Ascensiunea şi topirea flotei comerciale române

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Înainte de Revoluţie, 288 de vapoare plecau din Portul Constanţa pe mări şi oceane. Cele mai multe dintre ele erau de tip cargo, 188 la număr şi transportau mărfuri generale. 70 erau mineraliere, 18 nave specializate în transportul de personal, de asistenţă tehnică, iar 12 erau tancuri petroliere. Toate erau ale Navrom-ului. După 1990, toate au fost vândute, date la fier vechi, ori arestate prin porturi străine. În februarie 2011, rămăseseră cinci nave, care au ruginit acum. Pavilionul românesc, în momentul de faţă, este arborat doar de flota militară şi de câteva companii private.

Petre Urum, fost navigator, a povestit despre primul naufragiu: „Am avut două scufundări. Dâmbovița, care s-a scufundat în golful Biscaya, iar nava Olănești a fost scufundată de trupele irakiene și iraniene”.

Frică, dar şi mândrie. Asta însemna să fii marinar. Flota a dispărut între timp, iar parte din marinari navighează pentru câteva sute de dolari în condiţii mizere. Din trecutul în care arborau cu mândrie tricolorul au rămas doar câteva imagini video şi fotografii.

După Revoluţie, Andrian Mihei a fost primul armator care a încercat să se bată cu companiile mari.

„Visul meu a fost, în primul rând, să fiu comandat de navă şi apoi să arat cât de capabil sunt să operez o navă. Cu părere de rău pot să spun că România nu a avut, nu are și nu o să aibă o strategie clară în transporturile navale”, a spus armatorul Andrian Mihei.

Acum, portul Constanța pare încremenit. Mai nimic nu aminteşte că a fost al treilea ca mărime în Europa.

Cu 25 de ani în urmă, danele din portulConstanţa erau pline. Situaţia s-a schimbat radical. În port intrau anual 600 de nave, dar niciuna sub pavilion românesc. Pavilionul românesc este ocolit, pentru că deduce taxe mari comparativ cu paradisele fiscale de tipul Malta sau Panama.

„Este un pavilion românesc acolo unde se plătesc toate taxele şi impozitele. Nimeni nu vrea să plătească 24% taxe pe profit şi altele şi vor un pavilion flexibil”, a spus Adrian Mihălcioiu, liderul sindicatului navigatorilor.

Marinarii români reprezintă 2% din totalul mondial, iar din cei peste treizeci de mii de navigatori cu brevet, cu adevărat, peste zece mii de români sunt activi pe mările şi oceanele lumii.