„Aici, teoretic, e un buncăr”. Starea adăposturilor de apărare civilă din București. Ce învățăminte putem trage din experiența Ucrainei

„Aici, teoretic, e o chiuvetă, iar acolo două WC-uri din vremuri imemoriale. Iar aici, o cameră goală”, rostește administratoarea unui bloc din București în timp ce face pentru digi24.ro turul unuia dintre cele 1416 de adăposturi private de apărare civilă situate, în marea majoritate, la subsolurile blocurilor de locuințe din Capitală. Timp de zeci de ani, aceste spații au fost în mare parte ignorate. Între timp, a început războiul din Ucraina unde, de câteva zile întreaga lume asistă la felul în care armata rusă bombardează fără discriminare blocuri și clădiri civile din orașele ucrainene. Pe teritoriul României există în acest moment 4.538 de astfel de adăposturi de protecție civilă. Digi24.ro a încercat să afle câte dintre acestea sunt funcționale și care sunt procedurile de urmat în caz de necesitate.

„Aici, teoretic, e o drăcovenie, un fel de generator. Ia uite niște scaune, ale cui or fi?”, se întreabă doamna Ionescu (nume fictiv), președinta asociației de locatari a unui bloc din București care a dorit să-și păstreze anonimatul, în timpul unei vizite într-un astfel de spațiu cunoscut și sub numele de „adăpost pentru apărare locală antiaeriană”. Pe scurt, ALA.

Adăpostul amplasat la subsolul uneia din scările respectivului bloc are „teoretic” o capacitate de câteva sute de persoane. „Teoretic, ar trebui să intre toți locatarii. Acum, cum o fi în realitate, Dumnezeu știe”, spune doamna Ionescu.

„Eu să mă bag acolo? Nici gând”

„Buncărul” de la subsolul clădirii de apartamente prezintă două mari probleme: instalațiile sanitare sunt nefuncționale, iar sistemul de ventilație e defectuos.

„Practic, sistemul de aerisire funcționează pe aerisire naturală. În caz de Doamne ferește, aerisitoarele sunt ineficiente pentru că nu pot asigura aerisirea integrală a subsolului”

Veștile bune: subsolul e măcar gol și uscat. Dar veștile bune se opresc momentan aici.

„Prin alte părți subsolurile sunt inundate, pline cu depozite de murături sau mai știu eu ce. Problema nu e curățenia: eliberarea se face repede și simplu. Problema e de aerisire. Nu o să intre nimeni acolo, în condițiile în care nu ai sistem de aerisire eficient. Eu, să mă bag acolo? Nici gând”

Conform Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov, la nivelul municipiului București există un număr de 1.694 spatii de adăpostire la subsoluri (1.509 adăposturi publice și private existente + 185 spații de adăpostire care se pot amenaja (locuințe, pasaje, parcări subterane, stații de metrou).

Capacitatea totală de adăpostire este de 322.194 persoane, susține ISU.

Sursa: isubif.ro

Din cele 1.509 de adăposturi din Capitală, 1.416 sunt „private”, adică aparțin proprietarilor de imobile (ex: asociațiile de locatari și operatorii economici de drept privat. Alte 93 de adăposturi se află în administrarea primăriilor. Lista acestora poate fi consultată aici.

O veste bună la pachet cu două vești rele

„Adăposturile astea ALA trebuie să aibă câteva elemente constructive prezente”, a explicat pentru digi24.ro, inginerul structurist Matei Sumbasacu, fondator al asociației Re:Rise, care propune și derulează proiecte de conștientizare a riscului seismic și de eficientizare a intervenției la dezastre, cu ajutorul noilor tehnologii.

De asemenea, asociația colaborează cu Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) pentru eficientizarea intervenției la dezastre.

„Cerințele pentru un astfel de adăpost sunt în mare parte chestii care țin de structură: trebuie să ai o clădire cu structură de beton, să aibă subsol, adăpostul să fie amenajat cât mai spre pereții perimetrali din subsol, să aibă ieșiri în afara zonei de dărâmături”.

Cu alte cuvinte, vestea bună e că, de bine de rău, betonul e turnat iar aceste adăposturi deja există.

„E greu de crezut că un adăpost - odată construit - va deveni dezafectat complet. Ai niște pereți de beton, niște uși metalice, niște guri de ieșire. Prea rău n-au cum să arate”, a spus inginerul constructor, care are un masterat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic.

Există însă două probleme majore identificate de inginerul Sumbasacu referitoare la ALA-uri: starea grupurilor sanitare din aceste subsoluri și instalațiile defectuoase de ventilare.

„Toaletele uscate trebuie prezente în toate adăposturile. Majoritatea adăposturilor nici nu au toalete uscate. Și mai e instalația de filtru-ventilație. Care, fiind mecanică, e destul de robustă, dar de multe ori ori e făcută prost, ori nu merge”

În 2018, Digi 24 dezvăluia că mai puțin de jumătate din adăposturile de protecție civilă de la nivelul unui județ (Bihor) puteau fi folosite, după verificările făcute de specialiștii în protecție civilă.

Digi24.ro a încercat să afle de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență câte dintre aceste adăposturi sunt conforme normelor de protecție civilă și pot fi folosite în acest moment, fără a necesita lucrări de reamenajare, reparații, investiții suplimentare etc. Până la data difuzării acestui material, IGSU nu a oferit un răspuns clar referitor la această problemă.

Până și Raed Arafat recunoaște că adăpostul de la subsolul blocului în care locuiește „nu e pregătit cu ce trebuie acolo”

În urmă cu câteva zile, IGSU a recunoscut că adăposturile civile care ar trebui să fie un refugiu în situații de urgență nu sunt, în cele mai multe cazuri, pregătite pentru așa ceva. Șeful DSU, Raed Arafat, a făcut un apel la toți cei care le gestionează, asociații de locatari sau autorități locale, să nu le mai folosească pentru depozitare, ci să le amenajaze în scopul pentru care au fost create.

„Va trebui să fie refăcute, rearanjate şi redată destinaţia lor. De acest lucru se ocupă colegii de la IGSU şi autorităţile locale. Vom intensifica acţiunile noastre. Rugămintea către cei care gestionează aceste adăposturi este să respecte regulile pentru care ele au fost create. Aceste adăposturi trebuie să rămână funcţionale ca adăposturi, aşa cum era destinaţia lor iniţială”, a arătat secretarul de stat”, a spus Arafat

În plus, șeful DSU a spus că adăposturile trebuie să fie goale și să fie pregătit totodată un „minim necesar” pentru astfel de situaţii.

„Eu locuiesc într-un bloc care are o zonă de boxe, dar are şi adăpostul. Iar adăpostul e gol. E adevărat că nu e pregătit cu ce trebuie acolo, adică pături. Trebuie să ai minim necesar în adăpostul respectiv pregătit sau să existe undeva depozitat, ca să fie pus acolo. Şi curăţat depozitul - pentru că multe nu sunt curăţate măcar - ca să poată să ţină oamenii în ele, o perioadă, dacă va fi nevoie”, a spus șeful DSU.

În urmă cu trei ani, în București încă mai existau adăposturi ALA pline cu murături sau damigene de vin.

Murături într-un adăpost de apărare civilă din București, 2019. Foto: Captură video Digi 24.

„Treaba cu murăturile este foarte relativă”, a spus Matei Sumbasacu.

Și asta deoarece legea prevede că, pe timp de pace adăposturile (cu excepția celor amenajate ca puncte de comandă) „pot fi utilizate pentru alte destinații, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore”.

Prin urmare „murăturile” nu reprezintă „risc de securitate” în caz de atac aerian, atâta vreme cât ele sunt mutate la timp din adăpost.

Lipsa de proceduri. „Nimeni nu ne-a spus niciodată nimic. Nimeni!” Lecția tristă a Ucrainei

Administratorii blocurilor care au adăposturi la subsol intervievați de digi24.ro susțin că nici inspectorii ISU și nici autoritățile locale nu le-au explicat până acum care sunt procedurile pe care trebuie să le urmeze în caz de alarmă.

„Nu a venit nimeni oficial să ne spună ce să facem cu adăposturile. Nimeni nu ne-a spus niciodată nimic. Nimeni!”, a declarat doamna Popescu (nume fictiv), administratoarea unui alt bloc din Capitală care a dorit să-și păstreze anonimatul.

În plus, costurile pentru reamenajarea unui astfel de spațiu sunt mari și ar trebui, în actualele condiții să fie plătite de locatari.

„Numai să le zugrăvești ne costă o grămadă de bani. Anul trecut ne-a costat 28.000 de lei doar zugrăvitul unei scări de bloc”, a spus doamna Popescu. „Toți oamenii spun că nu au bani. Este o problemă. Că cei de la ISU deja încep să dea amenzi. Și, dacă îți dau 10.000 de lei amendă, poate că, de banii ăia, măcar poți face ceva”.

Cumva, după explică inginerul structuralist Sumbasacu, statul român face o „discriminare” între adăposturile publice și cele private:

„Avem multe discriminări public-privat. ALAurile respective ar trebui să deservească populația din clădire, deci e cumva răspunderea lor să se asigure că, dacă ne bombardează rușii, ei au unde să se adăpostească. Pe deee altă parte, dacă ne gândim că fiecare ALA are un rol în strategia de apărare a țării, putem vorbi de un interes public în a avea ALA-uri conforme și, atunci, cred că se poate găsi un cadru legal prin care primăriile să ajute asociațiile de proprietari să își repare ALAurile”

În privința „procedurilor” inginerul constructor recunoaște că există o „o zonă gri” care nu e clar explicată în legislație.

În marea lor majoritate, adăposturile ar trebui constructiv să fie OK, din punct de vedere structural. Chestiile perisabile care se pot degrada sunt deja degradate. Problema majoră în cazul lor e că lumea nu știe utilitatea lor, care sunt procedurile, ce trebuie să facă. Mulți nu știu că au adăpost la subsolul blocului

Un tânăr programator din România a realizat o aplicație prin care se poate localiza cel mai apropiat adăpost utilizând localizarea în timp real. Cu ajutorul acestei aplicații se poate identifica atât adăpostul antiaerian din apropierea reședinței cât și cele disponibile în cazul în care cetățenii români sunt surprinși în deplasare.

La câteva sute de kilometri de România, imagini dramatice din orașele ucrainene bombardate arată maternități mutate în subsolurile devenite adăposturi antiaeriene. În încăperi slab luminate, în condiții deloc optime dar măcar în ceva mai multă siguranță, stau înghesuite femeile, bebelușii și cei care îi îngrijesc.

De asemenea, copiii din cel mai mare spital de pediatrie din Kiev au fost și ei mutați la subsolul clădirii pentru a fi protejați de bombardamentele ruse.

În cazul României, pe lângă cunoașterea procedurilor de urmat într-o astfel de situație oamenii trebuie să fie pregătiți inclusiv la nivel individual.

„Ce nu se știe e procedura, rolurile, ce trebuie să facă fiecare. Apoi, oamenii nu sunt pregătiți să se ducă la adăpost. Oamenii trebuie să fie și ei, la nivel individual pregătiți, să aibă provizii. OK, știu unde e adăpostul dar nu trebuie să iau în calcul un scenariu că stau acolo 3 ore. Trebuie luat în calcul un scenariu în care stai 24-72 de ore, cum vedem acum ce se întâmplă în Ucraina. Trebuie să am asigurate acele provizii pentru măcar 72 de ore”, a spus inginerul Sumbasacu.