Denumirea de consiliu județean datează de pe vremea lui Cuza

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

Gafa lui Ciolacu în Qatar: A vrut să spună „lecție”, a ieșit „erecție”

Ce a găsit Corpul de Control la Spitalul Pantelimon

Scandal la un liceu renumit din București

Răsturnare de situație în anchetele de la Spitalul Pantelimon

Incident la stația de metrou Piața Unirii. Toți călătorii au fost evacuați dintr-un tren

Aceştia aveau atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti.

A urmat reîmpărţirea administrativă a ţării prin Regulamentele Organice şi legile lui Cuza care au introdus noţiunea de consiliu judeţean, condus de un prefect.

Abia în secolul XX, printr-o lege din 1929 apare denumirea de preşedinte al Consiliului Judeţean, care se ocupă, împreună cu consiliul, între altele, de taxele pe drumurile judeţene, târguri şi iarmaroace, întreţinerea drumurilor şi canalelor.

Odată cu venirea comuniştilor la putere, consiliile judeţe au dispărut o perioadă, apoi, prin Constituţia din 1965 s-au transformat în consilii populare judeţene, care aveau competenţă să aleagă şi să revoce judecătorii şi procurorii şefi ai judeţelor.

La nivel judeţean, echivalentul preşedintelui de consiliu era secretarul Comitetului Judeţean PCR.

Imediat după Revoluţie, până la adoptarea legii administraţiei publice locale, administrarea judeţelor a fost exercitată de consiliile judeţene ale FSN.