Nașterea Maicii Domnului, cunoscută în popor drept Sfânta Maria Mică, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin și marchează începutul marilor praznice cu cruce roșie din noul an bisericesc, care începe la 1 septembrie. Această zi reprezintă un prilej de cinstire a venirii pe lume a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, eveniment celebrat cu profundă solemnitate atât în biserica ortodoxă, cât și în cea catolică.
Prăznuirea Nașterii Maicii Domnului este una dintre cele mai iubite sărbători de peste an. Ea îmbină dimensiunea spirituală, prin rugăciuni și participarea la slujbe, cu tradițiile populare și obiceiurile transmise din vechime.
Semnificația religioasă a sărbătorii Nașterea Maicii Domnului
Nașterea Fecioarei este menționată în scrierile vechi între anii 19-22 î.Hr, din părinții Ioachim, tatăl, un urmaş al regelui David, și mama, Ana, fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron. Pentru că nu aveau copii și ajunseseră la bătrânețe, Ioachim și Ana au ajuns să fie batjocoriți de oameni, fiind priviți ca lipsiți de binecuvântarea Domnului. Cu toate acestea, ei nu s-au împotrivit lui Dumnezeu și nici nu s-au abătut de la viața lor curată, ci au continuat să se roage și să spere în bunătatea Sa.
Se spune că, în cel de-al cincizecilea an de căsătorie, Marele Preot al Templului le-a respins jertfa în fața tuturor, numindu-i blestemați. Copleșiți de durere, Ioachim și Ana s-au întors acasă și au hotărât să se retragă fiecare pentru post și rugăciune: Ioachim s-a dus pe munte, iar Ana a rămas în locuința lor, rugându-se cu lacrimi fierbinți către Dumnezeu.
Atunci li s-a arătat Îngerul Gavriil, vestindu-le că rugăciunile lor au fost ascultate și că Domnul le va trimite binecuvântarea Sa. El le-a făcut cunoscut și faptul că pruncul ce se va naște va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei și va fi un „Vas ales al lui Dumnezeu”, un slujitor al Său.
Potrivit tradiției creștine, Fecioara Maria s-a născut pe 8 septembrie, data la care este prăznuită în fiecare an sărbătoarea Sfânta Maria Mică.
La vârsta de trei ani, părinții au dus-o pe Fecioara Maria la Templu, unde a fost încredințată să trăiască alături de celelalte fecioare și să fie crescută în rugăciune și curăție. A rămas acolo până la împlinirea vârstei de cincisprezece ani.
Când avea zece ani, Fecioara Maria a rămas orfană, deoarece tatăl ei, Ioachim, a trecut la cele veșnice la vârsta de 80 de ani, iar mama ei, Ana, s-a mutat la Domnul la 79 de ani.
În amintirea lor, Biserica îi cinstește pe Sfinții Părinți Ioachim și Ana pe 9 septembrie, imediat după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului.
Marile sărbători închinate Maicii Domnului
- Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie): Evenimentul amintește de momentul în care, la vârsta de 3 ani, Fecioara Maria a fost dusă de părinții ei, Ioachim și Ana, la Templu, pentru a fi închinată Domnului.
- Buna Vestire (25 martie): Ziua în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe Iisus Hristos.
- Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare, 15 august): Cea mai importantă sărbătoare închinată Maicii Domnului, care amintește de trecerea ei la viața veșnică.
- Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică, 8 septembrie): Prima mare sărbătoare cu cruce roșie din anul bisericesc, ce marchează nașterea Fecioarei Maria.
Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mică
Prima mare sărbătoare din noul an bisericesc
„Anul bisericesc ortodox începe la 1 septembrie, iar praznicul Nașterii Maicii Domnului este prima mare celebrare. Debutăm cu o sărbătoare a bucuriei și a speranței, iar îndemnul meu este să nu încetăm să ne rugăm. Toți cei care își doresc să fie binecuvântați cu copii să se roage la Maica Domnului și să o ia drept Mijlocitoare. Maica Domnului împlinește rugăciunile pe care noi, oamenii, le înălțăm în fața Sa, și în fața lui Dumnezeu.”, a declarat pentru Digi24 Părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstirea Cașin din București.
Hramuri și pelerinaje
„Numeroase biserici și mănăstiri din țară poartă hramul Nașterii Maicii Domnului, iar în această zi au loc procesiuni și slujbe speciale. Credincioșii merg la biserică, aprind lumânări și se roagă Maicii Domnului pentru sănătate, protecție și liniște sufletească.
În multe zone ale țării, oamenii duc la biserică daruri, colaci, fructe de toamnă (mere, pere, struguri, prune) sau vin, pentru a fi binecuvântate. Este și o zi de pomenire a morților. Ofrandele aduse la biserică sunt împărțite în memoria celor trecuți la Domnul, pentru ca sufletele lor să fie pomenite în rugăciuni. Este o tradiție bine cunoscută în satul românesc, aceea de a nu mânca din fructele proaspete până nu sunt aduse la biserică într-un dar, o ofrandă. Este un semn de mulțumire către Domnul Nostru.”, a mai explicat Părintele Cazacu.
Unul dintre obiceiurile cunoscute pe la sate este ca în ziua de Sfântă Maria Mică să se culeagă flori din grădină, care să fie sfințite la biserică, iar apoi păstrate acasă, la icoane. În felul acesta, famila este protejată de boli și necazuri în tot anul.
Nașterea Maicii Domnului este strâns legată de minunea prin care Sfinții Ioachim și Ana, deși ajunși la bătrânețe, au fost binecuvântați cu un prunc după ani de rugăciuni și lacrimi. Acest moment este considerat începutul planului divin de mântuire, căci Maria avea să fie aleasă ca Mamă a Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru credincioși, sărbătoarea reprezintă o aducere aminte a puterii credinței și a speranței în Dumnezeu, fiind totodată un prilej de mulțumire și de întărire sufletească.
Editor : C.S.
