TRIUMFUL UNEI NAȚIUNI. 1914 - Europa intră în război, România rămâne neutră 

Data publicării:
neutra

28 iunie 1914, Sarajevo. Moștenitorul coroanei austro-ungare, arhiducele Franz Ferdinand, este asasinat la Sarajevo de un naționalist sârb. Este scânteia care a aprins butoiul cu pulbere pe care stătea Europa. Pretextul care a dus la declanșarea celui mai sângeros conflict armat pe care omenirea îl cunoscuse până atunci - Primul Război Mondial. Cum s-a ajuns însă ca în urma unui asasinat trei continente să intre în război, granițele Europei să fie redesenate, iar România să devină mare și unită?

Răspunsul se află în harta bătrânului continent. Mai exact în coloratura etnică a Imperiului Austro-Ungar. Dubla Monarhie avea anexate teritorii din 11 țări și avea în componență nu mai puțin de 13 popoare diferite. Inclusiv cinci provincii românești făceau parte din Imperiu: Transilvania, Maramureșul, Crișana, Banatul și Bucovina. Ei bine, așa cum românii din Ardeal își doreau unirea cu România, la fel celelalte popoare de pe cuprinsul Austro-Ungariei - sârbii, slovacii, ucrainenii, croații sau slovenii - își doreau desprinderea de coroana de la Viena și alipirea la țările-mamă.

„Nimeni nu s-a gândit că acel asasinat sau momentul în care Austro-Ungaria a declarat război Serbiei se va ajunge la un război mondial. Însă contradicţiile acumulate, tensiunile acumulate între puterile europene erau atât de mari încât nu s-a putut evita scenariul unui război european”, explică istoricul Armand Goșu.

Bătrânul continent era împărțit în două mari blocuri

La exact o lună de la asasinatul de la Sarajevo, pe 28 iulie 1914, Austro-Ungaria declară război Serbiei. Este momentul în care sistemul de alianțe dintre țările Europei se pune în mișcare, iar un conflict local capătă dimensiunile unui război mondial. Bătrânul continent era împărțit în două mari blocuri: pe de o parte Tripla Alianță - Germania, Austro-Ungaria și Italia - iar pe de altă parte Antanta - Franța, Marea Britanie și Rusia. În momentul în care Austro-Ungaria a atacat Serbia, Germania a declarat și ea război, mai întâi Rusiei, apoi și Franței. România era prinsă la mijloc în această încleștare a imperiilor.

„În momentul în care izbucneşte Primul Război Mondial, România era aliata Puterilor Centrale. Era greu de conceput ca România să intre din prima fază a războiului alături de puterile centrale, să-şi onoreze angajamentele pe care le avea, de vreme ce opinia publică era împotriva puterilor centrale”, subliniază Armand Goșu.

În ziua în care Germania declara război Franței, pe 3 august 1914, regele Carol I convoacă la castelul Peleș, din Sinaia, Consiliul de Coroană. Țara trebuia să ia o decizie: intră sau nu intră în război și dacă da, de partea cui. Bătrânul monarh, aflat deja de 48 de ani pe tronul României, își dorea, și era aproape sigur că va obține, asentimentul tuturor ca țara să intre în război alături de Germania și Austro-Ungaria.

„Neutralitatea este o soluție rea. A merge cu Rusia ar fi contra sentimentelor unanime ale țării. Să ne pronunțăm numaidecât în favoarea Germaniei și Austriei, este ceea ce ne dictează interesele viitorului. Va urma onoare și profit”, spunea regele.

Bătrânul conservator Petre Carp a fost singurul dintre cei douăzeci de participanți la Consiliul de Coroană care a fost de aceeași părere cu regele. Toți ceilalți, inclusiv prim-ministrul Ionel Brătianu, au pledat și au votat pentru rămânerea țării în neutralitate. „Nu putem rămâne neutri. Care este interesul poporului român? Să triumfe slavismul sau să triumfe germanismul? Evident, germanismul! Izbânda slavismului ar fi moartea noastră!”, spunea Petre Carp.

„Noi cerem ca România să rămână neutră. Tratatul nu ne obligă. România nu ar putea admite să ia armele într-un război a cărui cauză este tocmai nimicirea unei națiuni mici. Nu se poate face un război când acest război nu este aprobat de conștiința națională”, sublinia Ionel Brătianu.

„Mă tem că ați luat o hotărâre de care România se va căi în viitor”

Pe măsură ce politicienii se pronunțau, unul după altul, pentru neutralitate, bătrânul rege era tot mai abătut. Deși putea să ia de unul singur decizia intrării în război, a preferat să se supună voinței majorității. „Constat că reprezentanții țării, aproape în unanimitate, au cerut neutralitatea României. Ca rege constituțional, mă supun votului dumneavoastră. Mi-e frică însă că prestigiul țării va ieși micșorat din ședința de azi și mă tem că ați luat o hotărâre de care România se va căi în viitor”, spunea regele.

După trei ore și jumătate de ședință, decizia fusese așadar luată: România nu intra în război de partea niciunei tabere, dar era clar că, indiferent ce se va întâmpla pe viitor, nu va ține niciodată partea Germaniei sau Austro-Ungariei. Prima reacție a lui Carol a fost să abdice, să se retragă de la conducerea României. Și poate chiar ar fi făcut acest gest, dar ziua Consiliului de coroană, 3 august 1914, a fost o lovitură atât de grea pentru monarh, încât boala de care suferea de mulţi ani i s-a agravat, iar două luni mai târziu, la 10 octombrie, exact la 48 de ani și 5 luni de la venirea în România, regele Carol I s-a stins din viață.

__________________________

Începând de azi, Digi24 vă propune o incursiune fascinantă în istoria de acum un secol a României. Vom spune povestea triumfului naţiunii române, cum au ajuns românii împrăştiaţi pe teritoriile a două imperii să trăiască în aceeaşi ţară, sub acelaşi steag şi conduşi de acelaşi rege. Cine au fost oamenii care au făcut România Mare, de la elitele politice şi culturale şi până la ţăranii care au câştigat fiecare palmă de pământ cu jertfa sângelui.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri