OAMENI. Alexandra Dariescu, pianista din Iași ajunsă în clasamentul Forbes „30 sub 30”: Mă simt tot timpul acasă acolo unde este un pian

Data publicării:
alexandra dariescu 2

Alexandra Dariescudespre ea însăși:

„Revista Forbes m-a selectat în 30 sub 30, au selectat tineri din toată lumea la diferite domenii şi tineri cu foarte mult succes cu multă activitate în urmă. Și m-a bucurat foarte mult că și revista International Piano Magazine m-a selectat la acelaşi program, 30 sub 30 de pianişti, m-a pus alături de nume foarte mari.

Povestea mea muzicală a început la vârsta de şapte ani, când am început studiul pianului. Am început la şapte ani, la Iaşi, unde am fost născută. Am studiat la Colegiul de Artă Octav Băncilă. Am fost foarte fascinată de versatilitatea instrumentului. Pentru mine este instrumentul care poate arăta orice emoţie, fiecare expresie pe care nu o poţi realiza în cuvinte, dar prin intermediul muzicii şi al sunetelor frumoase ale pianului, prietenul cel mai bun al meu, se poate arăta orice.

La vârsta de nouă ani am avut primul meu concert cu orchestră, care a fost unul din cele mai frumoase momente, pentru că am ieșit de pe scenă, după ce am concertat, și am zis că asta vreau să devin, o pianistă concertistă.

Am început cu foarte multe concursuri și în țară, și în străinătate, iar la sfârșitul clasei a XI-a am participat la un concurs la Tg. Mureş. unde am obţinut o bursă care se acorda anual, bursă integrală de un an la o şcoală din Marea Britanie.

În 2004 am plecat la Colegiul Regal din Manchester din Marea Britanie, pentru primii patru ani de facultate. Acolo am primit medalia de aur, am absolvit cu cea mai mare distincţie pe care o oferă Consevatorul, este o onoare foarte mare şi a fost o ceremonie foarte frumoasă cu ducesa de Kent care mi-a înmânat medalia.

Am studiat şi în Franţa, şi în Elveţia, şi în State, câte puţin, cu profesori extraordinari şi profesorii contează foarte mult şi ei sunt cei care îţi modelează cariera şi viaţa.

Am obţinut premiul Chopin, care m-a dus într-un turneu în Polonia, premiul Piano Recital Prize, cu ocazia cărui am ajuns şi în State, iar în anul IV de Conservator am câştigat concursul YCAT (Young Classical Artists Trust), care este cel mai bine cotat concurs din Europa. Acest concurs mi-a oferit primul contract cu o agenţie de impresariat. Am fost prima pianistă româncă ce a câștigat acest concurs și a fost o mare onoare pentru mine.

Repertoriul meu variază foarte mult, am un repertoriu foarte larg, foarte multe note în cap.

În postura de compozitor, Chopin este foarte aproape de suflet, pentru ca a scris din inimă pentru inimă, de asta lumea iubeşte foarte mult Chopin, pentru că vorbeşte direct pentru suflet.

Am avut marea onoare de a concerta la Royal Albert Hall din Londra, este una dintre cele mai prestigioase săli din întreaga lume. O mare emoție, pentru că am fost prima pianistă românca ce a concertat pe această scenă. Și onoarea a fost și mai mare pentru că am avut prezenți pe Principesa Moștenitoare Margareta și Prințul Radu al României.

Am avut prima mea apariţie la Carnegie Hall din New York din State, care este o sală extraordinară. Şi în momentul în care simţi că păşeşti pe urmele unor idealuri, pentru că în sala aia au păşit Horowitz. Richter, Dinu Lipatti, muzicieni pe care îi admir foarte mult şi la care am aspirat toată viaţa. Este un sentiment de foarte mare bucurie şi într-un fel te simţi copleşită de faptul că păşeşti pe urmele acestor mari idoli.

Pentru orice muzician contează enorm, contează foarte mult entuziasmul şi apropierea publicului. Şi deşi cânţi în faţa a patru mii de oameni, prin muzică încerci să te conectezi cu fiecare dintre ei. Este o legătură spirituală în momentul când cânţi şi simţi că transmiţi. În momentul când ajungi la un pasaj foarte încet de pianissimo şi simţi că nimeni nu mişcă în sală, toată lumea respiră odată cu tine. În momentul ăla simţi că de asta sunt aici, de asta fac muzică.

Tot timpul sunt legată de România şi România este casa mea, bineînţeles, dar a fi muzician nu ai neapărat un loc stabil unde trebuie să locuieşti sau dacă sunt departe de casă nu înseamnă că nu sunt aproape sufleteşte. Eu mă simt tot timpul acasă acolo unde este un pian.

Sunt zile în care studiez şi opt ore, sunt zile în care am timp doar două...

Eşti ca un sportiv la început şi acum trebuie să menţii un regim foarte strict de studiat, dar este foarte important să studiezi şi în afara sălii de studiu, pentru că te gândeşti foarte mult la muzică. Meseria de muzician nu este la propriu o meserie, este un stil de viaţă, pentru că muzica este în tine şi o trăieşti în fiecare secundă”.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri