REPORTAJ. Piloți pe avioanele de salvare. Cea mai grea misiune: Muntenegru

Imaginile accidentului mortal din Râmnicu Vălcea

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Flotila Aeriană 90-Otopeni. De aici a plecat primul avion spre Muntenegru. În mai puţin de o oră, aparatul decola spre Târgu Mureş, iar de acolo spre Podgorita. Ion Stăiculescu se afla la manşa avionul de transport Spartan. Ştia la acea oră doar că o tragedie din Muntenegru a curmat vieţile a zeci de oameni. Comandorul a fost chemat de urgenţă la baza militară.

„La poarta unităţii era băiatul unui fost coleg de-al nostru a căruit mamă a fost implicată în accident. M-a rugat să-l sun să-i spun dacă mama lui mai trăieşte sau nu”, a povestit Ion Stăiculescu.

În 18 ani de când zboară, pilotul a participat la zeci de operaţiuni de salvare, dar la nici una nu au avut o asemenea încărcătura emoţională precum misiunea de a aduce acasă trupurile românilor decedaţi în accidentul rutier.

„Drumul a fost fantastic de greu. Ştiam cine este în spate. Ştiam că nu pot comunica. Ştiam că-i aduc acasă şi acasă îi aşteaptă persoane dragi, chiar dacă nu sunt în viaţă”, a mai mărturisit pilotul.

Citiți și:

Accidentul din Muntenegru. Șoferul de rezervă al autocarului rămâne la reanimare

Directorul Gregory Tour: Tot timpul am fost sigur că șoferul avea aptitudinile și documentele necesare

Accidentul din Muntenegru. Șoferul nu avea aviz psihologic și nici contract legal

Alte două avioane militare au fost echipate asemenea unei săli de terapie intensivă. Viorel Pană este cel care a supervizat totul - de la dotarea aparatelor până la transportul celor răniţi.

„Simţi cum te modifici pur şi simplu emoţional când vezi un şir de ambulanţe venind acolo. A fost lungă încercarea de a stăpâni emoţia, dorinţa de a ajuta oamenii care lucrează acolo în spate şi nu îţi dau liniştea dintr-o misiune obişnuită”, își amintește acesta.

Viorel Pană a pilotat avionul care avea la bord cei mai grav zece răniţi. Oricând starea lor se putea modifica, ştia că orice mişcare bruscă a aparatului de zbor putea curma vieţi. Au fost două ore de zbor cu tensiune maximă.

„Nu se putea mări viteza sau rata de urcare prea mult. Trebuia ţinută în frâu dorinţa de a aduce aceşti oameni acasă şi necesitatea de a le asigura condiţii cât mai bune”, a mai spus pilotul.

Cei doi piloţi privesc acum în urmă. A fost cea mai amplă misiune medicală a unora dintre cei mai experimentaţi piloţi militari ai Forţelor Aeriene Române. În mai puţin de 72 de ore au reuşit să aducă acasă 29 de răniţi şi 18 oameni morţi.