Navă românească bombardată de iranieni pe vremea lui Ceaușescu: mărturiile supraviețuitorilor, după 30 de ani

Data actualizării: Data publicării:
nava

Zece dintre membrii echipajului navei Fundulea au marcat, joi, 30 de ani de la bombardarea vasului de către iranieni, în strâmtoarea Hurmuz. Atunci, căpitanul navei a fost grav rănit, decedând ulterior, iar alţi marinari au fost răniţi, în timp ce nava a fost incendiată.

În 23 noiembrie 1987, nava Fundulea, încărcată cu marmură, se îndrepta către Kuwait, iar în strâmtoarea Hurmuz a fost atacată de un vas iranian care a lansat mai multe torpile în ambarcaţiunea românescă. 

Zece dintre membrii echipajului s-au întâlnit joi la sediul Sindicatului Liber al Navigatorilor pentru a marca acel moment.

Gheorghe Foriş era ofiţer punte pe navă şi îşi aminteşte că după intrarea în strâmtoarea Hurmuz, Fundulea a fost luată în primire de o navă iraniană, care avea la bord o baterie de 12 rachete. Ambarcaţiunea respectivă a cerut marinarilor români să declare marfa şi destinaţia.

„După ce domnul comandant a declarat marfa, care era marmură, încărcată la Marina di Carrara, le-a spus şi destinaţia, iar ei s-au prefăcut că nu înţeleg engleza. Le-am repetat de vreo 10 ori destinaţia: Kuwait. Cu câteva zile înainte, ei bombardaseră nişte platforme petroliere din Kuwait, erau în conflict şi cu Kuwait, probabil, auzind destinaţia, şi-au pus probleme. Au plecat, iar după 10 - 15 minute, s-au întors şi, fără aviz, au început să tragă în navă. Au fost şapte sau opt proiectile, percutant incendiare, cu napalm. După care, lovind şi comanda de navigaţie, am fost grav rănit”, a povestit Gheorghe Foriş.

El a mai spus că s-a trezit într-un elicopter, care l-a transportat la spital împreună cu bucătarul echipajului, care a avut arsuri pe toată suprafaţa corpului şi cu comandantului navei care a fost cel mai grav rănit în urma atacului. Ei au fost duşi iniţial la Oman, iar de acolo au fost preluaţi de un alt elicopter şi transportaţi la o unitate medicală din Emiratele Arabe.

Gheorghe Foriş a menţionat că bucătarul a fost lovit de un proiectil în momentul când lua oala de ciorbă. Proiectilul i-a trecut prin oală şi i-a ars faţa, iar când a ajuns la spital încă fumega.

Ajutorul de medic de la bordul navei Vasile Gavriloae a afirmat că a făcut tot ce putea face pentru comandantului navei şi pentru bucătar. Am încercat să fac ce aveam de făcut pentru comandant. Din păcate am reuşit prea puţin pentru că rănile lui erau atât de grave încât nu aveam ce să fac cu ce aveam eu la îndemână. Trusa mea de urgenţă, care era pregătită, mi-a adus-o cineva. Cineva a luat un costum ignifug din comandă şi mi-a adus trusa afară, nu mai ţin minte cine. După care am încercat să-i acord primul ajutor. Am făcut ce am putut. După scurt timp au fost ridicaţi de un elicopter şi duşi la spital”, a povestit ajutorul de medic.

El a mai spus că asistenţa medicală de care au avut parte răniţii a fost foarte bună.

„Au avut parte de o asistenţă medical care în România nu era posibilă. Mi-aduc aminte că bucătarul nostru, care avea arsuri peste 40 la sută din suprafaţa corpului, fumega până l-au dus la spital. Cu tot ce aveam eu, cu amărâtele de pansamente pe care le aveam la îndemână, chiar nu aveam ce să-i fac. Din păcate, domnul comandant avea şi o rană la cap, avea o schijă intra-craniană destul de mare, de vreun centimetru, plus o schijă foarte mare în abdomen, care i-a distrus bazinul. I-au amputat picioarele la spital şi era în comă”, a mai afirmat Vasile Gavriloae, care a menţionat că decesul comandantului a survenit la un spital din Elveţia.  

Constantin Vârlan, timonier pe nava Fundulea, a spus că în momentul atacului dormea deoarece fusese de cart, aflându-se într-o cabină chiar din partea în care s-a tras.

„Primul meu gând, în somn fiind, a fost că ne-au rupt în două şi că nava se va scufunda şi am încercat să sar pe geam. Eram în pantaloni de pijama. Când am ajuns la geam, a fost cealaltă explozie şi, din frică, m-am retras înapoi. Am încercat să ies pe culoar, dar deja nu se putea respira, era un fum înecăcios, sulfuros. Am intrat înapoi în cabină, am luat o gură de aer proaspăt, şi am ieşit din nou pe hol, bâjbâind, cu ochii închişi. Ştiam cât am până la ieşire şi mergem cu ochii închişi, pipăind peretele. La ieşire am deschis ochii şi primul pe care l-am văzut a fost domnul şef mecanic. Cobora din comandă, plin de sânge, şi mi-a spus: Au tras în noi! şi a tras şi o înjurătură”, îşi aminteşte Constantin Vârlan.

După ce a ieşit, timonierul spune că nava iraniană făcea rondouri şi s-a privit în ochi cu cel care era la mitralieră. “Probabil ar fi tras, dar cel din faţă, de la timonă, a întors nava şi nu a mai apucat. Umbla la mitralieră, dar nu a mai prins unghiul. Ei voiau să facă rău. Atâta ştiau, atâta făceau”, a afirmat Vârlan.

Primul grup de marinari de pe nava Fundulea s-a întors acasă după o săptămână, iar ceilalţi au revenit în ţară pe 31 decembrie. Autorităţile române le-au spus să nu vorbească despre acest incident pentru a nu strica relaţiile diplomatice dintre cele două ţări. Ei spun că le-au fost luate toate documentele oficiale, inclusiv o casetă care fusese filmată de cei de pe remorcherul din Oman care a intervenit în ajutorul lor. Celelalte nave aflate în zonă s-au îndepărtat după ce au văzut acest incident şi primiseseră semnalul SOS din partea navei Fundulea, au mai precizat membrii echipajului.

Niciunul dintre marinarii prezenţi la această întâlnire nu a renunţat să navigheze după acest atac. Mai mult, unul dintre ei s-a întors la bordul navei Fundulea după ce aceasta a fost reparată.

Nava Fundulea a plecat în voiaj pe data de 4 octombrie 1987 încărcată cu cherestea pentru Alexandria, iar după descărcare nava a încărcat marmura vrac din Marina di Carrara pentru Kuwait.

Pe data de 23 noiembrie 1987, chiar la intrarea în strâmtoarea Hurmuz, la ora 06:00, nava a fost interpelată de o nava militară iraniană, chestionată despre pavilion, marfă, destinaţie şi locul încărcării, spunându-i-se să-şi continue voiajul.  În jurul orei 09:45 a fost interpelată de o altă navă militară. Aceasta a simulat plecarea, apoi s-a întors şi a lansat 10 rachete, care a incendiat nava, iar trei membri ai echipajului au fost răniţi. 

Comandantul Radu Lupu a fost grav rănit, fiind transportat cu elicopterul la un spital din Dubai, apoi la unul din Elveţia, unde a decedat. Iniţial, la stingerea incendiului a participat o navă militară omaneză, apoi a venit şi remorcherul specializat „Nice Tango, care a început stingerea incendiului cu tunuri de apă. După stingerea incendiului a mai venit în asistenţă un remorcher de la aceiaşi firmă cu numele „Nice Tulip . Nava a fost apoi remorcată în portul Dubai de remorcherul „Nice Tango.

Autorităţile au vrut iniţial să vândă nava la fier vechi în India, dar nu au ajuns la nicio înţelegere. În 1988, nava Fundulea a fost adusă de către remorcherul Hercules la Constanţa, unde a fost reparată. Valoarea reparaţiilor a depăşit două milioane de dolari.

Fundulea a fost construită în anul 1980 la Şantierul Naval Galaţi. Nava a purtat această denumire până în 1992, iar apoi a fost denumită „Attila K”, până în 1996, iar între 1996 - 2000 a navigat sub numele Simona”. Nava a fost casată la începutul anului 2000. 

Sursa: News.ro

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri