Cristian Ţopescu, In memoriam Liviu Tudor Samuilă: „Televiziunea a devenit o vorbărie fără sfârşit”

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Despre acele vremuri, despre cum se făcea televiziune în acei ani şi despre omul Liviu Tudor Samuilă au fost invitaţi să vorbească doi dintre cei mai buni prieteni ai săi şi, în egală măsură, oameni care au făcut la rândul lor carieră: Cristian Ţopescu şi Ioan Dodu Bălan.

Cristian Ţopescu şi-a amintit cu nostalgie despre primii ani în Televiziunea Română şi a evocat începuturile prieteniei lor: „Am fost amândoi parte din echipa lui Tudor Vornicu, omul de la care am învăţat enorm amândoi despre tot ce înseamnă televiziunea. El ne lăsa o libertate totală. Fireşte, atunci când greşeam ne trăgea de urechi... Dar ne-a educat în posibilitatea aceea de a spune ce vrei, când vrei.”

O remarcă despre televiziunea de azi, în comparaţie cu televiziunea de atunci, a oamenilor ca Liviu Tudor Samuilă, îi aparţine aceluiaşi Cristian Ţopescu: „În ziua de azi, televiziunea a devenit o vorbărie fără sfârşit. Acum, televiziunea a făcut un pas înapoi din punctul de vedere al imaginii.”

Cât despre omul Liviu Tudor Samuilă, felul lui de a fi, pasiunile lui ori familia, Cristian Ţopescu povesteşte: „Liviu era un coleg tonic, permanent pus pe glume. În orice situaţie el era bine dispus.Din punctul ăsta de vedere, fiul lui, care este comentator sportiv, îi calcă pe urme. Liviu a prezentat împreună cu mine mai multe ediţii ale unei emisiuni de la TVR care se numea Magazin Duminical. Şi aşa am petrecut foarte multe ore împreună, pregătind emisiunea. Iar despre el, poate că puţină lume ştie asta, era pasionat de artă, era colecţionar de artă. În ultimii ani s-a dedicat prezentării unor expoziţii de pictură, s-a dedicat scrisului. A scris un roman, „Nopțile generalului albastru”, era pasionat de muzică şi cânta foarte bine la pian... A făcut atât de multe lucruri dincolo de televiziune...”

Tot Cristian Ţopescu încheie evocarea printr-o remarcă dureroasă, dar foarte des auzită, mai ales în ultimii ani în care foarte multe personalităţi ale culturii româneşti au dispărut: „Noi, românii, ne amintim de personalităţi când nu mai sunt. În timpul vieţii îi neglijăm, iar când dispar ne amintim ce valoroşi au fost.”

„Conversaţii esenţiale”, într-o ediţie specială emoţionantă, plină de amintiri, cu imagini şi materiale de arhivă, despre cel care a fost Liviu Tudor Samuilă