Istoria flotei. De la caiacele armate la fregatele „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”

Marea Neagră e acum una dintre cele mai minate mări

Ambasadorul Israelului: Sancțiunile care vin spre Iran nu sunt suficiente. Trebuie să acționăm mai puternic pentru a preveni războiul

Adrian Cioroianu, despre atacul de vineri: Acest episod e închis, dar înfruntarea care există de zeci de ani va continua

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Dunărea şi Marea Neagră au fost din antichitate o atracţie pentru navigatorii îndrăzneţi. Cu ambarcaţiuni rudimentare, au pornit pe calea apelor ca să transporte mărfuri şi să descopere noi teritorii.

„Drumul” pe Dunăre şi l-au croit cu pluta şi cu trunchiul de copac cioplit, aşa numita monoxilă. Istoricii spun că însuşi Alexandru Macedon a folosit acest tip de ambarcaţiuni pentru a-şi trece armata peste Dunăre. Şi a reuşit într-o singură noapte. Bătrâna monoxilă mai poate fi admirată acum la Muzeul Marinei Militare.

În secolul al XIV-lea, Mircea cel Bătrân, „stăpânitor până la marea cea mare” avea și o mică flotă alcătuită din monoxile şi corăbii mici.

Ştefan cel Mare a modernizat navigația în țările române, când celebrele pânzare moldovenești, construite la Chilia şi Cetatea Albă, ajungeau în toate porturile Mediteranei. Un secol mai târziu, Mihai Viteazu avea pe Dunăre galere, bărci şi caiace armate cu tunuri.

În 1860, Alexandru Ioan Cuza unește flotilele Moldovei și Munteniei și pune bazele forțelor navale moderne ale Principatelor Unite.

În timpul Războiului de Independenţă, marinarii români primesc botezul focului pe Dunăre, când scufundă mai multe ambarcațiuni turcești.

În Primul Război Mondial, în toamna anului 1916, navele militare românești au luat parte la eliberarea unor localităţi din Dobrogea, ocupate de armatele germane.

În ultimul an de război, 1918, Marina Militară a avut de îndeplinit dificila misiune de a demina Dunărea. Marina a ieşit din Primul Război Mondial cu numeroase pierderi și nave avariate. Flota militară a fost apoi dotată cu nave noi, moderne.

După cel de-al doilea Război Mondial, flota militară se dezvoltă continuu și este dotată cu dragoare, vedete, torpiloare, vânătoare de submarine, vedete purtătoare de rachete, puitoare de mine, crucişătoare, corvete, precum și un submarin.

Ultimele nave care au completat flota armatei române sunt fregatele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”, care au adus capacitatea de luptă a forțelor navale la cerințele NATO.