EDIȚIE SPECIALĂ A JURNALULUI DE SEARĂ. NATO, 65 de ani de existență
Cosmin Prelipceanu și Emil Hurezeanu vor discuta, la Sibiu, cu reprezentanti importanți ai Armatei Române - generalul de brigadă Ghiță Bârsan – comandantul Academiei Forţelor Terestre, generalul maior Ciucă Nicolae, şeful Statului Major al Forţelor Terestre - și cu Iulian Fota, consilierul prezidențial pe probleme de securitate națională, despre contribuția României la Alianța Nord-Atlantică, despre sacrificiile, dar și despre avantajele apartenenței la NATO acum, când apele sunt tulburi în regiune.
Istoria unei alianțe
După două razboaie mondiale devastatoare, statele Occidentale au simţit nevoia unei Alianţe care să descurajeze şi să respingă orice formă de agresiune, o alianţă care să fie un garant al păcii, ameninţată la acea vreme de provocările venite, din partea Uniunii Sovietice.
Aşa a luat fiinţă Tratatul Atlanticului de Nord, pe scurt NATO. La început, din aceasta făceau parte 12 state, care de-a lungul celor 65 de ani de istorie şi-a extins influenţa în lume prin atragerea de noi membri. În prezent, Alianţa numără 28 de state membre.
„De la Stettin, de pe coasta Balticii, până la Trieste, de pe coasta Adriaticii, o Cortină de Fier a coborât tăind în două continentul. În spatele ei se află toate capitalele vechilor state ale Europei Centrale şi de Est, Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia, toate aceste oraşe celebre şi aşezările din jurul lor se află în ceea ce se poate numi sfera sovietică şi toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai influenţei sovietice ci şi, într-o foarte mare şi crescândă măsură, controlului de la Moscova”, spunea fostul premier britanic, Winston Churchill, pe 5 martie 1946.
A fost momentul în care Occidentul a conştientizat ruptura ireparabilă dintre Vestul şi Estul Europei.
Actul fondator al Aliantei Nord Atlantice a fost semnat la Washington, trei ani mai târziu, în 4 aprilie 1949, de 12 state: Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, SUA și Canada.
Prima extindere a Alianţei a avut loc în februarie 1952, atunci când Grecia şi Turcia au devenit membre NATO.
Trei ani mai târziu, în mai 1955, s-au alăturat şi Republica Federală Germania.
Ca răspuns la aceste extinderi, Uniunea Sovietica şi statele aflate sub sfera sa de influenţă au creat în 1955 Pactul de la Varşovia.
În mai 1982, numărul statelor membre ale Tratatului Atlanticului de Nord creşte din nou. Spania devine oficial cel de-al 16-lea membru al Alianţei.
După căderea comunismului şi destrămarea Pactului de la Varşovia, NATO decide că este timpul să se reinventeze. Aşa s-a luat decizia extinderii Alianţei, mai ales că tot mai multe state foste comuniste şi-au exprimat intenţia de a deveni membre.
Un prim pas s-a făcut în 1990, după reunificarea Germaniei şi includerea fostei Republici Democrate Germane în Alianţă.
Primul val de extindere către statele din fosta sferă de influenţă a Uniunii Sovietice a avut loc în martie 1999, când Ungaria, Cehia si Polonia au devenit membre ale Aliantei Nord-Atlantice.
România a devenit membru NATO în anul 2004, în cel de-al doilea val de aderare, alături de alte şase state europene, majoritatea foste membre ale Pactului de la Varşovia: Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia si Estonia.
România îşi vedea astfel împlinit visul integrării transatlantice, la 11 ani după ce solicitase în mod formal aderarea la NATO.
Ultima extindere a Alianţei a avut loc în 2009, când Albania şi Croaţia au devenit membre ale NATO. Însă, în contextul actualei crize din Ucraina, oficialii Alianţei, discută tot mai des despre un nou val de extindere, dar şi despre reformarea Alianţei şi adaptarea Tratatului la noile provocări privind securitatea comună.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
