.

„Nu prea calcă nici Fiscul pe la companiile de stat, că mai sună un senator, ba mai sună un ministru. Toate aceste companii reprezintă un bazin electoral pentru politicieni. Pun presiune pe Fisc. Băi, nu-i deranja păștia! Ce vrei? Să falimentăm ditamai compania? Suntem o zonă monoindustrială... tot timpul găsesc aspecte deastea, problematica socială, avem mii de salariați. Lasă-i, că-ți vor plăti! Sigur că nu plătesc niciodată”, spune Remus Borza.

„99% din companiile intrate în insolvență intră direct în faliment. Statul nu recuperează mare lucru”, adaugă el.

Remus Borza spune că problema mineritului din România a fost tratată cu frică: „Statul e târșălos, nu vrea să-și pună în cap niște mii de mineri, care, chipurile, ar rămâne fără job. Statul a trăit în permanență presiunea mineriadelor. Mai bine s-ar fi băgat la începutul anilor 90 câteva milioane de dolari, pentru a susține reconversia profesională a acestei categorii profesionale.”

Fostul ministru al Muncii Dragoș Pîslaru a vrut să schimbe această practică, a managerilor numiți politic, dar nu a reușit. A încercat la Societatea de tratament balnear și de recuperare a capacității de muncă TBRCM, din subordinea Minsiterului Muncii. TBRCM are 13 hoteluri în toată țara, unde pensionarii merg la tratament. Pîslaru a vrut să implementeze management privat, dar sistemul politic s-a opus.

Dragoș Pîslaru, fost ministru al Muncii: „A fost o luptă la baionetă. Lupta se ducea pentru profesionalizarea TBRCM, dar n-am reușit s-o închei. Din aprilie, până la sfârșitul anului, eu n-am reușit, ca ministru, să pot să desfac toate ițele pentru a convinge această companie să intre în legislația de guvernanță corporativă.”

Dragoș Pîslaru, fost ministru al Muncii: „Dacă numești politic și nu sunt oameni competenți în acele structuri și nici nu ai cum să-i tragi la răspundere printr-un consiliu de administrație performant, evident nu vei avea o performanță notabilă sau vei avea o lipsă de performanță crasă.”

Prin Ordonanță de urgență nr.109 din decembrie 2011, Guvernul Boc a încercat să impună manageri privați la marile companii de stat, pentru a le eficientiza activitatea. Guvernul PSD a fost de altă părere.

Florin Cîțu, senator PNL: „Anul trecut în decembrie, 94 de companii de stat, aceste companii mari, au fost scoase de sub incidența Ordonanței 109, cea cu guvernanță corporativă, tocmai pentru a fi management politic și să fie direct controlate de la guvern.”

Dragoș Pîslaru, fost ministru al Muncii: „Tot ce înseamnă societate comercială de stat fără o governanță corporativă, conform principiilor OECD, transparență și responsabilitate, este o sursă perfectă pentru sinecuri. Dintr-o combinație de management neadecvat, clientelism politic, măsuri de politici publice necorelate au dus la această situație.”

Senatorul Cîțu crede că decizia ar avea substrat politic.

Florin Cîțu, senator PNL: „Ai o masă de votanți pe care o controlezi, similar principiului cu ajutoare sociale. Așa este și aici. Îi ții pe acei oameni prizonieri, pentru a le cere votul.”

Florin Cîțu, senator PNL: „Ăsta este modul în care s-a făcut de 28 de ani administrarea economiei în România. De fiecare dată am făcut să le închidem gura puțin, să le mai dăm niște bani, doar pe ciupeală, pe găinării. De aceea este România cea mai săracă țară din Europa.”

Directorii marilor companii de stat datoare la buget au mulțumit sub diverse forme politicienilor pentru ajutorul primit în fața de Fiscului.

Remus Borza, deputat independent: „Căpușarea companiilor de stat cu tot felul de contracte încheiate cu camarila din jurul directorului, din jurul ministerelor, a liderilor politici.”

Un astfel de exemplu este cel al fostului ministru Dan Șova, care a fost condamnat definitiv pe 20 iunie la 3 ani de închisoare, pentru trafic de influență. Concret, ministrul Dan Șova a fost acuzat de procurorii DNA că și-a traficat influența pe lângă directorul CET Govora, Mihai Bălan, care a dat un contract de asistență juridică unei firme de avocatură, de la care Șova a primit în schimb 100.000 de euro.

Acest contract a produs companiei CET Govora un prejudiciu de 1,3 milioane de lei. CET Govora înregistra în septembrie 2017 o datorie la bugetul de stat de 15,3 milioane de lei.

Actualul guvern, nicio soluție pentru a recupera datoriile de 4 miliarde de euro

Dragoș Pîslaru, fost ministru al Muncii: „A recupera integral suma este absolut imposibil în acest moment. Trebuie să ne dăm seama că pentru anumite companii e prea târziu, nu doar să le transformi în companii profitabile, ci chiar să recuperezi pierderile anterioare.”

Dragoș Pîslaru, fost ministru al Muncii: „Eu m-aș mulțumi măcar cu ideea că avem un plan coerent, asumat politic, de profesionalizare și autonomie a unui management, care să aibă un contract clar de mandat, de a le duce înapoi în stadiul de a nu mai genera pierderi.”

Florin Cîțu, senator PNL: „Companiile astea sunt târâte dintr-un buget într-altul cu pierderi, deși e momentul să vină cineva și să spună clar: domnule, hai să ne uităm la ele! Mai putem să facem ceva cu ele? Nu. Hai să le închidem! Se mai poate face ceva cu ele, dar n-avem noi resurse, hai domnule s-o privatizăm! Se mai poate face ceva cu ele și avem resurse, hai să-i punem management privat. Trebuie să decizi o dată pentru totdeauna ce faci cu aceste resurse.”

Fosta președintă a Casei de pensii are două posibile argumente pentru care statul ține în viață aceste găuri negre ale economiei.

Doina Pârcălabu, fost președinte al CNPAS:Pe de o parte, unele bănuiesc că sunt de interes național și chiar strategic, iar pe de altă parte este vorba și despre componenta socială. Să nu uităm că aceste companii miniere au asigurat supraviețuirea acelor localități.”

Șeful Comisiei Economice din Senat spune că situația se va agrava, dacă Guvernul nu va lua decizii concrete.

Florin Cîțu, senator PNL: „Gaura acolo e pe termen lung. Gaura vine din faptul că acei oameni care n-au contribuit și n-au cotizat, pentru că nu le-a plătit compania, ies la pensie și primesc pensie. Ar trebui să vedeți ce se întâmplă dacă un privat face acest lucru, să nu plătească. Aici nu se va întâmpla nimic, va fi trecută la datorie.”

Florin Cîțu, senator PNL: „Dar va trebui acoperită gaura de undeva. De unde luăm acești bani? Ori din Pilonul 2 de pensii, ori din taxarea sectorului privat, că din altă parte n-ai de unde să iei.”

 

 

 

 

 

 

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri