A doua viaţă. Medicul care a salvat vieţile a mii de copii într-un spital cu dotări insuficiente

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Viaţa de medic într-un oraş de provincie este adesea plină de provocări. Şi aceasta pentru că spitalele mici sunt ultimele care primesc fonduri pentru a fi renovate sau pentru a cumpăra aparatură modernă. Astfel, medicii sunt nevoiţi de multe ori să salveze vieţi cu tehnologia de acum câteva zeci de ani sau să se zbată pentru a obţine fonduri cu care să renoveze saloanele. De lipsa banilor s-a lovit şi doctorul Ion Mehedinţu, şeful secţiei de pediatrie de la spitalul „Aurel Tulbure” din Făgăraş.

„Acolo aveam un monitor pe care îl primisem din ajutoare de la o fundaţie germană care era de pe vremea lui Hitler. Dar important e că a funcţionat”, spune medicul.

Pe lângă lipsa fondurilor, spitalele din oraşele mici se confruntă şi cu lipsa cronică de specialişti. Pentru a compensa numărul mic de medici, cei care au mai rămas sunt nevoiţi să lucreze practic fără întrerupere, fără să ţină cont de zile libere sau de pauze.

„Gândiţi-vă că în tot spitalul ăsta avem un singur anestezist. Când vine un caz grav trebuie să îl chem să îl intubeze şi dacă îl intubează nu are aparat de ventilat pentru copii”, spune dr. Ion Mehedinţu, şeful secţiei de pediatrie a spitalului Aurel Tulbure din Făgăraş.

Tocmai pentru că aici vieţile sunt salvate cu eforturi mai mari decât în marile centre universitare, legătura dintre medici şi pacienţi este mult mai strânsă. Daria şi fratele ei Cătălin au 12 ani şi au ajuns la doctorul Ion Mehedințu pe când aveau doar câteva săptămâni. Îl vizitează pe medic de câte ori au ocazia.

„Nu am cuvinte atât de alese ca să spun ce simţi când îl vezi pe ăla mic de două luni că e aproape să îşi dea duhul şi prin efortul tău şi al lor, a doua zi, a treia zi îl vezi licărind din ochi şi zâmbind, e ca şi cum Dumnezeu spune EL ESTE! Sunt nişte trăiri foarte foarte profunde şi care îţi dau foarte mare satisfacţie. Este o motivaţie interioară care îţi spune ţie că ai făcut un lucru bun”, spune dr. Ion Mehedinţu.

Atunci când era copil, Mălina Demeter a fost internată în spitalul din Făgăraş de nenumărate ori. Medicul era singurul în care avea încredere deplină.

„Tot timpul mergeam după el, oriunde mergea. Și dacă avea urgenţe, eram tot timpul”, spune ea.

„Dacă stau şi mă gândesc la câţi au venit aici fără speranţă şi au plecat pe picioarele lor şi acum sunt sănătoşi, eu zic că lucrurile au mers destul de bine”, spune dr. Ion Mehedinţu.

Pozele cu care medicul şi-a tapetat biroul sunt mărturia miilor de vieţi salvate.

„Adolescentul de aicea este tot un copil care până la doi ani a stat la compartimentul de distrofici, a fost înfiat de o familie de americani. Acuma e la New Orleans, acolo este unul dintre cei mai buni trompetişti de jazz din liceul lui”, spune medicul.

Ion Mehedinţu se pregăteşte acum de pensie. Mulţumită lui, mii de copii care s-au născut cu malformaţii sunt astăzi oameni mari şi sănătoşi. S-a încăpăţânat să salveze vieţi când nimeni nu le dădea nicio şansă. Iar mulţumită lui, mii de copii au primit dreptul la a doua viaţă.