Greșelile gramaticale apar frecvent și în spațiul public, iar una dintre cele mai răspândite confuzii se referă la forma corectă a termenului care desemnează numirea oficială într-o funcție: „învestire” sau „investire”? Deși ambele cuvinte par asemănătoare fonetic, doar una este corectă în acest context.
Pentru a preveni astfel de erori gramaticale și pentru a menține claritatea exprimării este esențial să utilizăm termeni corecți, adecvați contextului. Așadar, în acest sens, care este forma corectă: învestire sau investire?
Ce înseamnă învestire
„Învestire”, substantiv feminin, este un termen derivat din verbul tranzitiv „a învesti” și desemnează acțiunea atribuirii formale și legale a unei funcții publice, a unei autorități sau a unei demnități unei persoane, în vederea exercitării unui drept sau a unei responsabilități instituționale.
Mai exact, conceptul de învestire desemnează un proces formal prin care o persoană este recunoscută și confirmată oficial într-o anumită funcție, în special în instituții politice, administrative sau religioase. Acest proces presupune acordarea legală a autorității și a dreptului de a-și exercita responsabilitățile aferente funcției.
Ceremonia de învestire în România
Punctual, în urma câștigării alegerilor prezidențiale din data de 18 mai 2025, Nicușor Dan urmează să fie învestit în funcția de președinte al României în cadrul unei ceremonii oficiale programate pentru luni, 26 mai. Evenimentul are loc în plenul reunit al Parlamentului, după validarea mandatului de către Curtea Constituțională, realizată în cursul zilei de joi.
Cu această ocazie, președintele ales va rosti jurământul constituțional, depus cu mâna dreaptă pe Biblie și pe Constituție. Textul jurământului este prevăzut de Legea fundamentală și exprimă angajamentul solemn față de poporul roman.
Câteva exemple comune în care se folosește termenul învestire:
Termenul se folosește în domenii precum:
- Politic și guvernamental: exemple: „Învestirea unui guvern de către Parlament.”/ „Învestirea unui președinte prin depunerea jurământului.”/ „Ceremonii oficiale de învestire în funcții publice.”
- Religios: exemplu: „Învestirea unui preot sau a unui episcop într-o anumită demnitate bisericească.”
- Administrativ sau instituțional: exemplu: „Învestirea unui director într-o instituție.”
Deși întâlnit frecvent în vorbirea curentă, verbul „a investi” are un cu totul alt sens: se referă la alocarea de resurse, financiare, de timp sau de efort, într-un proiect, afacere sau domeniu, în scopul obținerii unui rezultat sau profit. Substantivul derivat este „investiție”, nu „învestire” sau „investire”. Exemplu relevant pentru acest sens: „Am investit în acțiuni pe bursă.”
Editor : C.S.
