Sari la conținut

„Băiaş”, „vamaiot”, „bordelez”. Cum numim corect locuitorii din diverse orașe din țară și din lume (II)

În emisiunea trecută, scriitorul Radu Paraschivescu a vorbit despre denumirile pe care le au locuitorii diverselor ţări ale lumii. Acum discută despre denumirile pe care le au locuitorii anumitor oraşe din România, din Europa şi din lume.

Radu Paraschivescu: Înainte de asta însă, daţi-mi voie să revin preţ de câteva fraze la subiectul de data trecută. O fac pentru a semnala cazul locuitorilor din Madagascar, o ţară interesantă în ultima vreme pentru unii compatrioţi. Aceşti locuitori se numesc „malgaşi”. Nu „madagascarezi” şi nu „madagascarieni”. De ce? Fiindcă Republica Madagascar de astăzi se numea înainte Republica Populară Malgaşă, iar limba oficială a acestei insule din sud-estul coastei africane este limba malgaşă. Prin urmare, locuitorii din Madagascar se numesc la rândul lor „malgaşi”. Nu altfel.

Revenind la denumirile pe care le au locuitorii oraşelor, să spunem din capul locului că principalele terminaţii de plural „eni” (sau „ieni”) şi „ezi” operează şi în acest caz. Şi ne putem convinge prin câteva exemple. Pentru început, din prima categorie: parizieni, bucureşteni, madrileni, belgrădeni, timişoreni, clujeni, atenieni, craioveni, piteşteni, ploieşteni etc. Iar acum din a doua categorie: londonezi, vienezi, berlinezi, praghezi, münchenezi, lyonezi, bruxellezi, torinezi, genovezi, barcelonezi etc.

O altă terminaţie de plural pentru denumirile de locuitori este „ani” (de la singularul „an”), aşa cum stau lucrurile în ceea ce-i priveşte pe romani, budapestani sau napolitani.

Trecând la denumirile de orăşeni care nu respectă calapodul şi nu preiau formele de singular şi de plural despre care am vorbit mai devreme, e momentul să-i amintim pentru început pe locuitorii din oraşul lombard Bergamo, care se numesc „bergamasci”, ca în exemplul „Mulţi bergamasci ajung din oraşul de jos în oraşul de sus cu funicularul”. Acest plural (din singularul „bergamasc”) se formează la fel ca „monegasc”, despre care am vorbit în ediţia trecută. Şi dacă tot am ajuns din nou la acest cuvânt, daţi-mi voie să precizez că locuitorii oraşului Monte-Carlo se numesc tot „monegasci”, la fel ca locuitorii din Monaco, fiindcă Monte-Carlo este o subdiviziune a oraşului-stat Monaco.

La rândul lor, locuitorii din capitala rusă Moscova nu sunt nici „moscovieni” şi nici „moscovari”, ci „moscoviţi”, ca în exemplul „La festivitatea de deschidere a Cupei Mondiale vor asista câteva zeci de mii de moscoviţi”. Ca uşă deschisă spre trecut, să amintim, ajunşi aici, şi adjectivul arhaic „moschiceşti” (din singularul „moschicesc”), care însemna „moscovit”, dar şi „rusesc”, cu câteva sute de ani în urmă.

Interesantă este şi denumirea locuitorilor din insula spaniolă Mallorca şi din capitala ei, Palma de Mallorca. Aceşti locuitori se numesc „mallorquini” (din singularul „mallorquin”), ca în exemplul „Sărbătorile populare de pe insulă trezesc atât interesul turiştilor, cât şi pe al mallorquinilor”. O terminaţie asemănătoare au locuitorii capitalei toscane Florenţa, care se numesc „florentini” (de la singularul „florentin”), ca în exemplul „Cei patru florentini cu care am călătorit erau studenţi şi tocmai terminaseră sesiunea”.

În ceea ce-i priveşte pe locuitorii oraşului Bordeaux, din sud-vestul Franţei, ei se numesc „bordelezi”, ca în exemplul „În fiecare dimineaţă zeci de bordelezi stau la coadă la brutăria «A la recherche du pain perdu» ca să-şi cumpere croissante”. Îi rog pe cei care cred că „bordelez” are vreo legătură cu bordelul să-şi păstreze răutăţile pentru dumnealor.

O situaţie interesantă oferă oraşele româneşti Baia de Aramă, Baia Sprie şi Baia de Arieş, ai căror locuitori se numesc „băieşi” (din singularul „băiaş”). Evident, prima accepţie a termenului „băiaş” este de „lucrător însărcinat cu deservirea clienţilor dintr-o baie publică”. Însă locuitorii din cele trei oraşe amintite adineauri se numesc tot „băieşi”, spre deosebire de locuitorii din Baia-Mare, care se numesc, cum bine se ştie, „băimăreni”.

În fine, locuitorii oraşelor Cairo, Sofia, Mangalia şi Vama Veche se numesc „cairoţi”, „sofioţi”, „mangalioţi” şi „vamaioţi”, chiar dacă unii ar fi tentaţi să atribuie terminaţiei „oţi” o nuanţă vag sau profund peiorativă, inspirată probabil de substantive ca „hipioţi” şi „mafioţi”. E o falsă impresie, denumirile acestor locuitori nu au absolut nimic peiorativ. Pur şi simplu acestea sunt formele corecte.