Pastila de limbă. Greșeli și dezacorduri de care uneori nici nu ne dăm seama

Data publicării:
scriitorul radu paraschivescu

Nu e un secret pentru nimeni că exprimarea în scris e mai îngrijită decât cea orală. Când transmiți un mesaj în scris, ai timp să te gândești la formularea optimă, să revii, să modifici. Când o faci verbal, răgazul nu există și exprimarea trebuie să fie corectă din capul locului. Așa se explică faptul că una și aceeași persoană poate să comită prin viu grai greșeli pe care nu le face în scris.

Radu Paraschivescu: Cunosc oameni care spun incorect „filmul care l-am văzut”, dar scriu corect „filmul pe care l-am văzut”. De asemenea, cunosc oameni care spun incorect „mi-ar place să merg în Toscana”, dar scriu corect „mi-ar plăcea să merg în Toscana”.

Pe de altă parte, există o categorie de greșeli comise prin ceea ce se poate numi „acordul fals”. În acest caz, vorbitorul pierde din vedere subiectul real al propoziției sau al frazei și folosește verbul la o altă persoană decât cea cuvenită. Și fiindcă afirmația fără exemple e inutilă, iată în continuare câteva mostre de exprimare incorectă. Sunt mostre desprinse din ceea ce auzim la televizor, la radio, pe stradă, la piață sau într-un magazin. Când le auzi pentru prima dată, nu ți se pare nimic în neregulă la ele. Pe urmă însă îți dai seama că emitentul mesajului are anumite minusuri de exprimare.

Un prim exemplu. Într-un program de știri căruia prefer să-i trec sub tăcere denumirea, un tânăr reporter de teren glăsuiește astfel la microfon: „Unul din trei români își fac cumpărăturile o dată pe săptămână”. Firește, enunțul este incorect, câtă vreme forma de plural „fac” nu are ce să caute într-o propoziție în care subiectul este singularul „unul”. „Fac” apare fiindcă vorbitorul se gândește la „trei români”. Varianta corectă a enunțului este „Unul din trei români își face cumpărăturile o dată pe săptămână”.

Un al doilea exemplu. Într-un reportaj difuzat într-o emisiune care nu se remarcă prin acuratețea exprimării, realizatoarea lui susține următorul lucru: „Una din șapte mame au probleme în primele luni de după naștere”. Și acest enunț este incorect. Avem de-a face exact cu același tip de eroare din exemplul precedent: un verb folosit la persoana a treia plural, respectiv „au”, în locul persoanei a treia singular, respectiv „are”. Prin urmare, forma corectă a enunțului este: „Una din șapte mame are probleme în primele luni de după naștere”. E vorba de o mamă, nu de şapte.

Al treilea enunț ilustrează opusul greșelilor de mai devreme. Iată enunțul: „Tiberiu este unul dintre puținii studenți care are curajul să vorbească despre acest lucru fără să se teamă de consecințe”. Cum spuneam, dacă în exemplele precedente am avut un plural folosit în locul singularului, de data asta avem un singular, „are”, folosit incorect în locul pluralului „au”. Forma corectă a enunțului este: „Tiberiu este unul dintre puținii studenți care au curajul să vorbească despre acest lucru fără să se teamă de consecințe”.

O altă categorie de erori comise prin verbe folosite la alte persoane decât cele cuvenite cuprinde enunțuri de genul: „Nu sunt eu omul care să mă plâng de sărăcie”. Când se referă la ei înșiși, unii vorbitori tind să folosească ambele verbe la aceeași persoană, ceea ce este incorect. Forma corectă a enunțului este: „Nu sunt eu omul care să se plângă de sărăcie”.

Iată în încheiere alte trei exemple din aceeași categorie, cu varianta incorectă, urmată de varianta corectă. Variantă incorectă: „Cred despre mine că sunt un om care știu ce spun”. Variantă corectă: „Cred despre mine că sunt un om care știe ce spune”. Mai departe. Variantă incorectă: „Nu sunt omul care să mă dau în lături de la munca susținută”. Variantă corectă: „Nu sunt omul care să se dea în lături de la munca susținută”. În fine, variantă incorectă: „Sunt un părinte căruia nu-mi place să mi se spună minciuni”. Variantă corectă: „Sunt un părinte căruia nu-i place să i se spună minciuni”. Iar dacă am trece acest ultim enunț la plural, varianta corectă ar fi „Suntem părinți cărora nu le place să li se spună minciuni”. Enunţul „Suntem părinți cărora nu ne place să ni se spună minciuni” este greșit.

Cum spuneam la început, aceste greșeli apar mult mai des în exprimarea prin viu grai decât în scris. Dar tot greșeli sunt și ar fi bine să le evităm, în măsura posibilului.

Urmăriți „Pastila de limbă” a lui Radu Paraschivescu în fiecare duminică, de la ora 19:50, la Digi24.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri