Cel mai important pas pe care trebuie să-l facă România pentru o educație de calitate
Problemele din învățământul românesc nu trec neobservate în Uniunea Europeană. Mai ales că autorităţile puteau să ceară şi să primească ajutor de la Comisia Europeană ca să facă programa interesantă şi utilă. Nu au făcut-o însă, iar comisarul european pentru Educaţie a explicat pentru Digi24 ce a pierdut România şi ce soluţii au găsit alte ţări.
Calitatea educaţiei de astăzi poate determina nivelul de competitivitate de mâine.
Tibor Navracsics, comisarul european pentru Educaţie: Cele mai multe dintre problemele sistemului educaţional din România sunt, din păcate, problemele comune ale Uniunii Europene. Una dintre ele e structura învechită a sistemului de educaţie. Ne concentrăm prea mult pe partea teoretică a învăţării, în timp ce partea practică e neglijată uneori. Și, desigur, cea mai mare provocare aici, în România, e nivelul de investiţie în educaţie.
Reporter: Unde credeți că trebuie să investim mai mult? În educarea profesorilor sau... De exemplu, România încă are şcoli cu toaleta în curte.
Tibor Navracsics: Asta este o intrebare foarte dificilă. Dar, dacă ar fi să aleg, aş prefera formarea profesorilor. Ei sunt cei mai importanţi actori în educaţie. Sunt modele de urmat, sunt cei care motivează elevii, ei trebuie să menţină un standard înalt al cunoştinţelor.
În acest moment, Ministerul Educaţiei din România derulează un proiect pentru formarea a 55 de mii de cadre didactice. UE îl finanţează cu 450 de mii de euro.
Reporter: Credeţi că fondurile europene sunt bine investite?
Tibor Navracsics: Trebuie să facem mai multe pentru investiţii specializate şi inteligente. Avem soluţii uşoare pentru a dezvolta infrastructura şcolară sau chiar să dezvoltăm proiecte educaţionale în zonele urbane. Asta e uşor, pentru că avem totul la îndemână. Dar trebuie să abordăm problema educaţiei în zonele rurale şi să facem şcoala mai accesibilă grupurilor sociale dezavantajate. Tocmai ce am dezvoltat un proiect nou, de consiliere şi asistenţă. Sunt câteva state care au cerut consiliere, noi putem ajuta finanţarea proiectelor speciale, să le consiliem, putem ajuta cu profesionişti cu expertiză.
România nu e însă una din ţările care au solicitat să beneficieze de această consiliere. Şi chiar dacă ar fi făcut-o, nu e nicio garanţie că următorul ministru al Educaţiei ar fi aprobat continuarea demersului.
Tibor Navracsics: Instabilitatea politică nu poate ajuta educaţia, cu siguranţă. Dar e rezultatul unei situaţii politice pe care nu aş comenta-o. Educaţia e un proiect pe termen lung. Probabil, cel mai dificil aspect al unei reforme în educaţie e că actorii decizionali trebuie să ia decizii acum, dar rezultatele reformei vor veni peste ani.
Oficialii de la noi par să fi ignorat şi sfaturile pentru a îmbunătăţi calitatea învământului.
Reporter: România e sub media europeană, care sunt recomandările?
Tibor Navracsics: Avem câteva recomandări, atât în recomandările specifice pentru România, dar şi în monitoarele de educaţie. Acestea sunt: politici orientate către a face educaţia mai accesibilă, mai flexibilă şi să îmbunătăţească statutul social al profesorilor. Dar, din punctul meu de vedere ca formator, cel mai important este să construim un consens larg şi o coaliţie socială în spatele educaţiei.
Printre ţările care au recepţionat mesajul e şi Franţa. Reforma în Educaţie a fost concepută de un singur un om, care, culmea, nici măcar nu provine din sistem. E de profesie neuropsihiatru.
Boris Cyrulnik – neuropsihiatru: Grădiniţa va fi obligatorie începând de la 3 ani. Şi vom schimba metoda. Vom pune mai puţin accent pe instruire şi mai mult pe a le da încredere copiilor. Şi când vor dobândi această încredere, vor învăţa de plăcere şi nu din obligaţie. Vom introduce şi muzică, pentru că muzica modelează o parte a creierului, te pregăteşte pentru vorbire. Şi vom avea şi poveştile mimate. Îi vom învăţa pe copii să se exprime, să vorbească în public. Acestea sunt marile reforme ale următorului an şcolar.
Foarte interesant, tehnologia nu va juca un rol important în educaţia copiilor din clasele primare.
Boris Cyrulnik: Ei învaţă de foarte mici să folosească tehnologia, ceea ce le îmbunătăţeşte cunoştinţele şi comunicarea, dar nu le îmbunătăţeşte neapărat capacitatea de relaţionare. Aşadar, trebuie să-i învăţăm pe copii să folosească aceste maşinării pentru că ele reprezintă lumea actuală, dar trebuie să-i învăţăm şi să relaţioneze, pentru că nu putem construi o relaţie cu o maşinărie, cu tehnologia stabilim o interacţiune. Trebuie să le folosim pe ambele, dar să dezvoltăm mimica, atitudinea şi exprimarea, pentru a profita de benficiile tehnologiei.
Ce sfaturi are specialistul pentru România?
Boris Cyrulnik: E important ca profesorii să studieze teoriile despre ataşament. Pentru că rolul unui profesor nu e doar acela de a instrui, de a-i vârî în cap copilului propoziţii, cuvinte şi reguli de gramatică. Un profesor trebuie să studieze aceste teorii, pentru a înţelege ceea ce vrea să exprime un copil prin cuvinte, dar şi prin limbajul nonverbal, prin gesturi, comportament, evitarea privirii, comportamentul egocentrist sau agresiv. Acest studiu al comportamentului permite profesorului să înţeleagă universul copiilor. Prioritatea e să le oferim afecţiune copiilor, pentru că asta le dă încredere. Când se simte încrezător, i-am oferit un dar, plăcerea de a învăţa. Şi din acel moment, va reuşi să înveţe foarte repede.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
