„Din|interior”. Hipismul românesc – de la perioada când era pe „cai mari”, la anonimatul de astăzi

Data publicării:
5316951-Mediafax Foto-Valentina Sarosi 1

Timp de zeci de ani, hipiștii români au adus faimă țării la probele de sărituri peste obstacole din străinătate. Astăzi se luptă să iasă din anonimat și fac eforturi să revină în elita mondială.

Prima cursă de sărituri peste obstacole a avut loc în Irlanda, în anul 1859. De atunci și până în prezent, acest sport a devenit preferatul oamenilor bogaţi din întreaga lume. Pe mapamond sunt peste un milion de practicanți, cei mai mulţi dintre ei în SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda şi Italia. Este o competiţie a elitelor. Un armăsar campion poate să valoreze şi un milion de euro. Cât un Ferrari.

Un călăreț din România a primit cadou o motocicletă, de la Hitler

Puţină lume ştie că acest sport plin de eleganță are o tradiție îndelungată în România. Începând cu anii '20, călăreţii români au câștigat trei cupe pe națiuni și au cucerit medalii de bronz si de argint la olimpiadele de la Berlin, Moscova şi Roma. În 1936, la olimpiada de la Berlin, românul Herny Rang a pierdut aurul olimpic din cauza unui arbitraj nedrept”, care l-a declarat câștigător pe concurentul neamț. Românul nu a depus constatație și din acest motiv Adolf Hitler i-a dăruit o motocicletă.

„Am avut o generație de aur în vremea respectivă. Aș numi aici numai câțiva, cum era căpitanul echipei și antrenrul ei, Chirculescu, și sportivii de mare valoare cum au fost Henry Rang, Felix Țopescu, Zahei, Tudoran, Vladimir Constantinescu și asa mai departe”, spune Alexandru Iavorovski, arbitru internațional de echitație.

Acum, în România sunt 49 de cluburi hipice cu 500 de sportivi legitimați. Reporterii „Din|interior” au pătruns în lumea fascinantă a hipismului.

„La ora actuală, material cabalin de valoare a început să existe. Oamenii au început să investească”, precizează Sorin Soveja, secretar general al Federației Ecvestre din România.

De ce nu mai organizează România competiții internaționale

Clubul de echitație Eqvestria, Județul Ilfov. După şapte ani de absenţă din cauza lipsei banilor, România găzduieşte, din nou, o competiţie internaţională de sărituri peste obstacole. La start s-au înscris 70 de călăreţi din nouă ţări, cei mai mulţi dintre ei din Bulgaria şi Turcia. Miza este mare. Premiile se ridică la suma de 45.000 de euro.

„De ce nu s-au mai organizat competiții internaționale? În primul rând, a fost, probabil, și o mai mică dorință la nivelul factorilor de decizie, poate la nivel de minister sau federație națională, dar cu siguranță au fost și factori obiectivi, lipsa de fonduri”, este de părere Ozana Moraru, proprietarul Clubului Equestria.

Lipsa celor şapte ani de competiţie şi-a pus amprenta asupra sportivilor noştri. În prezent, România nu are niciun călăreţ în primii 500 la nivel mondial, în timp ce bulgarii îl au pe campionul balcanic, Rosen Raitchev. Nici la capitolul cai valoroși nu stăm mai bine: din cei 140 înscriși la competiție, doar patru sunt din România și toți participă în probele ușoare.

Regulile concursului

Regulile concursului sunt simple: concurentul şi calul său trebuie să parcurgă într-un timp cât mai scurt un traseu fără să doboare niciun obstacol. Sincronizarea dintre călăreţ şi cal trebuie să fie perfectă. În caz contrar, există riscul depunctării sau, mai grav, al unui accident.

„Sportul ecvestru este cel mai greu sport, deoarece sunt două ființe, cal și om, care trebuie să facă un tot comun”, spune Viorel Bubău, maestru al sportului ecvestru.

Viorel Bubău este și ultimul călăreț român care a participat la o ediție a Jocurilor Olimpice, în 2004, la Atena. Bubău susţine că, în timpul competiției, cel mai important este să existe o relaţia de încredere între călăreț și cal: „Îl simți și te simte și îi transmiți starea ta. Dar sigur că un cal extraordinar mai poate să obțină rezultate și cu un sportiv care are calități, dar nu este excepțional”.

Bulgarii și turcii au dominat concursul

Concureții și caii lor intră în arenă într-o ținută impecabilă. Caii sunt spălați și au copitele lustruite. Un rol important îl joacă și echipamentul de concurs, care trebuie să fie unul de calitate.

După trei zile de competiție, lucrurile sunt clare. Probele sunt câștigate, rând pe rând, de vecinii noștri bulgari și turci.

Premiul cel mare, de 25.000 de euro, se dispută la baraj, iar marea finală se dă între turci și bulgari. Tensiunea este mare și în carul de emisie Digi Sport, care a transmis, în direct, competiția.

Concursul este comentat de către Cristian Țopescu, singurul comentator de echitație din țară, fost campion național la sărituri peste obstacole în anii '60. „Eu am practicat sportul hipic în prima mea tinerețe. Am și câștigat două titluri de campion național la sărituri peste obstacole. În momentul în care nu participam, comentam la microfonul arenelor hipice din România aceste probe”, povestește fostul sportiv și comentator.

După o cursă nebună, prin ploaie, trofeul este câștigat de călărețul turc, Husnu Dinc, cu calul său Chellachicz. Sportivii români sunt în afara podiumului. Călăreţii noştri se plâng că nu găsesc cai bine pregătiți în țară și sunt obligați să îi cumpere la prețuri mari, din străinătate.

Paradoxal, România deține o rasă proprie de cai sportivi, în crescătoriile Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva. Însă această nu a fost exploatată la potențialul său, întrucât între Federația Ecvestră și Romsilva nu a existat o colaborare eficientă până în prezent.

Alexandru Iavorovski, arbitru internațional de echitație, susține că sportul hipic românesc nu duce lipsă de cai valoroși, ci de metode eficiente de evaluare. Caii sunt evaluați, spune Iavorovski, după metode folosite în agricultură, nu în sportul de mare performanță: „La noi, comisia vine intr-o herghelie, măsoară perimetre (...) dacă poate să facă 15 kilometri la trap trăgând o căruță. Nu are nicio legătură cu ce vedeți aici. Noi ar trebui să vedem calitățile trapului, calitățile galopului, bascula pe săritură, sunt cu totul și cu totul alte criterii”.

O altă problemă: antrenorii bine pregatiți

În timp ce hipismul românesc suferă la capitolul valori, Monica Teodorescu, un antrenor de origine română, conduce cu succes lotul olimpic al Germaniei, țara cu cele mai mari performanțe la acest sport. Monica Teodorescu s-a născut în RFG, din părinți români care au emigrat în timpul comunismului. Teodorescu a cucerit de trei ori medalia de aur la olimpiadele de la Seul, Barcelona și Atlanta. Niciun oficial al Federației Ecvestre Române nu a contactat-o nici măcar pentru un sfat.

Nu m-a căutat nimeni din România. Nu aș spune nu unei eventuale colaborări, însa peste câțiva ani, după urmatoarea editie a Jocurilor Olimpice”, spune aceasta.

Reprezentanții Federației Ecvestre Române recunosc: nu au luat în calcul varianta unei colaborări cu Monica Teodorescu, cea mai bună antrenoare de pe continent. De ce? De rușine.

În momentul în care te prezinți la un antrenor de acest nivel și spui că vrei să te antreneze și dacă tu vii cu Dacia, iar el antrenează numai Ferrari și Porsche, îți spune să îți iei un Ferrari și un Porche și atunci poți să stai lângă ei”, spune Sorin Soveja.

Paul Ionescu, printre cei mai promițători juniori

În viitor, hipismul românesc are șansa să revină pe „cai mari”. În țară sunt câțiva tineri sportivi care au obținut rezultate remarcabile la competițiile internaționale de juniori. Unul dintre acesta este Paul Ionescu, deținătorul cupei României la tineret.

Paul a obținut rezultate remarcabile la balcaniade. Cea mai bună clasare a avut-o în 2011, când a câștigat, cu lotul național, locul al doilea. Paul spune că meritele pentru performanțele sale îi revin calului său, Donadoll: „Știe, în mare parte, ce să facă, mai mult tu nu trebuie să îl încurci. La concurs are și ea emoții, e atentă la oameni. E aproape ca un om, doar că nu poate să vorbească”.

Până când hipismul românesc își va recăpăta gloria de altădată va mai trece timp. Important este că în cursa pentru trofee și marea performanță se înscriu tot mai mulți români. Adevăratele obstacole pe care aceștia trebuie să le depășească nu sunt barele din ring, ci lipsa de viziune și de implicare a celor responsabili de soarta acestui nobil sport.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri