Securitatea, aparatul de represiune al regimului comunist, denumit oficial Departamentul Securităţii Statului (DSS), avea aproape 15.000 de angajați la finalul anilor 1980, arată noi documente publicate luni de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Documentele originale, datate 24 septembrie 1988, se găsesc într-un dosar găsit la cabinetul șefului Securității, generalul Iulian Vlad și arată dimensiunea exactă a temutului serviciu comunist.
Datele prezentate în premieră de CNSAS cuprind întregul aparat al Securității: 14.629 de angajaţi (8.760 de angajaţi în aparatul central şi trupele de securitate și 5.869 de angajaţi în aparatul teritorial).
Totalul prezentat include şi personalul muncitor civil (p.m.c.) - aproximativ 1.200 de persoane, fără grad militar. Această categorie de personal era formată din muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale - reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (şoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activităţi de secretariat (dactilografe, secretare), potrivit CNSAS.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Structura teritorială a Securității
Din punct de vedere geografic și operațional, DSS era împărţit în aparatul central (București), Trupele de Securitate și aparatul teritorial (județe şi Securitatea Municipiului Bucureşti - SMB).
Cei mai mulți lucrători ai Securității erau în aparatul central din București - 6.023 de cadre (41,17% din totalul angajaților).
Trupele de Securitate (Comandament + Unități) însumau 2.737 de cadre (18,71% din total).
Aparatul teritorial (40 de județe + SMB): 5.869 cadre (40,12% din total).
Aparatul central al DSS
Aparatul central al Securității „concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară. Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național”, potrivit CNSAS.
Cele mai mari structuri ale aparatului central erau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare), cu 1.022 de cadre, și Unitatea Specială „F” (Filaj), cu 745 de cadre.
De asemenea, unitățile de elită precum USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) aveau în Capitală sediul și grosul forțelor (772 de cadre).
Trupele de Securitate
Această structură reprezenta componenta militarizată (infanterie, pază obiective speciale, intervenție în caz de revoltă populară).
Deși Comandamentul era localizat în București, unitățile (batalioanele și regimentele de trupe de securitate) erau dislocate strategic pe întreg teritoriul țării (București, Cluj, Timișoara, Ploiești etc.) pentru a asigura controlul rapid în caz de criză.
Din trupele de Securitate a făcut parte și actualul șef al SPP, Lucian Pahonțu, despre care Recorder a dezvăluit recent că a fost în dispozitivele militare de la Intercontinental pe 21 decembrie 1989, dar și la Universitate, în timpul Mineriadei din iunie 1990.
Aparatul teritorial
Aparatul teritorial al Securității asigura controlul informativ direct, „la firul ierbii”, pe întreg teritoriul țării, mai scrie CNSAS.
Securitatea Municipiului București (SMB): deși parte din aparatul teritorial, din punct de vedere geografic acționa tot în Capitală. Avea un efectiv masiv de 557 de cadre, fiind de departe cea mai mare unitate teritorială din țară.
Cele 40 de Inspectorate Județene împarțeau restul de 5.312 cadre. Media per județ era de aproximativ 132 de cadre, forțele fiind adaptate la importanța economică și strategică a regiunii (Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici precum Ialomița, Covasna sau Sălaj abia treceau de 70-80 de cadre).
Direcțiile Securității
Din punct de vedere operativ, angajaţii Securităţii erau distribuiți pe direcții informative.
Direcția I (Informații Interne): Concentra un număr relativ restrâns de cadre, având 103 angajați.
„Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcţiei I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespondentă - Serviciul I)”, potrivit CNSAS.
Direcția II (Contrainformații în Sectoarele Economice): Înregistra un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere.
„În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespondentă - Serviciul II)”
Direcția III (Contraspionaj): Avea o pondere ridicată în structura centrală, cumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern. (Structură teritorială corespondentă - Serviciul III)
Unitatea Specială „T” (Interceptări și ascultări): Un „colos tehnologic” de sine stătător la nivel central, având 466 de angajați, potrivit CNSAS.
La nivel executiv cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul T)
Unitatea Specială „F” (Filaj, observație stradală și investigații): Reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională.
Cadrele constituiau echipe mobile stradale destinate urmăririi directe a persoanelor considerate periculoase de către regim. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul F)
Unitatea Specială „S” (controlul corespondenței scrise - scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale): Figurează cu un volum semnificativ de personal, fiind o activitate intens centralizată în București - 356 de angajaţi.
În teritoriu, activitatea de control al corespondenței se desfășura la nivelul fiecărui Inspectorat Județean prin birouri sau compartimente speciale „S”, de regulă amplasate secret în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR).
Câte femei lucrau în Securitate
Cifrele prezentate de CNSAS analizează și situația femeilor angajate în structurile Securității.
În total 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaţilor, erau încadrate la data de 24 septembrie 1988 în Departamentul Securităţii Statului:
- Aparat central: 954 femei (reprezentând 15,83% din totalul cadrelor centrale)
- Trupele de Securitate: 254 femei (reprezentând 9,28% din totalul trupelor)
- Structuri teritoriale: 1.089 femei (reprezentând 18,55% din totalul cadrelor din teritoriu)
„Ponderea generală de 15,70% demonstrează că, deși femeile dețineau un rol numeric important pe anumite nișe tehnice și administrative (unde depășeau deseori 25-30% din colectiv), la nivel global întregul aparat de Securitate rămânea o structură controlată și operată în proporție de 84,30% de bărbaţi”, mai notează CNSAS.
La nivel național doar 0,95% dintre femeile din Securitate dețineau o funcție de conducere. Restul de 99,05% ocupau funcții de execuție.
„În total, în întregul aparat (central, trupe și teritoriu) existau 22 de femei în funcții de conducere (11 la centru și 11 în teritoriu), ceea ce reflectă accesul extrem de redus al femeilor la structurile de decizie din Securitate”, potrivit CNSAS.
Editor : Bogdan Păcurar
