Sari la conținut

Pastila de limbă | Ce înseamnă expresia „Victorie a la Pirus”

Scriitorul Radu Paraschivescu a vorbit în mai multe ediţii ale „Pastilei” despre expresii a căror provenienţă trebuie căutată în istorie, în religie sau în mitologie. Am văzut de unde vine şi ce înseamnă „Cutia Pandorei”, „Calul troian”, „Oul lui Columb” sau „Călcâiul lui Ahile”. Am văzut de asemenea care este sensul expresiilor „a fi purtat de la Ana la Caiafa”, „a se spăla pe mâini ca Pilat din Pont” sau „a trece pe sub furcile caudine”.

Radu Paraschivescu: M-am gândit că n-ar fi rău să dedic şi ediţia de azi tot unei formule de acest tip. O formulă preluată din istoria antică, pe care o întâlnim destul de des în ziare şi la televizor, cu precădere în intervenţiile analiştilor, ale editorialiştilor, ale politologilor şi ale istoricilor. Expresia în cauză este „Victorie a la Pirus”. Ce înseamnă o victorie a la Pirus? Vom vedea imediat. Ca s-o putem face însă, trebuie să vedem cine a fost Pirus şi ce loc a ocupat în istorie.

Pirus a fost un rege al moloşilor (o populaţie tracică din regiunea Epirului) şi al Macedoniei, reputat pentru faptele de arme şi pentru vitejie. Fiul lui Aeacides din Epir şi al Phthiei, verişoara lui Alexandru cel Mare, generalul Pirus se face remarcat prin luptele pe care le duce, în sudul Italiei de astăzi, împotriva romanilor. El vine în ajutorul oraşului-stat Tarent (sau Taranto), care încearcă să reziste expansiunii romane. Pirus îşi angajează armata în două lupte crâncene împotriva romanilor, pe care izbuteşte să-i învingă în bătăliile de la Heraclea şi Ausculum. Însă preţul victoriei este imens.

În ambele bătălii, dar mai cu seamă în cea de la Ausculum, trupele lui Pirus suferă pierderi uriaşe, ceea ce-l face pe general să rostească o vorbă rămasă în istorie: „Încă o victorie ca asta şi s-a zis cu noi”. Enunţul este consemnat în scrierile lui Plutarh şi se află la originea expresiei „o victorie a la Pirus”, al cărei sens în ziua de astăzi este de „victorie ale cărei pierderi pe termen lung sunt mai mari decât câştigurile pe termen scurt”, indiferent dacă vorbim despre o bătălie sau un război, despre o confruntare politică sau un meci de fotbal, despre Evul Mediu, epoca modernă sau contemporaneitate.

Istoria oferă destule exemple de victorii a la Pirus. Una dintre cele mai cunoscute este succesul Aliaţilor din Primul Război Mondial împotriva Puterilor Centrale, dat fiind că la sfârşitul războiului, în 1918, toate statele participante slăbiseră din punct de vedere economic, social şi demografic, prin comparaţie cu 1914, când începuse războiul. Spre exemplificare, ajunge să spunem că după 1918 Marea Britanie pierde poziţia de primă putere a lumii în faţa Statelor Unite ale Americii.

O altă victorie a la Pirus pe care o consemnează istoria este succesul lui Napoleon în Bătălia de la Borodino împotriva ruşilor, desfăşurată pe 7 septembrie 1812. În războiul lui Napoleon cu Rusia, Borodino era o bătălie-cheie, fiindcă victoria francezilor aici ar fi însemnat automat şi cucerirea Moscovei. Napoleon i-a înfrânt pe ruşi, dar a pierdut 35.000 de soldaţi în bătălie şi peste jumătate din efectivele rămase în timpul retragerii ulterioare, din cauza iernii grele şi a gerului năprasnic din Rusia.

În presa contemporană, expresia „o victorie a la Pirus” se foloseşte, după cum spuneam, destul de des. Un articol scris de Petru Clej pentru platforma Hotnews în 2013 se intitulează „Netanyahu obţine o victorie a la Pirus în alegerile din Israel”, şi are următoarea explicaţie: „Alegerile parlamentare din Israel au dus la un rezultat paradoxal: premierul Beniamin Netanyahu are şansa să devină primul şef de guvern după Menahem Begin (în 1981) care obţine un al doilea mandat consecutiv în faţa urnelor, dar iese din alegeri cu o poziţie slăbită.”

În revista „22”, sub semnătura Elizei Frâncu, apare în 2017 un articol intitulat „Merkel, victorie a la Pirus”, în care autoarea comentează pierderile grele care însoţesc succesul Angelei Merkel şi obţinerea celui de-al patrulea mandat de cancelar al Germaniei.

În fine, chiar pe site-ul www.digi24.ro, Carl Bildt publică în luna aprilie a acestui an un comentariu cu titlul „Putin - victorie a la Pirus”. În comentariu autorul explică dificultăţile economice pe care e de aşteptat să le declanşeze victoria în alegeri a liderului de la Kremlin care, la fel ca Angela Merkel, se află la al patrulea mandat.

Pe aceeași temă

Risc de monumentalizare

Într-un timp care privilegia şopârla, aluzia şi limbajul esopic, Cristian Ţopescu a fost, alături de Sanda Ţăranu şi...