România reia negocierile pe tema tezaurului
„În toamnă vom avea în cadrul comisiei din nou întâlniri cu partea rusă, în cadrul comisiei bilaterale în care se discuta problema tezaurului BNR”, a spus guvernatorul BNR.
„Guvernatorul de la care am preluat conducerea Băncii Naționale, domnul Decebal Udrea, m-a solicitat pentru o întâlnire bilaterală, a fost foarte emoționat. S-a dus la fișet și mi-a scos cu mâna tremurândă acest dosar de documente originale și mi-a spus: din 1922 acest dosar se dă din mână în mână, de la guvernator la guvernator, ca un fel de talisman și jurământ că veți face totul pentru recuperarea tezaurului nostru de la Moscova”, a spus Mugur Isărescu.
„Știți ce am făcut în 1990, la două ore după ce am fost numit guvernator la BNR? M-am dus în tezaur. De ce? Ca să ating aurul”, a spus guvernatorul BNR.
Isărescu declară că, din superstiţie, nu vrea să mai cumpere aur pentru rezerva de stat a României. „Eu nu vreau să mai crească rezerva de aur peste 100 de tone, că sunt superstițios. De câte ori a trecut de 100 de tone, România a pățit câte ceva, așa că de data asta să rămânem la 100 de tone. E suficient de mult”, a subliniat el.
Sunt peste 90 de tone de aur nerecuperate, în valoare de peste 3,2 miliarde de euro. Din cantitate, 90% sunt monedă de aur, 10% lingouri.
„Negocierea a fost un element esențial, nu atât pt valoarea economică, cât pentru valoarea simbolică, pentru demnitatea noastră națională și respectarea unor înțelegeri ce trec dincolo de vicisitudinile istoriei. România a ajutat la salvarea tezaurului Poloniei și orice român s-ar fi considerat dezonorat dacă nu dădea înapoi ce a primit în custodie”, a spus Zoe Petre, telefonic, la Digi24. „Între 1996 și 2000 piedica în calea semnării tratatului a fost insistența Guvernului României pentru includerea temei tezaurului în textul tratatului. Cristian Diaconescu era secretar de stat la MAE atunci, m-am bucurat să aflu atunci de la el că problema urma să fie menționată. Tezaurul nu s-a menționat în tratat, ci într-o scrisoare parte integrantă a tratatului. Dacă e menționată în tratat, e o șansă de recuperare, dacă nu, nu mai e nicio șansă”, a subliniat ea.
În princpiu, tradiția administrației ruse este să nu recunoască faptele mai puțin onorabile săvârșite, a adăugat Zoe Petre.
La 4 octombrie 2012, Ministerul rus de Externe trimitea un mesaj clar României - să-și ia gândul de la tezaur - adică aurul, documentele și tablourile în valoare de miliarde de euro pe care statul român încearcă de 19 ani, fără succes, să le recupereze. O rezoluţie a Consiliului Europei, care recomanda Rusiei să continue negocierile privind returnarea tezaurului, dăduse speranţe autorităţilor române.
Citiți și:
Tezaur. Ce a trimis România la ruși
Povestea tezaurului
Tezaurul românesc a fost trimis de România în Rusia Ţaristă în 1917 şi nu a fost niciodată recuperat. Hotărârea de a trimite tezaurul României în Rusia a fost luată de guvernul României la sfârşitul anului 1916, când exista temerea că germanii, austriecii sau turcii vor ocupa Moldova, singura provincie româneasca rămasă neocupată.
Tezaurul includea tezaurul Băncii Naţionale a României, valori aparţinând unor diverse bănci româneşti, colecţii de artă, bijuterii şi arhive. Doar cele 93,36 tone aur din primul transport de tezaur (1,2 miliarde dolari la preţul aurului din 1990) reprezintă aproximativ o treime din rezerva actuală de aur a Rusiei.
La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare dintre România şi Federaţia Rusă. Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat constituirea unei comisii de istorici români şi ruşi care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19- 21 octombrie 2004, la Bucureşti, copreşedinţii acesteia fiind profesorul Ioan Scurtu, respectiv academicianul Aleksandr Oganivici Ciubarian. Lucrările comisiei nu au avansat însă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
