Pentru unii dintre cei care nu au avut privilegiul de a locui într-o casă sigură, ultimele două luni au fost o provocare, chiar un adevarat coșmar. Alții au găsit o sursă de stres și anxietate în ideea că ar lua virusul și că ar fi un risc pentru familiile lor. Dar oricât ar părea de incredibil, există și oameni care regretă perioada în care am fost nevoiți să stăm în case. Ei nu așteaptă nerăbdători relaxarea. Și iată de ce:
Dintre cei norocoși să aibă un acoperiș deasupra capului, sunt unii care au găsit o adevărată plăcere în a fi închiși în case, pentru că le-a dat răgazul să exploreze noi hobby-uri, să lucreze mai liber și să petreacă mai mult timp cu familiile.
Euronews și-a întrebat telespectatorii și cititorii ce le va lipsi cel mai mult după ridicarea restricțiilor și după ce oamenii se vor regăsi în „noua normalitate”.
Timp mai puțin pierdut pe drum
Kostas Antoniou, în vârstă de 35 de ani, lucrează la Londra în domeniul finanțelor. Spune că în perioada aceasta nu i-au lipsit în niciun caz cele 45 de minute pe care le face cu trenul în fiecare dimineață până la muncă. Când e aglomerat, tânărul este nevoit să aștepte chiar ore ca să se urce în trenul arhiplin.
Este răspunsul pe care Euronews l-a primit de la mai mulți cititori și telespectatori, care au spus că nu au dus dorul aglomerației de dimineață și nici al orelor pierdute pe drumul către și dinspre serviciu.
În plus, Antoniou spune că a fost mai eficient lucrând de acasă. „Asta dovedește că nu avem nevoie de un birou, mai ales în centrul Londrei. La birou e prea mult zgomot din partea celorlalți, care vorbesc, râd... Nu mă pot concentra ca lumea”, arată bărbatul.
Aer curat, păsări și noi hobbiuri
La scurt timp după impunerea restricțiilor, mulți au început să observe sunetele naturii în orașele în care de obicei se aude doar vacarmul traficului. João Ricardo este un muzician de 47 de ani care locuiește în Porto. E mulțumit să vadă că restricțiile din Portugalia au readus calmul și au contribuit la reducerea poluării. „Norii pufoși, culorile vibrante ale cerului, sunetul păsărilor au fost acoperite până acum de trafic”, spune Ricardo.
Muzicianul și-a găsit noi pasiuni stând acasă: a început să cultive legume în grădina din spatele casei. E încântat de salata, căpșunile și roșiile pe care le-a îngrijit și care au un gust mult mai bun decât al celor din supermarket.
„Tăcerea și pacea gândurilor mele în timp ce mă simțeam liberă de orice obligații”, asta spune și Helen Corvus că i-a plăcut cel mai mult din experiența de a sta în casă.
Mai mult timp cu familia
„Îmi va lipsi timpul petrecut cu fiul meu, vorbitul, gătitul și privitul la filme împreună”, spune Raphaela Boghi, 33 de ani, care lucrează într-o gară în Bristol. „Îmi va lipsi timpul pe care îl aveam ca să reflectez, fără niciun fel de stress legat de activitățile și obligațiile pe care le am în viața cea normală”, spune tânăra.
I-a plăcut să meargă pe bicicletă pe străzile goale și să citească din cărțile pe care le avea pe listă. Pe de altă parte, știe că e norocoasă să fie încă plătită cu salariul întreg, deși lucrează la program redus. Îi place liniștea străzilor, dar și noul mod în care oamenii se simt legați unii de ceilalți.
Și nu este singura care spune că a luat legătura cu oameni cu care nu mai vorbise de mult. Plus că nu este vorba numai de prieteni sau rude. Vecinii parcă au devenit mai săritori, mai amabili, mai zâmbitori, s-a creat sentimentul unei comunități.
„Soția mea și cu mine suntem acum direct responsabili de școala pe care o fac copiii noștri. Am reușit să văd și să aud ce învață copiii, pentru că sala lor de clasă e la două camere mai încolo. Pot să mă uit la ce învață și să vorbesc cu ei despre asta. Seara, merg la o plimbare cu ei, se iau la întrecere, ne jucăm fotbal. Chiar nu-mi doresc să mă întorc la naveta aia scumpă și cu multă transpirație, până la biroul din centrul Londrei, după ce am petrecut o lună demonstrând că nu trebuie să fiu acolo ca să fiu eficient”, spune Giles Anderson, de 45 de ani. „Când asta se va termina și vom vorbi despre mediu, cum o să mai avem tupeul să sugerăm că noi nu putem să facem schimbări semnificative? Am arătat într-o lună că ne putem transforma existența și sper ca ceva din asta să rămână”, adaugă Giles.
Redactor: Luana Păvălucă
