Pastila de limbă. Lupul se manifestă pe cont propriu, în absența oii - câteva expresii uzuale

Data actualizării: Data publicării:
radu paraschivescu 28 nov

În ediţia trecută, scriitorul Radu Paraschivescu a vorbit despre câteva expresii care conţin substantivul „oaie”, stimulat de ideea unui ministru de-a transforma amintitul animal în brand de ţară. A pomenit atunci şi de expresiile în care oaia apare alături de duşmanul ei principal, lupul: „a fi un lup în blană de oaie”, „a pune lupul paznic la stână” şi „a fi lup care se dezbracă de pielea oii”. A explicat sensul acestor expresii şi s-a gândit atunci, dacă n-ar merita realizată o ediţie a „Pastilei” în care să se ocupe de câteva enunţuri în care lupul se manifestă pe cont propriu, în absenţa oii.

Radu Paraschivescu: Unul dintre aceste enunţuri este „A-i fi o foame de lup”, cu sensul uşor de bănuit de „a fi foarte flămând”, ca în exemplul „Nu mai mâncasem nimic de douăzeci de ore, mi-era o foame de lup”. Dacă vrem să folosim o altă expresie cu aceeaşi semnificaţie, putem spune „Mi-era atât de foame, încât aş fi mâncat şi sticlă pisată”.

O altă expresie des întâlnită este „A intra în gura lupului”, al cărei sens este de „a cădea, din neatenţie, din imprudenţă sau din prostie, într-o cursă din care nu mai poţi să ieşi”. Iată şi un enunţ exemplificator, cules din ziarul hunedorean Avântul liber: „Un tânăr de 25 de ani din Hunedoara a crezut că-i păcăleşte pe poliţiştii din Petroşani şi le-a cerut o «dovadă» pentru a-şi repara autoturismul implicat într-un accident. Problema era că tânărul nu mai avea dreptul să urce la volan după ce-i fusese suspendat permisul. Altfel spus, tânărul a intrat singur în gura lupului.”

Tot o expresie care apare frecvent în comunicarea de zi cu zi este „Vorbeşti de lup şi lupul la uşă”, care preia expresia englezească Speaking of the wolf. Expresia în cauză e de fapt constatarea unei coincidenţe: discuţi cu un prieten despre cineva şi chiar atunci persoana despre care vorbeşti sună la telefon sau îşi face apariţia în apropierea ta. Iată şi un exemplu: „Eram cu Liza la cofetărie şi-l bârfeam pe Remus, când ne-am trezit cu el la masa noastră. «Ia te uită», i-am spus Lizei, «vorbeşti de lup şi lupul la uşă».”

O expresie pe care o folosim din ce în ce mai mult în ultima vreme, din motive asupra cărora nu insist, este „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”. Pe cine vizează această expresie? Pe acei oameni care acceptă să se schimbe doar la suprafaţă, fără să umble deloc în profunzime. Schimbările acestea sunt, cum se zice, de ochii lumii. În realitate, caracterul persoanelor în cauză rămâne acelaşi şi totul este doar o încercare de-a ascunde o realitate neplăcută printr-o cosmetizare menită să-i păcălească pe naivi. Iată şi aici un exemplu: „Sile a început să meargă la biserică şi să dea de pomană, însă ăsta e praf în ochi. De fapt, a rămas un nemernic. Ştii cum se spune, lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.”

La rândul ei, expresia „A avea urechi de lup” înseamnă „a avea un auz foarte dezvoltat”, „a auzi foarte bine chiar şi sunetele îndepărtate”. Una dintre întrebările pe care i le pune Scufiţa Roşie lupului deghizat în bunică este: „De ce ai urechile atât de lungi?” Iar răspunsul lupului este: „Ca să te aud mai bine, Scufiţă Roşie”. Metaforic, cine are urechi de lup se laudă cu un auz de invidiat.

Interesantă este şi expresia „A trăi ca lupul în pădure”, al cărei sens este de „A trăi în largul lui”. Cât despre enunţul „A intrat lupu-n coşar”, mai puţin cunoscut şi folosit, el e de fapt un avertisment care înseamnă „Păzeşte-te de hoţ”. Expresia poate fi folosită în mijloacele de transport aglomerate, când observi un călător suspect, care e mai atent la buzunarele altora decât la ale lui.

Mai trebuie spus despre cuvântul „lup” că apare în diverse substantive compuse care denumesc exemplare aparţinând regnului animal sau vegetal. Astfel, lupul-de-mare este fie o specie de focă, fie o specie de peşte, cunoscută şi drept levrec sau lavrac. Tot în mediul acvatic, ştiuca mai e cunoscută drept „lupul-bălţii”. Pe pământ, lupul-albinelor este un gândăcel carnivor, colorat cu negru, negru-albăstrui şi roşu, care trăieşte pe flori. În fine, în aer, lupul-vrăbiilor este totuna cu sfrânciocul, adică o pasăre cenuşie pe spinare şi neagră pe aripi şi pe coadă. În ceea ce priveşte lumea plantelor, iată şi aici o serie de exemple: spinarea-lupului, talpa-lupului, mărul-lupului, piperul-lupului, scânteiuţa-lupului etc.”

Urmăriți „Pastila de limbă” cu Radu Paraschivescu în fiecare duminică, de la ora 19:50, la Digi24.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri