Actriţa americană Diane Keaton, renumită pentru rolurile din „Tatăl miresei” şi „Clubul mireselor părăsite”, a murit la vârsta de 79 de ani, în California, relatează The Guardian. În acest moment nu sunt disponibile alte detalii, iar cei dragi ai ei au cerut respectarea intimității, potrivit unui purtător de cuvânt al familiei, citat de revista People.
Moartea acesteia este un şoc pentru Hollywood şi restul lumii. Actriţa nu mai fusese în atenţia publicului de câteva luni, dar nu se ştia că ar fi suferit de vreo boală, scrie The Guardian.
Diane Keaton s-a născut în Los Angeles în 1946, sub numele de Diane Hall, şi era cea mai mare dintre patru copii. Tatăl ei era inginer civil, iar mama ei era casnică.
Ea a jucat în piese de teatru în liceu, iar după absolvire, în 1964, a continuat studiile de teatru la facultate. Dar a renunţat curând şi s-a mutat la New York pentru a încerca să-şi croiască drum în teatru. A luat numele de fată al mamei sale, Keaton, ca nume profesional, deoarece exista deja o Diane Hall înregistrată la Actors' Equity.
În 1968, Keaton a fost distribuită în piesa „Hair” de pe Broadway ca dublură pentru Sheila. În 2017, Keaton a declarat pentru revista PEOPLE că în această perioadă s-a luptat cu bulimia, după ce regizorul spectacolului i-a spus că trebuie să slăbească, deşi nu l-a învinovăţit pe el pentru boala ei. „Credeţi-mă, avea legătură cu o nevoie excesivă de mai mult. Prea mult. Era o boală psihică”, a povestit ea.
Apoi, Keaton a jucat în piesa lui Allen de pe Broadway, „Play It Again”, Sam, care a avut premiera în 1969. A primit o nominalizare la Tony pentru acest rol.
Începutul carierei
A debutat în film în 1970, în „Lovers and Other Strangers”, dar marele ei succes a venit când Francis Ford Coppola i-a oferit rolul lui Kay Adams, iubita lui Michael Corleone, interpretat de Al Pacino, în „Naşul”, lansat în 1972. Filmul era bazat pe romanul lui Mario Puzo, dar Keaton nu citise bestsellerul înainte de audiţie şi nu ştia cu adevărat despre ce era vorba în film.
Pelicula a avut un succes enorm şi a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Keaton şi-a reluat rolul în 1974, în „Naşul II”, care a fost, de asemenea, un triumf şi a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Ea a revenit în 1990, în „Naşul III”, ultimul film.
Keaton a continuat să colaboreze cu Allen, apărând în versiunea cinematografică a filmului „Play It Again, Sam”, lansat în 1972, în „Sleeper” din 1973 şi în „Love and Death” din 1975. În ciuda succesului său timpuriu, Keaton era încă afectată de nesiguranţă şi nu se uita niciodată la propriile filme. „Pur şi simplu nu-mi place cum arăt şi cum mă aud”, a declarat ea pentru PEOPLE în 1975.
A câştigat Oscarul pentru cea mai bună actriţă
În 1977, Keaton a jucat în filmul lui Allen „Annie Hall”, în rolul principal. A câştigat Oscarul pentru cea mai bună actriţă pentru acest rol. Garderoba lui Annie imita stilul vestimentar al lui Keaton, plină de haine bărbăteşti, veste şi pantaloni structuraţi, iar filmul a consolidat statutul actriţei ca „icon” al stilului. Mulţi au speculat că filmul se baza pe relaţia dintre Keaton şi Allen. Ea a declarat pentru The New York Times în 1977: „Nu este adevărat, dar există elemente de adevăr în el”.
Keaton a colaborat din nou cu Allen în filmele „Interiors” din 1978, „Manhattan” din 1979 şi „Manhattan Murder Mystery” din 1993.
De asemenea, ea l-a apărat pe Allen în urma acuzaţiilor de abuz sexual aduse de fiica vitregă, Dylan Farrow.
Printre alte roluri ale lui Keaton se numără „Looking for Mr. Goodbar” din 1977, „Reds” din 1981, „Shoot the Moon” din 1982 şi „The Little Drummer Girl” din 1984.
A lucrat cu Meyers pentru prima dată în „Baby Boom” din 1987. Au lucrat de încă trei ori: în „Father of the Bride” din 1991, „Father of the Bride II” din 1995 şi „Something's Gotta Give” din 2003, care i-a adus lui Keaton o altă nominalizare la Oscar. Întrebată care dintre aceste proiecte i-a plăcut cel mai mult, Keaton a declarat pentru Vulture în 2020: „Sincer, poţi să crezi că e sentimental, dar îmi plac filmele Father of the Bride. Erau atât de emoţionante”.
Keaton a jucat alături de Goldie Hawn şi Bette Midler în filmul „The First Wives Club” (Clubul nevestelor părăsite) din 1996, despre trei femei ale căror soţi le părăsiseră pentru femei mai tinere. Comedia s-a încheiat în mod memorabil cu toate trei cântând piesa „You Don't Own Me” a lui Lesley Gore. Keaton a declarat pentru The Hollywood Reporter în 2023 că a fost „întotdeauna cam anxioasă şi puţin îngrijorată” în timpul filmărilor, deoarece Hawn şi Midler erau „actriţe cu adevărat uimitoare”.
Printre rolurile ulterioare ale lui Keaton se numără „The Family Stone”, „Because I Said So”, „Finding Dory”, „Book Club” (şi continuarea acestuia) şi „Poms”.
Ea a avut o apariţie rară la televiziune, cu un rol principal în miniseria HBO din 2016, „The Young Pope”.
Keaton a lucrat şi ca regizoare, realizând documentarul „Heaven” din 1987, „Hanging Up” din 2000 şi un episod din „Twin Peaks”.
În 2021, Keaton a jucat în videoclipul muzical „Ghost” al lui Justin Bieber. De asemenea, a fost o utilizatoare prolifică a reţelei sociale Instagram, postând noutăţi despre viaţa ei, reflecţii despre cariera şi prietenii ei şi lăudându-i pe cei pe care îi iubea.
„Bătrâneţea nu m-a făcut mai înţeleaptă”
Privind înapoi la cariera sa, Keaton a declarat pentru PEOPLE în 2019: „Nu ştiu nimic şi nu am învăţat nimic. Bătrâneţea nu m-a făcut mai înţeleaptă. Fără actorie, aş fi fost o inadaptată”.
Keaton nu s-a căsătorit niciodată. „Astăzi mă gândeam că sunt singura din generaţia mea de actriţe care a rămas singură toată viaţa”, a explicat ea pentru PEOPLE în 2019. „Mă bucur foarte mult că nu m-am căsătorit. Sunt o ciudată. Îmi amintesc că în liceu, un băiat a venit la mine şi mi-a spus: «Într-o zi vei fi o soţie bună». Şi m-am gândit: „Nu vreau să fiu soţie. Nu”.
De-a lungul vieţii, a avut relaţii amoroase cu Allen, Pacino şi Warren Beatty. „Talentul este atât de atractiv”, a explicat ea pentru PEOPLE.
Keaton a avut doi copii, fiica Dexter şi fiul Duke, pe care i-a adoptat în 1996 şi, respectiv, în 2001. „Maternitatea nu a fost o dorinţă irezistibilă, ci mai degrabă un gând la care mă gândeam de foarte mult timp. Aşa că m-am aruncat cu capul înainte”, a declarat ea pentru Ladies' Home Journal în 2008.
Editor : C.L.B.
