Strigăt de ajutor la Crucea: „De multe ori mă învârt încolo și plâng”. Ortacii din mina de uraniu, neplătiţi de 2 luni

Două luni fără salariu, un an fără bonuri de masă, un an şi jumătate fără masa antidot şi zile întregi de când nu mai au ce să pună pe masă. Este situaţia disperată la care au ajuns ortacii de la Mina de Uraniu din Crucea. De două zile au intrat în grevă, dar problemele lor par că nu se vor rezolva prea curând. Problemele financiare ale Companiei Naționale a Uraniului se răsfrâng și asupra comunităților locale, zone care din asta au trăit de-a lungul timpului.

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Miner: Suntem ai nimănui! Ai nimănui și lucrăm în fundul pământului. Dar nu știe nimeni că noi pornim cu copiii la școală și băiatul dimineața zice: tata, ce-mi pui în ghiozdan? De multe ori mă învârt încolo și plâng, dar nu mă știe nimeni.

Este strigătul de ajutor al unui ortac din mina de uraniu de la Crucea. Alături îi stau 350 de semeni, aflaţi la limita supravieţuirii. De două luni nu şi-au mai primit banii.

Miner: La 20 de ani de mină de uraniu să lucrezi așa și să-și bată cineva joc de noi, nu-ți permiți să-ți cumperi medicamente.

Miner: În ultimele două luni am avut resurse, nu mai avem nici magazinele, am împrumutat, nu mai avem.

Aşa că de la începutul săptămânii ortacii refuză să mai intre în subteran. Silviu lucrează de cinci ani la mina de la Crucea. Soția lui nu este angajată și cu greu se descurcă să-şi întreţină familia.

Silviu Maximiuc, miner: Luăm așa pe împrumutate, ba din cole, ba din coace, nu avem ce face.

Maria Maximiuc: Ne descurcăm cum putem... Mai fac Germania, contract de 2-3 luni la căpșuni, zmeură, la ce se poate face bani.

Ortacii care lucrează la mina de uraniu sunt din Crucea, Ostra și Stulpicani, localități care din asta au trăit zeci de ani, până când minele au început să se închidă una câte una.

Vasile Matei, miner: Noi am rămas aici să zici ca să trăiești, într-o zi se gătește și cu trăitul ăsta că nu poți trăi din sărăcie.

Ar munci în altă parte, dar în zonă alte locuri de muncă nu sunt...

Vasile Matei, miner: Pe zona asta nu sunt, mai sunt ce mai sunt pe părțilea astea, bazicuri, pe gaterele astea, atât.

Dincolo de impactul social, această criză are și un impact economic asupra comunităților locale din zonă.

Ioan Oros , primarul comunei Ostra: Undeva la 68% din veniturile noastre vin de la mină, adică impozitele pe salarii și celelalte impozite pe care nu le plătesc ei. Undeva la 32-33 de mii de lei lunar.

Conducerea Companiei Naţionale de Uraniu de la Suceava este îngropată în datorii şi singura soluţie acum ar fi un ajutor guvernamental.

Cezar Cioată, director CNU, Sucursala Suceava: La sucursala Suceava, doar pentru salarii ne trebuie undeva la un milion jumătate de lei pe lună.

O delegație formată din câteva zeci de mineri va ajunge la București pentru a avea o discuție cu autoritățile centrale, în speranța că problema îşi va găsi şi rezolvarea.