Cuza, omul potrivit la locul potrivit

Data publicării:
24012013 20cuza-45487

Omul potrivit la locul potrivit. Așa poate fi rezumată ascensiunea lui Alexandru Ioan Cuza la putere. Istoricii spun că principalul său atu a fost legat de faptul că era un necunoscut pentru elitele politicii ale vremii. Deși domnia sa a fost controversată, Unirea principatelor din 1859 și construcția statului român modern sunt legate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Născut la 20 martie 1820 într-o familie de dregători moldoveni înstăriți, Alexandru Ioan Cuza şi-a luat bacalaureatul în litere la Paris şi s-a înscris la Facultatea de Drept din orașul luminilor, dar fără să-şi termine studiile. Întors în ţară, a îmbrățișat o carieră militară. Pacea de la Paris l-a prins în funcţia de prefect de Covurlui. De ce l-a preferat partida naţională pe Alexandru Ioan Cuza drept candidatul ideal la domnie?

„Realitatea momentului a impus găsirea unui candidat legat de spațiul românesc, a unui autohton”, spune Alin Ciupală, istoric.

Mutarea abilă a elitei româneşti, care a găsit soluţia dublei alegeri, nu însemna însă şi recunoaşterea unirii depline. Alegerea domnitorului moldovean şi în Ţara Românească era privită doar ca o unire personală. Negocierile duse de Cuza prin Vasile Alexandri la Paris şi Londra şi Costache Negri la Constantinopol au dus în cele din urmă la recunoaşterea unirii de facto, dar numai pe perioada domniei sale. Cuza a folosit la maximum cei șapte ani de domnie și a inițiat reforme fără precedent.

„Era un om de societate. Îi plăcea să joace cărți, îi plăceau femeile frumoase, nu ai fi zis că poate să fie un domnitor cum a fost. În același timp era, ca trăsătură fundamentală, un patriot. Din momentul alegerii, s-a transformat, și-a dedicat viața acestei noi cauze”, explică Dan Berindei, istoric.

În mod evident, Alexandru Ioan Cuza nu a acţionat singur. O întreagă generație de intelectuali și de boieri a făcut lobby puternic pentru unire în marile capitale ale Europei, înainte şi după 1859. Eforturile diplomatice în numele unei ţări care nu exista încă au fost plătite din buzunarul personal al unioniștilor.

Cuza a preferat exilul după abdicarea sa din februarie 1866. Ultimele sale cuvinte inainte de a lua drumul străinătății au fost : „Să dea Dumnezeu să-i meargă țării mai bine fără mine, decât cu mine. Să trăiască România!".

Citiţi şi:

DIGIVOX. Ce spun românii despre Mica Unire

Cu pași mari către Mica Unire

Mica Unire, cu acordul marilor puteri

Unirea, anunțată pe dealul Mitropoliei

Orașele în care s-a scris istoria Unirii

Hotel Concordia, clădirea în care s-a născut România modernă, este o ruină

Unirea, o dorință „veche” a românilor

Ziarele din 1859, anul Micii Uniri

BUSINESS CLUB. Cum a schimbat economia țării Mica Unire

Mica Unire, un exemplu pentru politicieni

INTERVIU. Dan Berindei: Ce a făcut Cuza în șapte ani noi n-am reușit în aproape 25

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri