OAMENI CARE SCHIMBĂ LUMEA. Dramă transformată în speranţă

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Drama familiei Plopeanu a început în 1999, când gemenii aveau 3 ani.

„Mă obseda faptul că nu puteam să relaţionez cu unul din băieţii mei, cu Radu”, spune Gabriela Plopeanu, preşedintele Asociaţiei Copiii de Cristal Braşov.

Ar fi trebuit sa fie momentul în care părinții își văd copiii descoperind lumea. Gabriela nu a avut această șansa.

Încercările ei de a se apropia de propriii copii rămâneau fără răspuns. După nenumărate vizite la medici, Gabriela Plopeanu a aflat că băieţii ei sufereau de autism. Boala se manifestă diferit la fiecare dintre ei. Au urmat clipe cumplite, care nu au făcut decât să o întărească. Împreună cu mai mulţi părinţi, a decis să facă o asociaţie care luptă pentru drepturile bolnavilor de autism. A obţinut bani pentru terapii de care beneficiază acum cam 80 de oameni și a strâns laolaltă 15 specialiști - psihologi, psihopedagogi și kinetoterapeuţi.

„Permanent aveam senzaţia că e într-un glob, nu mă lăsa nici să îl iau în braţe, nu puteam comunica de foarte multe ori cu el”, spune Gabriela Plopeanu, preşedintele Asociaţiei Copiii de Cristal Braşov.

„La 4 ani, unul dintre ei a început să citească, deci cum poţi să îmi spui că nu se poate face nimic?”, adaugă ea.

Lupta cea mai grea a dus-o cu sistemul de sănătate. Statul decontează doar terapiile făcute de specialiști care au contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Aceștia, însă, pot fi numărați pe degete.

„Nu poţi de unul singur să schimbi un sistem sau să influenţezi, să aduci schimbarea într-un sistem. Nu ai cum! Ăsta a fost şi motivul pentru care am recurs la asociere. Eu am renunţat la viaţa mea pentru a putea face toate astea”, spune Gabriela Plopeanu.

Perseverența Gabrielei a dat roade. A reușit să își integreze copiii în învățământul de stat, iar acum băieții ei, în vârstă de 19 ani, învață la licee de renume din Brașov. Unul dintre ei, Robert, diagnosticat cu o formă mai puțin severă de autism, va susține anul viitor examenul de bacalaureat. În plus, studiaza cinci limbi străine, îi place matematica și se pregătește pentru Facultatea de Științe Economice din Cluj Napoca.

„Am avut mai multe probleme nu numai cu colegii, ci şi cu profesorii şi cu sistemul în sine, aş putea spune. În clasele I-IV, de exemplu, era de groază pentru că majoritatea colegilor se luau de mine încontinuu, dar după aia s-au mai maturizat”, spune el.

Robert e recunoscător că se poate baza oricând pe mama lui și pe terapeuții care l-au ajutat și până acum, oameni care i-au fost alături zi de zi.

„Înainte să se înfiinţeze asociaţia, ideea de integrare a copiilor cu autism în învăţământul de masă era aşa, o poveste frumoasă şi atât! Lucrurile s-au schimbat foarte mult. Pe partea asta, ce înseamnă intervenţia în autism şi integrarea copiilor, cu autism în Braşov a avut o… nu ştiu… a făcut primul pas!”, spune Simona Voinicu, coordonatorul terapeuţilor la Asociaţia Copiii de Cristal Braşov.

Oficial, în județul Brașov sunt peste 200 de persoane care suferă de autism. Sunt însă alte câteva sute de oameni nediagnosticați sau care, pur și simplu, nu figurează în evidențele autorităților. În total, în România există peste 8.000 de persoane cu autism.