Tezaurul de la ruși | Consilierul guvernatorului BNR: E momentul să ne retragem din comisie

Data actualizării: Data publicării:
agerpres_9332932
Foto: Agerpres

Cristian Păunescu, consilier al Guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR), a declarat, marţi, că este momentul ca instituţia pe care o reprezintă să se retragă din comisia de negocieri cu partea rusă pentru restituirea Tezaurului. El a explicat că ambele restituiri ale unor părţi din patrimoniu din categoria Tezaur, făcute în 1935 şi 1956, au fost legate din partea rusă de „un fel de zăhărel”.

agerpres_9332932
Foto: Agerpres

„Dacă urmăriţi cronologic, ambele restituiri sunt legate din partea rusă de un fel de zăhărel - când i-ai făcut ceva care i-a plăcut, te-a recompensat. Ce a făcut Titulescu - i-a scos din «cordonul sanitar». Primii sunt nemţii care i-au făcut oameni şi i-au băgat în viaţa politică internaţională”, a declarat Cristian Păunescu în cadrul dezbaterii „Tezaurul României la Moscova. 100 de ani mai târziu”, care a avut loc la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) din Bucureşti.

Consilierul guvernatorului Mugur Isărescu a precizat că există multe semne de întrebare în privinţa restituirilor tezaurului, un exemplu fiind înapoierea osemintelor lui Dimitrie Cantemir. Cristian Păunescu a mai spus că este momentul ca Banca Naţională să se retragă din comisia româno-rusă de studiere a istorie comune, care are ca obiectiv şi formularea unui punct de vedere legat de tezaurul român din Rusia.

„Pentru noi, Banca Naţională, e momentul să ne retragem din comisie, în sensul că noi am predat comisiei tot ce aveam legat de bunurile Băncii Naţionale şi că nu avem ce să mai arătăm şi să mai demonstrăm”, a precizat el.

Consilierul a precizat că această comisie este necesară, întrucât reprezintă „o punte de legătură”, deşi partea rusă refuză să recunoască protocoale pe care le-a semnat.

„Comisia a acţionat şi a făcut tot ce a putut la nivelul ei ca să se continue discuţiile. E o punte de legătură. Partea rusă într-un protocol spune la un moment dat: «Partea rusă recunoaşte că BNR şi-a depus tezaurul la Moscova şi rămâne ca sarcina pe viitor a părţii ruse să caute documumente care să ateste acest lucru». Deci, ei într-un fel recunosc protocoale semnate de ei, dar vor să vadă şi exemplarele lor”, a mai afirmat Cristian Păunescu.

În privinţa tezaurului BNR, consilierul a spus că există o valoare intrinsecă, o valoare de catalog cunoscută de numismaţi.

„Coroborată se dă valoarea respectivă. Este bun acest protocol? E semnat? E parafat? E act de valoare internaţională. Sunt organisme internaţionale - de exemplu, Conferinţa de la Genova - care a hotărât: Rusia trebuie să dea înapoi României tezaurul. Ei nu vor să recunoască hotărâri internaţionale”, a adăugat el.

Consilierul a amintit că BNR şi-a trimis tezaurul la Iaşi în două transporturi, în consultare cu Guvenul României de la acea vreme, cu Casa Regală şi cu strategi şi istorici ai României. El a precizat că ar fi existat şi alte soluţii în privinţa tezaurului.

„Prima soluţie era să lase tezaurul aici şi să vadă ce o să se întâmple. Veneau cine au venit, îl luau, au fost învinşi şi îl dădeau înapoi. O a doua soluţie era să îl transporţi, toată lumea a luat în discuţie această soluţie, într-un loc sigur. Loc sigur putea să fie în est, la un aliat, fiindcă Rusia ţaristă era aliat cu România în Antanta, erau şi legături dinastice între regină şi ţar şi alianţa militară şi o presiune puternică, un lobby din partea Rusiei, Imperiului Ţarist, ca să ducem acolo tezaurul cu asigurări. În acelaşi timp, lobby-ul acesta a fost şi pentru ca conducerea României, în frunte cu Casa Regală, să se mute la adăpost în sudul Rusiei, cum au plecat mulţi”, a mai spus consilierul.

Cristian Păunescu a mai afirmat că exista şi posibilitatea de a transporta tezaurul în altă ţară, dar cu riscuri enorme să fie capturat.

„Ultima (soluţie, n.r.) şi cea mai importantă, după părerea mea, el, oriunde s-ar fi dus, trebuia asigurat. România nu a făcut acest lucru, deoarece costurile erau foarte, foarte mari, având în vedere care era valoarea transporturilor”, a precizat consilierul.

„BNR a luat împreună cu factorii de decizie hotărâtea bazată pe declaraţii, documente ale părţii ruse şi a transportat tezaurul acolo. Când l-a lăsat acolo nu l-a lăsat de izbelişte, ci a avut două protocoale bilingve franceză-rusă, cu semnături, cu parafe ale oficialilor băncii imperiale de stat, directorii de acolo, care au ştampilat şi au recunoscut primirea. Este un document imbatabil privind acest demers. Tot aşa discuţia se poartă în rândul populaţiei şi chiar specialiştilor”, a explicat Păunescu.

El a arătat că la negocierile legate de restituirea tezaurului a participat o comisie de istorici.

„Ei se adună cu omologii lor, şi nu numai. Comisia noastră are şi o componentă a Ministerului de Externe. La ruşi, e numai din istorici. Deci o primă asimetrie. Comisiile se întâlnesc şi discută. La ce se poate ajunge? Ca partea rusă să spună la un mement dat: «Am găsit documentul, am găsit protocoale pe care noi le-am semnat de primire». Arhiva Băncii de Stat a Federaiei Ruse nu mai e la Banca de Stat, acum e la alte arhive şi arhiviştii bine pregătiţi găsesc aceste documente. Şi dacă le găsesc ce se întâmplă? Noi suntem în trei etaje. Acum suntem la subsol. Aşa lucrăm noi, istoricii, la subsol, pentru că scotem din arhive documentele, le punem pe masă, le confruntăm, le discutăm, luăm o decizie”, a spus el.

După aceste întâlniri au loc discuţii între diplomaţi, urmat de unele la nivel politic, unde atmofera dintre cele două ţări este „foarte glacială”, ceea ce împiedică membrii comisiei să aibă succes, a mai prezciat Păunescu.

Cristian Păunescu a spus că este nerăbdător să părăsească această comisie, întrucât „deja şi-a asociat numele cu un eşec” şi a explicat că membrii acestei comisii nu primesc bani.

„Negocierile sunt conduse de un academician, om de încredere al Administraţiei Prezidenţiale şi al lui Putin, Ciubarian, care are stofă de negociator, a văzut multe. Are şi el 85-86 de ani. Prima generaţie a comisiei ruse deja a dispărut fizic. A venit o nouă generaţie acum – oameni de 40-50 de ani, care sunt arhivişti”, a detaliat consilierul.

Cum a dispărut tezaurul

În decembrie 1916, au plecat către Moscova 1.738 de casete cu aur ale BNR, în valoare de aproximativ 315 milioane lei, cu o greutate de 91,32 tone, care au fost încărcate în 17 vagoane de tren.

Conţinutul casetelor a fost inventariat la Moscova între 9 ianuarie şi 16 februarie. În aceeaşi zi de 16 februarie 1917, membrii delegaţiei BNR care au însoţit tezaurul trimiteau şi ei o scrisoare din Moscova în care relatau cum a avut loc inventarierea şi precizau că „redacţiunea atât a primului proces-verbal, cât şi a protocolului final s-au făcut de Delegaţiunea Guvernului Rus, care a ţinut a-şi rezerva această onoare”.

În iulie 1917, a plecat al doilea transport: în trei vagoane de tren au fost încărcate 188 de casete ale Băncii Naţionale, care cuprindeau: aur, în valoare de 574.523,57 lei, adică 0,16 tone, şi „titluri, efecte, valori, depozite, parte din arhive şi cărţi, actele sale”. Astfel, în total, în primul şi în cel de-al doilea transport s-au aflat 91,48 tone aur.

Peste o jumătate de an, însă, autorităţile bolşevice au confiscat tezaurul României, inclusiv tezaurul Băncii Naţionale, declarându-l „intangibil pentru oligarhia română”, dar asumându-şi ”răspunderea de a păstra acest tezaur pentru a-l preda în mâinile poporului român”.

În anii 1935 şi 1956 au fost restituite o parte dintre arhivele şi bunurile cu valoare istorică şi artistică ce fac parte din patrimoniul cultural al României.

În iunie 1935, un număr de 212 lăzi dintre cele venite din Rusia pe ruta Moscova – Odessa – Constanţa – Gara Obor (Bucureşti) au fost predate Băncii Naţionale a României; în aceste lăzi s-au aflat: bilete de bancă de 1, 2 şi 100 lei şi clişeele lor; cerneluri tipografice, hârtie pentru tipărirea bancnotelor, un aparat de numerotat, clei; hârtii de valoare, inclusiv dintre cele depozitate de particulari la BNR, dar pentru care fuseseră deja emise duplicate, şi documente de arhivă.

Printre altele, în 1956, s-a întors în ţară - şi poate fi astăzi văzut la Muzeul Naţional de Istorie a României - celebrul tezaur cunoscut sub denumirea „Cloşca cu puii de aur” (19,763 kg). Dar în niciuna din acele două restituiri n-a fost vorba de Tezaurul Băncii Naţionale a României.

(Sursa: News.ro)

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri