TRIUMFUL UNEI NAȚIUNI. Ionel Brătianu, premierul Marii Uniri

Numele Budapestei, pe Arcul de Triumf de la București

Cum își permite cineva să pună în dificultate examenele? Guvernul le-a dat tot ce au cerut, în ce temei mai continuă greva?

Un șofer beat a lovit cinci mașini încercând să parcheze

Accident grav în Oradea. Două mașini s-au ciocnit frontal. Un copil a ajuns în comă la spital

Cod portocaliu de ploi în 7 județe

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute în 1 iunie

Un delfin face acrobații în apropierea podului de la Agigea

Accident spectaculos în SUA

NYT: Europa se confruntă cu scumpiri uriașe la alimentele de bază

Cu diplomă de inginer la Paris, Ionel Brătianu a fost negociatorul intereselor României prin excelenţă. Autoritar şi charismatic, a condus Partidul Naţional Liberal vreme de 18 ani şi a fost prim-ministru al României în momente-cheie. Ionel Brătianu este cel care s-a opus intrării României în război alături de Puterile Centrale, aşa cum îşi dorea Carol I. La Consiliul de Coroană din agust 1914, filofrancezul Ionel Brătianu a ales neutralitatea. Alături de regele Ferdinand, a rezistat apoi cu încăpăţânare presiunilor enorme venite din partea Franţei, Angliei şi Rusiei care își doreau ca România sa intre rapid în război. România a pornit la atac în vara lui 1916, doar după ce i s-a garantat Unirea cu Transilvania, Banatul şi Bucovina.

Când armata şi autorităţile se retrag în Moldova, Ionel Brătianu isi transformă guvernul într-unul de unitate naţională şi iniţiază reforma electorală şi pe cea agrară, aşteptată de soldaţi.

Prevăzător şi pragmatic, în februarie 1918, Ionel Brătianu îi lasă locul de premier filogermanului Alexandru Marghiloman ca să încheie pacea forţată cu Puterile Centrale. Tratatul de la Bucureşti nu a fost însă niciodată promulgat de regele Ferdinand, ceea ce va salva pledoaria lui Ionel Brătianu pentru recunoaşterea Unirii la Paris în 1919-1920.

Totuşi, nu argumentele naţionale şi legale au înclinat balanţa la Versailles, Saint-Germain şi Trianon. Amploarea ameninţării bolşevice i-a convins pe occidentali că este nevoie de un stat românesc puternic, iar Ionel Brătianu a speculat situaţia. În primăvara lui 1920, România Mare devenea astfel un fapt pe harta politică a Europei. Singura cerere neîndeplinită privea obţinerea întregului Banat.

Întors în ţară, Ionel Brătianu i-a lăsat şefia guvernului lui Averescu, dar a revenit la putere în 1922 pentru că voia partea leului la modificarea Constituţiei. Legea fundamentală din 1923 confirma câştigurile teritoriale şi era cu adevărat democratică. Iar în 1925, tot sub şefia lui Ionel Brătianu, are loc organizarea administrativă centralizată care stă la baza celei de azi.

Ionel Brătianu s-a stins din viață în noiembrie 1927, la vârsta de 63 de ani. Comuniștii l-au scos din manualele de istorie. Era prea boier, prea filofrancez şi prea anti-bolşevic ca să i se recunoască meritele. Acestea sunt ignorate şi astăzi. Statuia sa din Bucureşti, reaşezată la locul ei după dislocarea din 1947, nu atrage atenţia în parcul de lângă Muzeul Literaturii.