Video Cum a primit moneda românească denumirea de „leu”. Trebuia inițial să se numească „român”
Colecționarii și nu numai pot face o călătorie în timp, prin istoria Leului românesc, zilele acestea în Capitală. De la primele monede emise în statele medievale, până la bancnotele de azi, din polimer. Sunt expuse toate la muzeul Băncii Naționale.
Povestea leului este spusă prin mai bine de 500 de exponate. Iar atracția principală o reprezintă mașinile utilizate în procesul de fabricare a monedelor.
- Vă voi arăta cum se băteau banii pe vremuri. Literalmente erau bătuți. Și acum putem vedea că piesa a fost imprimată pe ambele fețe.
Vizitatorii află și cum se numără monedele:
- Monedele de 10 bani se introduc in cuvă, iar apoi mașina numără piesele.
- Acești bani, din nou, se introduc în cuvă și mașina îi rulează în fișicuri.
O altă atracție este sala aurului.
- Expunem patru lingouri și câteva monede de aur, o vitrină care însumează în jur de 5 miloane de euro.
Toate tururile sunt ghidate, tocmai ca publicul să descopere poveștile mai puțin știute. Una dintre ele este originea numelui „leu”.
- Moneda ar fi urmat să se numească „român”. Gândirea era că francezii au francul și noi să avem românul. Însă leul românesc a fost introdus în lege în 1867. Iar denumirea a venit de la o piesă de tip taler, o piesă provenită din Țările de Jos, cu denumirea „Leuven Taler”, deci taler leu.
Sunt expuse și primele monede românești, bătute în 1868, după venirea Regelui Carol pe tron. Au fost realizate la Monetăria din Birmingham. Alături sunt primii bani de hârtie, tipăriți în 1877, cu elemente inspirate din operele lui Grigorescu.
În 1999, anul eclipsei de soare vizibile din România, a apărut prima bancnotă din polimer, cea de 2.000 de lei, râvnită și astăzi de colecționari.
Este expus inclusiv un lingou de aur de 13 kilograme, pe care vizitatorii sunt îndemnați să încerce să-l ridice.
Editor : M.B.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
