Cabină de proiecţie de filme, readusă la viaţă

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

De cum a descoperit sala de proiecţie, Emil Kindlein s-a şi apucat de treabă. A curăţat vechile aparatele şi le-a reparat.

„Am găsit în cabina de proiecție două proiectoare IOR în stare de funcționare, așa cum obișnuiau ele să ducă pelicula acum vreo 30 de ani, este vorba de proiectoare cu arc electric. (...) Ai impresia că proiecționistul acum a plecat de aici, sunt afișe încă aici, documente pe masă, parcă îi văd uneltele acolo”, spune Emil Kindlein.

De la sute de metri de peliculă la butoane şi proiectore, totul stă neatins de trei decenii.

Pentru un film cu o durată de două ore, cum a fost spre exemplu „Splendoare în iarbă”, cu Natalie Wood, se foloseau șase bobine. Așa că, odată introdusă pelicula în aparatul de proiecție, filmul putea fi urmărit.

Tinerii care vin să lucreze în vechea cabină de proiecţie au senzaţia că asistă la o lecţie de istorie pe viu.

Primele reparaţii s-au făcut din bani donaţi de la cinefili din Japonia şi Statele Unite şi ar mai fi nevoie de încă 4.000 de euro pentru ca vechea cabină de proiecţie să fie reabilitată complet.

„Ne dorim să îl punem în funcțiune și să oferim publicului din Timişoara o alternativă la cinematograful actual”, spune Mihai Vilcea, vicepreşedinte la Fundaţia pentru Tineret Timiş.