Amintiri despre Regele Mihai ale uneia dintre infirmierele sale: De o politeţe fără egal

Data actualizării: Data publicării:
ZIUA PORTILOR DESCHISE - PALATUL ELISABETA - REGELE MIHAI I
Regele Mihai I (D), alaturi de Principesa Margareta (S), saluta oamenii adunati in curtea Palatului Elisabeta, cu ocazia zilei de nastere si a onomasticii regelui organizandu-se Ziua Portilor Deschise la Palatul Elisabeta, in Bucuresti, vineri, 8 noiembrie 2013. Peste 3000 de persoane au fost prezente la eveniment, fiind salutate de Familia Regala. George Calin / Inquam Photos

Casa modestă din Elveţia, în care Regele Mihai I a trăit în ultimii ani a devenit un veritabil loc de pelerinaj. La uşa simplă din lemn, printre candele şi flori, au bătut îndureraţi localnici şi mulţi români, unii dintre ei veniţi de departe. Au aprins o lumânare şi au adus un omagiu regelui demn şi plin de căldură, care mereu avea o vorbă bună pentru fiecare.

Aceeaşi tristeţe sfâşietoare este şi în România şi în Elveţia. Regele Mihai a locuit 13 ani în casa din Aubonne. Timp suficient ca să îl ştie toţi vecinii, chiar dacă familia regală a fost discretă. Nu este de mirare aşadar că alături de români au aprins lumânări şi localnicii. Unii îl ştiau chiar bine pe fostul suveran al României.

Gerard – vecin al Regelui Mihai: „Am venit pentru a-i aduce un omagiu Majestăţii Sale Regelui. Îmi plăcea atât de mult să discut cu regele”.

Domnul Gerard a povestit cât de onorat a fost când l-a invitat pe rege la el acasă, iar Mihai I a acceptat cât se poate de firesc: „Regele a venit la mine, am stat mult de vorbă cu el, şi am fost încurajat de credinţa sa în Dumnezeu. Mi-a spus că dacă nu ar fi avut această credinţă în lungul său exil, pe drumul său atât de sinuos, ar fi înnebunit”.

La fel de impresionată de caracterul binevoitor al regelui a fost şi una dintre infirmierele care l-au îngrijit la un moment dat pe fostul monarh dat în lunga sa suferinţă.

Nandrinne, infirmieră: „A fost o mare onoare să-l cunosc pe regele vostru, o persoană extraordinară, amabilă, de o politeţe fără egal. Vă mulţumesc. Era adorabil”.

La uşa regelui au bătut şi numeroşi români. Spre deosebire de locuitorii din Aubonne, ei l-au întâlnit pe rege de câteva ori în viaţă. Unii însă o singură dată. Dar a fost de-ajuns. Micaela, botezată aşa chiar după numele regelui, îşi aminteşte că l-a văzut ultima oară pe peronul gării Sinaia, chiar în ziua în care părăsea România, pentru 42 de ani.

Micaela: „Era o atmosferă grea, apăsătoare cum se spune în franceză. M-a impresionat figura Majestăţii Sale, pe care o cunoşteam deja din portretul pe care îl aveam acasă”.

Doru, în schimb, i-a întâlnit pe Regele Mihai şi pe Regina Ana într-un avion de linie: „Două ore am avut privilegiul să vorbesc cu dumnealor. Au fost foarte călduroşi, au dat şi mâna cu mine”.

Doru a venit de la Zurich la Aubonne special pentru a aprinde o lumânare pentru rege. Nu a putut să uite ce destăinuire i-a făcut fostul suveran: „Mi-a spus că cel mai tragic moment a fost când s-a întors la Curtea de Argeş, când i-au întors pe autostradă la Piteşti. 60 de ani să fii departe de ţară e foarte mult”.

Oameni simpli sau diplomaţi, românii veniţi în pelerinaj la rege îl descriu la fel: sunt impresionaţi de căldura lui sufletească şi pasiunea cu care îşi iubea ţara.

Vlad Antoniade - fiul fostului şef al Casei Regale: (Vorbea des despre România? - rep.:) Era singurul lucru care îl interesa. Singurul lucru de care era interesat. Cred că puţini români atât de patrioţi ca el”.

Liviu Aurelian Bota, diplomat: „Un om de o demnitate aparte şi de o căldură greu de descris.”

FOTO: INQUAM PHOTOS- Octav Ganea

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri