Învățătoarea care a făcut exerciții de dicție cu mască, pentru a se face mai ușor înțeleasă de elevi
Restricţiile din şcoli îi fac pe unii dascăli să se reinventeze. Obligată să stea cu masca pe faţă în timpul orelor, o învăţătoare din Olteniţa a făcut mai multe cursuri de dicţie pentru a se face mai uşor înţeleasă de copii. Acum, alături de ceilalţi colegi, caută noi metode prin care să îi ajute pe scolari fără să îi atingă şi să se apropie la mai puţin de un metru de ei. La clasele mici, unde copii abia învaţă să scrie, ajutorul la distanţă va fi o adevărată provocare pentru învăţători.
Erna Buga este învăţătoare la Şcoala Gimnazială nr. 2 din Olteniţa. Acum preia o nouă generaţie de copii. Am găsit-o în sala de clasă încercând să îşi stabilească nişte trasee, astfel încât să nu se apropie de elevi la mai puţin de un metru.
- Aici eu mă apropii mai mult de un metru, probabil că aici trebuie să stau.
- Şi nu puteţi veni mai aproape.
- Nu.
- Adică dumneavoastră nu puteţi veni, de exemplu, aici.
- Da. Nu ştiu cum o să ne oprim acest instinct să mergem alături de ei.
- Asta e cel mai greu, este cumplit, intervine în discuție o altă învățătoare.
- Da, ştiu că dumnevoastră vă mişcaţi printre bănci...
- Da, permanent, permanent.
În clasă, doamna Buga va avea 25 de copiii. Băncile sunt deja aşezate la un metru şi 20 de centimetri una de alta. Nu credea că o să ajungă vreodată să se gândească la metode prin care să îi ţină la distanţă pe copii, în loc să şi-i apropie.
- Eu mă gândem să îmi fac totuşi un separator, în zona asta, ştiţi, ca un gen de ghişeu, unde o să primesc lucrările lor, pentru că ei au nevoie să îi spui că a lucrat bine.
- Să îl încurajezi.
- Să îl încurajezi, să primească un stimulent. Or eu, dacă îi spun celui din ultima bancă: vai, ce frumos ai lucrat....
- E ca şi când nu i-aţi spune, practic.
- Da. Şi el o să mă întrebe, doamna, dar tu de unde ştii că am lucrat frumos, că tu nici nu vezi! O să le spun eu că eu am ochi şi urechi şi...
- Peste tot prin clasă.
- Da.
- Dar ce faceţi dacă unul dintre ei vă cere ajutorul? Este un copil la clasa pregătitoare, va avea nevoie de ajutor.
- O să îl ajut verbal, spune învățătoarea după câteva clipe de șovăială.
- Complicat, foarte complicat.
Noile condiţii o obligă practic să se reinventeze. Va fi prima întâlnire cu noii săi elevi. Fiind obligată să stea cu masca pe faţă a făcut şi câteva cursuri de dicţie, astfel încât să se poată face mai uşor înţeleasă de copii.
- O să folosim mai mult ochii şi mâinile... Am învăţat şi nişte exerciţii de dicţie, ca să vorbeşti prin mască. Cred că o să mi-o dau puţin, să mă cunoscă...
- Copilaşii...
- Da, copiii interacţioneză... şi cei mici, vă daţi seama, nu cunoşti... Cine este doamna asta care apare cu mască în faţa noastră? Nu e la fel de frumoasă ca doamna educatoare!
Marilena Malciu este învăţătoare la aceeaşi şcoală. Elevii săi trec anul acesta în clasa a treia. Am găsit-o ştergând de praf cărţile din bibliotecă.
„O să fie cumplit. Eu sunt mai mămoasă, bine, toate suntem, că asta-i meseria, dar suntem obişnuite să vorbim cu ei, să ne apropiem, să îi mângâiem, să..., gândiţi-vă la clasa întâi, când te duci şi scrii cu mânuţa lui, învaţă literele” - își spune oful învățătoarea.
Acum caută noi tehnici sau jocuri prin care să îi poată ajuta pe copii atunci când au nevoie, dar fără să se apropie de ei. Spune însă că nu ştie cum o să procedeze astfel încât să nu le creeze o frustrare în plus elevilor, iar aceştia să se simtă cumva respinşi.
- Păi şi cum vă puteţi abţine, doamnă, dacă vine copilul la dumneavostră, nu poţi să îi zici: Stai acolo, stai la un metru!
- Nu ştiu, că m-am tot gândit să facem cu nişte mânuţe din astea, dar nu ai voie nici obiecte să...nu ştiu, chiar nu ştiu ce o să facem, mărturisește îngândurată învățătoarea.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
