Cum a reușit o româncă performanța de a deveni detectiv în SUA. Programul infernal la care a fost supusă

O tânără originară din Şimleu Silvaniei, licenţiată în jurnalism şi design vestimentar în România, a reuşit performanţa ca în doar câţiva ani să ajungă de la statutul de rezident în Statele Unite la cel de detectiv în Arkansas, trecând printr-un post de ofiţer într-un penitenciar, dar şi printr-o dură pregătire fizică şi psihică în academia de poliţie americană, scrie Agerpres. 

Povestea Danei Cotroneo porneşte din partea de nord-vest a Românei, din Şimleu Silvaniei, oraşul natal în care aceasta a copilărit şi şi-a făcut studiile gimnaziale şi liceale, pentru ca mai apoi să ajungă studentă la Oradea. După o dublă licenţiere, în jurnalism şi design vestimentar, profitând de oportunitatea programului "Work and Travel", Dana şi-a făcut pentru a două oară bagajele şi a plecat, în 2010, în Statele Unite, aterizând în orăşelul Hot Springs, din comitatul Garland, Arkansas.

La doar câteva luni de la sosire s-a căsătorit, cunoscându-şi soţul prin intermediul unor prieteni comuni. Şi-a găsit în scurt timp şi un loc de muncă, ce a fost însă doar o primă etapă în visul ei de a deveni ofiţer criminalist.

"Hot Springs este un oraş mic şi frumos. Se aseamănă puţin cu oraşul în care am copilărit, Şimleu Silvaniei. Cred ca asta cumva mi-a alinat dorul de casă adeseori şi m-a ajutat să mă adaptez mai repede, pentru că nu este un oraş mare. De lucru este, doar să vrei să lucrezi. Poate nu e ceea ce vrei sa faci o viaţă întreagă, dar până îţi găseşti locul pe plan profesional, ai opţiuni. Aşa am avut norocul să dau peste o companie unde am lucrat ca şi 'transaction processor' pentru aproape cinci ani.

Mi-a plăcut locul de muncă şi oamenii cu care am lucrat, dar am simţit că ceva totuşi îmi lipsea. Am decis să mă înscriu iar la şcoală, alegând de această dată criminalistica. Mi-a fost destul de greu pe parcursul şcolii, mare parte din cauza limbii. Deşi am vorbit engleza destul de bine pentru România, odată ajunsă aici mi-am dat seama, de fapt, că engleza mea nu e engleza lor. Din cauza accentului local, dialectului şi limbajului de stradă, practic a trebuit să o iau de la capăt. Cele mai mari probleme cu limba le-am avut când a trebuit să scriu pagini întregi de cercetare pentru anumite seminarii, dar şi acestea le-am trecut cu bine. Am reuşit să fiu între cei mai buni studenţi, cu o medie mare", povesteşte Dana Cotroneo.

În decembrie 2014 a venit pe lume şi băieţelul ei, sarcina amânând finalizarea studiilor cu aproximativ un an şi jumătate. Când fiul său abia împlinise un an, a venit şi prima şansă pentru a-şi îndeplini visul, dar şi prima provocare - un post de ofiţer la un penitenciar.

"Respect" este cuvântul care i-a ghidat activitatea la centrul de detenţie şi i-a atras simpatia deţinuţilor, chiar şi după eliberarea lor.

"Este foarte mult de povestit despre munca la centrul de detenţie, ori despre ce face centrul de detenţie pentru cei aflaţi acolo. Ne axam foarte mult pe reabilitare. Din această cauză, deţinuţii au acces la tot felul de programe şi chiar şcoli şi facultăţi, pe care le pot face gratuit. Majoritatea celor din detenţie sunt oameni buni, cu fel şi fel de poveşti. Ce au în comun? Decizii nu foarte bune. Am învăţat că tot ce vor şi tot ce ai nevoie e să oferi respect. Am o vorbă care o zic tot timpul: ce oferi, e ce primeşti ("what you give is what you get").

Asta le spuneam şi lor. Vrei respect? Oferă respect, atunci. Şi nici nu ştii ce mult a ajutat în orice situaţie. Nu pot să îţi spun de câte ori am mers la cumpărături sau am mers în parc şi am dat peste foşti deţinuţi. Unii dintre ei, care au fost închişi pe o perioadă îndelungată şi mă cunoşteau destul de bine au venit şi ori m-au îmbrăţişat, ori mi-au dat un 'high five'. Dar majoritatea pe care i-am întâlnit au ţinut să îmi mulţumească, mie şi personalului de acolo, pentru tratamentul uman şi pentru respect", afirmă Dana.

Adevăratele provocări aveau să urmeze însă după ce tânăra din România s-a hotărât să îşi aprofundeze studiile, urmând cursurile academiei de poliţie americane. Un bebeluş, un soţ plecat la muncă tocmai în Africa şi pregătirea dură din academie au fost câteva din situaţiile cărora Dana a trebuit să le facă faţă pentru a ajunge la slujba visurilor ei.

"Anul 2017 a fost unul destul de greu. Soţul meu a fost plecat în Africa pe tot parcursul anului. Am fost doar eu şi fiul meu. Am absolvit în mai cu diplomă în criminalistică, iar prin septembrie am aflat că sunt pe lista pentru academia de poliţie, pentru mai 2018. Singura modalitate în care poţi să mergi la academie, cel puţin în Arkansas, este sa fii deja angajat, ori la departamentul de poliţie 'Sheriff's Office', ori la oricare alt departament care are ceva de-a face cu criminalistica. Pentru a fi admis, trebuie să ai cel puţin un an vechime şi să trimiţi o 'scrisoare de intenţie'.

Am fost mai mult decât fericită să aflu vestea. M-am simţim împlinită şi puţin speriată. Nu ştiam la ce să mă aştept, din nou. Luna mai a venit şi eu a trebuit să plec la cursuri, pentru 13 săptămâni. Am avut noroc ca am putut să vin acasă în fiecare vineri, dar duminica dimineaţa a trebuit să mă îndrept din nou sper academie. Totul acolo avea un aer 'milităresc'. Te trezeai dimineaţa la 4.30, iar apoi în sala de sport de la 4.50 până pe la 6.30. Apoi duş rapid, uniforma şi cizmele în picioare, micul dejun la cantină şi cursuri până pe la orele 17.00-18.00, câteodată până la ora 21.00.

Au golit canistre întregi de spray cu piper pe noi, ziua în amiaza mare, la 40 de grade Celsius. (...) Am avut lupte corp la corp sau cu bastoane de câteva ori pe săptămână, teste practice şi teste scrise de trecut, în fiecare vineri cel puţin. Am avut o săptămână întreagă de condus. Ştiu cum sună, dar nu vorbesc de condusul normal al unui vehicul. Am avut maşini fără frâne, maşini fără faruri sau ştergătoare, pe ploaie, la 80 km/h, pe întuneric. Am avut de toate. Mai apoi, la poligon.

Am avut fel şi fel de scenarii, exerciţii de viteză sau de concentrare şi teste care trebuie trecute, scoruri atinse. (...) Ultima săptămâna, am avut 'opriri în trafic', cu fel şi fel de scenarii, bineînţeles. Din cauza faptului că aproape orice persoana poate să deţină arme aici, este foarte probabil să dai peste ei în trafic. Din aceasta cauza, au trebuit sa adapteze scenariile, să le facă atât cât se poate de realiste", precizează aceasta.

La doar doi ani după ce a intrat în sistemul american de poliţie, Dana Cotroneo a ajuns, în vara acestui an, detectiv.

Citește mai multe aici